4,992 matches
-
undeva, unde ei îi va fi mai greu să ajungă. Scutură agitată din cap, ca și cum ar fi vrut să împrăștie acele gânduri înfiripate rapid și atât de obsesiv. O întrebă pe asistenta socială care, între timp, își verifica ceva în geantă. - Parcă... ați spus ceva? Mă gândeam..., cred că am fost puțin neatentă, se scuză Emanuela... - Vă înțeleg. Este o stare normală. O întâlnesc deseori, stați liniștită! încercă asistenta socială să o încurajeze, apoi continuă. Nu trebuie să vă faceți griji
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa: chiar dacă s-au mai redus unele, ele s-au completat cu altele. In jarul focului am ars toate gunoaiele, adunate din zona noastră de activitate și cum
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
doar cu condiția că se vor trezi cu noaptea-n cap și nu vor comenta nici una dintre deciziile lui. În portbagaj erau pregătite încă de cu seară, patru undițe, două pentru Unchiul Victor și câte una pentru fiecare băiat, o geantă mare, maronie, în care unchiul își ținea comorile de pescar amator, o pungă cu o roată mare de mămăligă, o cutie cu râme, un pahar de plastic cu capac, plin cu viermi de carne, și, bineînțeles, geanta în care mătușa
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
fiecare băiat, o geantă mare, maronie, în care unchiul își ținea comorile de pescar amator, o pungă cu o roată mare de mămăligă, o cutie cu râme, un pahar de plastic cu capac, plin cu viermi de carne, și, bineînțeles, geanta în care mătușa pregătise mâncare pentru cei trei „bărbați”. Florin, care avea deja șapte ani, sărise în picioare de îndată ce unchiul răcnise „Soldați! Scu-la-reeeaaa!” Sorin, care abia împlinea cinci ani în toamnă, avusese nevoie de ceva străduință din partea mătușii să deschidă
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
în care unchiul, după ce făcu un raid scurt prin împrejurimi, le deschise portiera și le făcu un semn conspirativ. Băieții își dezmorțiră nerăbdători picioarele, cu ochii pe statura masivă care începu să se încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în brațe, Sorin își simți rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri, și unchiul le făcu semn să îl urmeze. Sub pașii lor, iarba foșnea culcată la pământ, iar vântul slab, mișca păpurișul cu sunete stranii. Nici nu vedeau pe
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
rapid peste ochelarii,fața și cămașa mea galbenă,cadou de la nevastă.Acum e cu maro ! - Ce dracu ai mai făcut? sare mamița,făcându-se că-l ia pe domnul Goe de urechi.Na,ca să stai locului odată ! Apoi scoate din geantă un șervețel și se îndreaptă hotărâtă către mine ca să îmi șteargă ciocolata.Numai că trenul face o curbă bruscă și durdulia îmi pică-n brațe inopinant,exact ca musca după spray.Iar nasul îmi rămâne înfipt în pieptul generos al
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
tot, am întins peștele pe sfoara legată de doi copaci, pentru scurs de saramură și uscat la vânt, cât de cât. Apoi, am băgat tot peștele în saci curați și bine legați la gură, ca să nu se scurgă zeama în genți. Deja credeam că am scăpat de greutatea bagajelor, dar nu a fost așa: chiar dacă s-au mai redus unele, ele s-au completat cu altele. In jarul focului am ars toate gunoaiele, adunate din zona noastră de activitate și cum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
de la el, ar fi destrămat o parte din disperarea pe care o simți dându-i târcoale, flămândă. Parfumul trandafirilor o învăluia puternic, la fiecare pas, provocându-i o greață acută. Convingându-se că nu îl va găsi acolo, își căută geanta și scoase cu degetele tremurătoare cartea de vizită. Telefonul sună prelung. Neașteptat, Cătălin Damian răspunse. Mădălina nu își găsi imediat cuvintele. Când o făcu, nu avu puterea decât să întrebe: - De ce? Un hohot răsună macabru de la celălalt fir: - Ghinion, păpușă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
