2,190 matches
-
ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el fusese așa. De când e om însurat parcă și gândurile s-au așezat la locul lor, după cum mâna nevestei așază în casă toate lucrușoarele la locul lor, chiar dacă îl cicălește cam mult. Însă, pe de altă parte, cel mai vechi gazetar de la Universul se temea de previziunile lui Pavel, care, cel puțin în privința alegerilor, se confirmau sistematic. Se gândi o clipă la viitor și, pentru prima oară, se temu. 3 De la o vreme burta lui nea Cercel se comporta ca un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei și pe viață decât pe gazetar. Dar de rostit nu rosti nimic, iar doctorul Margulis amână consolarea, fiindcă trebuia să meargă la un bolnav. Din păcate, cum se știe, boala n-are zi de odihnă. LUNI 29 DECEMBRIE Timpul trece 1 Anul a trecut ca o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru gazetari de la Universul, Procopiu și frații Mirto, toți în ținută de gală, și apoi doamna Procopiu, și Dan Crețu, căruia hainele îi stăteau surprinzător de bine, opera lui Alexandru, mai precis a croitorului său. Era de nerecunoscut, iar Neculai Procopiu trebui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care era al doilea, pregătise deja un răspuns vag despre viitorul frumos al gazetei Universul, dar când îl auzi pe Hristea Livezeanu că dorește căderea „doamnei de fier“, altfel spus la tour Eiffel, i se păru de datoria lui de gazetar să intervină. Sculat în picioare după exemplul primului vorbitor, deși pantofii îl obligau să șadă cât mai mult, ceru permisiunea să comită impolitețea de a-și contrazice onorata gazdă: — Turnul Eiffel va dăinui peste veacuri. Va fi vizitat de tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a fost atins călcâiul vulnerabil al gazetarului. Colegul lui de birou, Pavel Mirto, știa și cauza. Visul din adolescență al primului redactor fusese să se facă inginer, iar Gustave Eiffel și Anghel Saligny erau marile lui modele, într-o lume în care în privința modelelor era greu de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
leat. Procopiu fusese și la serbarea inaugurării bijuteriei de pod de la Cernavodă, peste Dunăre, în ’96, pe 14 septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu toată curtea regală, corpul diplomatic, miniștrii. O săptămână mai târziu, Neculai Procopiu onora invitația de a participa la banchetul oferit de Ministrul lucrărilor publice în onoarea lui Saligny și a celorlalți ingineri care au lucrat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi crezut în stare, mereu i se păruse un om banal. Și, ca să treacă momentul ușor penibil lăsat de pomenirea supozitorului, un cuvânt osée la o masă festivă și de față cu doamnele, dar ăsta e riscul când inviți gazetari, spuse: Numărul 3, cine are numărul 3? Pătruns de importanța momentului, se anunță Nicu. Stătea în picioare lângă scaunul Iuliei. Își dăduse jos haina și-și ținea degetele mari în bretele, cum văzuse la nea Cercel, modelul lui. Vorbi repede
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui. Nicu se uită curios la Alexandru, să vadă dacă spune despre secretul pe care-l știa el: — Eu nu văd nimic, dar doresc să scriu la Universul. Măcar cronică mondenă, că tot n-aveți, se adresă el celor trei gazetari, care păreau să aprobe ideea, măcar din politețe. — Să fie-ntr-un ceas bun! spuse doamna Livezeanu. O să uzez de dreptul de a mă abține, n-am nimic de prezis. Dar mi-aș dori să urc în Turnul Eiffel, până
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stau pe loc, ca peisajul văzut pe fereastra unui tren, iar noi, noi suntem cei care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
festivă, la care puțină lume mai ridica ochii. Picături albăstrii lunecau a plâns în plasa de beculețe atârnată deasupra șirurilor de roți fără început și fără sfârșit. Undeva, îngropat în rând, era, ca o mică pată galbenă, vechiul automobil al gazetarului Dan Crețu. Mergea spre aerodrom, după ce trecuse pe la redacția revistei la care lucra. Din vehiculul aflat în spatele lui coborâseră una câte una, profitând de nedoritele opriri, toate cele patru doamne și o luaseră pe jos, iar lui Dan i se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi și un test de rezistență. Cultura generală este centura de ozon a spiritului. Singurătatea poate fi olimpiană. Ori cumplit de stresantă. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Memoria se cuvine să fie un pilon al justiției. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu sintagma : „ muci uscați ”. E foarte greu să - ți păstrezi sufletul curat. Pentru că el aspiră toate mizeriile vieții. Succesul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre un cult. Nu suntem egali, ci ușor .... complementari. Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Succesul subit te poate mistui. Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Orice coroană are și nevăzuți spini
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ultimul deceniu, toate purtând semnătura tenacelui nostru confrate literar, eternul și fascinantul Constantin Slavic. și de această dată autorul ne desfată cu proze scurte - în care s-a specializat incontestabil, grație unei vaste experiențe de viață a octogenarului de acum, gazetar de când se știe, mare vânător și pescar, un infatigabil călător, ce s-a deplasat în spațiu și timp cu toate mijloacele de locomoție posibile. Pentru a risipi orice ambiguitate cu privire la sensul exact al prozelor sale, autorul își ia necesare măsuri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Coranul. Au înregistrat totul și a dat pe Internet, fără ca în tâmpenia lor tipic americană, să se gândească la urmări. Ziariștii au asistat și au fotografiat tot „procesul". Mă gândesc și eu așa: oare la ce s-or fi așteptat gazetarii aceștia, care au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
general, i s-a dat premiul. I.N.O. - Manifestarea a pus în valoare împli nire a a cinci veacuri de tipar pe pământ românesc și a organizat și o expoziție splendidă despre și cu această cart e. C a vechi gazetar, știind că instituțiile culturale din Iași, inclusiv Biblioteca județeană, „Gh. Asachiʺ Iași, adăpostește val oroa se documente din publicistica vremurilor, de ce nu s-a pus accent și pe relevarea meritelor presei românești în promo vare a culturii și a românismului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în stat - presa ? Presa care nu are putere decât să strige, să analizeze, să lupte, să deschidă breșe, să dezvăluie - sperând cu credință indubitabilă că „în luptă se înalță, nu se cade.” Breaslă în care pătrunzând, după spusele unui mare gazetar, și l citez aici pe bucovineanul Mihai Teliman, te simți ca în „adâncul de mare, cine pică odată înăuntru, nu mai scapă”... Cum n am scăpat nici eu după aproape 60 d e ani de publicistică. O publicistică activă, de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
așa ceva. Asemenea manifestări cu cartea dacă s ar fi organizat ar f i fost o mină de aur, o mană cerească pentru noi, ziariștii, m ater iale într-adevăr pentru pagina I, titluri cu majuscule. Haideți în actualitatea majoră, colegi gazetari tineri, pentru că cultura este aurul minții, pe care trebuie să o promovăm indiferent de paginile ziarului. Chi ar p rin repetare! Presa din Cernăuți „CUVÂNTUL ȚĂRĂNIMII” DESPRE TEZAURUL ROMÂNESC Cum avea bunul obicei presa română odinioară, ziarul Glasul Bucovinei, nr.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Friedmann, V.Georgescu-Bârlad, D. Zamfirescu, Jaques Sirkus, Isidor Ornstein... „Țara de Jos” ,revistă culturală, lunară, care apărea în București prin anii 1924 1927, adunând în ea scri erile celor care proveneau de la Bârlad, precum Academia Bârlă deană astăzi, prin pana gazetarului Vasile Ma nole, atrăgea atenția o rașului Bârlad că nu trebuie să uite că „Stroe Belloescu n-a fost mare numai prin sfârșitul tragic care l-a încadrat într o au reolă de martir, ci mai ales prin bunătatea atotstăpânitoare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nr.28 din 29 martie 1913 nota verdictul în procesul ucigașilor: „Pedeapsa muncii silnice pe viață la care au fost condamnați cei șase omorâtori ai lui Stroe Belloescu”... Drept o datorie de recunoștință și de pietate , lui și soției sale, gazetarul vedea necesară ca „oasele Coanei Raluca să fie aduse și îngropate în biserica din satul Grivița, alături de ale aceluia cu care și a împărțit ea în liniște și mu lțumire cei 50 de ani de trai împreună”; ca în grădina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
referit la comemorat - ca scriitor reprezentativ al României, cu trimiteri de substanță, judicios pregătite, ascultate cu luare aminte . Al tă organizatoare, doamna profesoară Elena Monu, președinta Societății literar culturale „Academia Bârlădeană” a prezentat și cu ajutorul microfilmului, viața poetului, prozatorului și gazetarului, a cetățeanului Alexandru Vlahuță, reamintindu ne opera dar și crâmpeie din mariajul sărbătoritului, fost elev al Liceului „Codreanu” din Bârlad, născut în satul Pleșeș ti, județul Tutova, astăzi comuna Alexandru Vlahuță. Menținându-se în limita și contextul cadrului propus, vorbitoarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se propune ochiului și se cade să nu-l jignească prin paginații hibride și prin litere aruncate în dezordine... Zia rul dă educație literară mulțimii și prin urmare trebuie scri s fr umos și corect.” G.Călinescu era considerat: „un gazetar al că rui ziar era catedra!” Un fel de amvon de la înălțimea căruia se adresa cititorului, adăugăm noi. Iar despre rolul pe care îl dădea ziarului la care lucra, el scria la 8 decembrie 1948 în chiar articolul care se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
conferință a lui G. Călinescu la Brașov despre „Rolul intelectualilor în democrație” (27 iulie 1946): Citindu-i discursul, atunci, dar și astăzi, te întrebi, G. Călinescu a făcut, prin el, politică la Br așov? Revenim la ceea ce este gazeta și gazetarul, iată câteva însemnări din „Adevărul literar și artistic” nr.624 din 20 noiembrie 1932, tot de G. Călinescu: „Gazeta fiind mijlocul de cultură a maselor, e foarte firesc să i cerem să fie scrisă nu cu artă, dar cu simplitate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]