cu mult timp înainte de ora la care antrenorul îi convocase pe jucători. Se va plimba puțin prin parc, va privi oamenii care mișunau pe străzi și va face tot ceea ce era necesar pentru a alunga tensiunea. Nu se grăbea. Cu geanta în care își pregătise echipamentul aruncată pe umăr, căscă ochii la vitrinele proaspăt aranjate cu ornamente de sezon, bucurându-se de culorile toamnei. Dovleci sculptați, frunze din hârtie colorată, figurine cu vampiri și vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste. Îi
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
o coadă roșcovană. Îi aruncă o privire admirativă tânărului masiv, cu părul blond răvășit de vânt și ochii albaștri, oprit lângă stiva de lăzi: - Deschid imediat după ce preiau marfa, nu durează mult! Mihai se oferi să o ajute. Își lăsă geanta la intrare și începu să care lăzile înăuntru, fără să scape din ochi ciorchinii ademenitori. Anticipa senzația pe care aveau să i-o lase boabele în gură după ce le va sfărâma între dinți platoșa subțire. Vânzătoarea îi urmărea mișcările cu
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
răzbătea vag din poșetă semnalul sonor al telefonului, care anunță primirea unui mesaj, stârnindu-mi curiozitatea și scăzându-mi rapid pofta de mâncare. M-am înfiorat toată la gândul că poate fi de la el și am scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu, îl doream în brațele mele, să-l sărut și să-l dezmierd cu poftă. “Vin la tine?” era un mesaj scurt și fără ocol, de numai trei cuvinte, pe care il așteptasem înfrigurata patru zile! Fără să
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
răzbătea vag din poșetă semnalul sonor al telefonului, care anunță primirea unui mesaj, stârnindu-mi curiozitatea și scăzându-mi rapid pofta de mâncare.M-am înfiorat toată la gândul că poate fi de la el și am scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu, îl doream în brațele mele, să-l sărut și să-l dezmierd cu poftă.“ Vin la tine?” era un mesaj scurt și fără ocol, de numai trei cuvinte, pe care il așteptasem înfrigurata patru zile! Fără să
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
produse apetisante cărora cu greu le rezistam și pe care le doream în cămara mea. Am cumpărat cașcaval în coajă de brad, prăjituri de casă cu cremă, cârnați ardelenești afumați și cozonac cu nucă. Mai târziu, mi-am luat o geantă din piele de căprioară, o ie cu mâneci scurte și niște mărgele roșii din lemn de cireș. Ne vânturasem pe acolo vreo două ore, când Nicoleta m-a întrebat: - Mai plecăm azi de aici? Ești ca și copiii, nu te
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
calm, meticulos, atent la vorbe și amintiri ca la mutările dintr-o partidă de șah - sportul minții, în care s-a impus și este unul din cei doi șahiști care au calificarea sportivă de „maestru”, în județul Suceava. Dintr-o geantă doldora de documente și manuscrise nu s-a folosit de hârtii, pentru că în memoria domniei sale erau toate, așezate în ordine deplină, după ani ori după nume, după edituri ori după titluri de gazete, reviste, ziare... Am aflat că biblioteca personală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
un robot până acasă. Cu un gest eroic coborî din mașină, dar fu nevoită să se sprijine cu precauție câteva momente de portiera închisă, până i se limpezi privirea și reuși să deslușească imaginile din jurul ei. Bâjbâi după chei prin geantă și le găsi doar cu ajutorul degetelor, ce recunoșteau fiecare obiect în acel haos întunecat. Ajunsă la ușa apartamentului, descuie tot pe întuneric, dar își retrase mâna scoțând un ușor strigăt de surpriză și durere. ,, Au crescut spini pe ușa mea
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându-i o durere atroce. Intră în casă ca o vijelie, aruncă pantofii și geanta pe fotoliu și se prăbuși pe canapeaua din salon, ținându-se cu mâinile de cap. ,, Știam eu!... Nu m-au păcălit pe mine straiele de mielușel inofensiv pe care ți le-ai pus, cameleon de doi bani, ce ești! Lasă
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
lucrurile în serios. În ziua cu pricina, fiind sâmbătă, trebuiau să meargă la oraș împreună la cumpărături, pentru că se apropia praznicul bunicii și părinții erau prea ocupați cu alte treburi, astfel că, după ce-i dăscăliră bine, le puseră în brațe geanta mare de voiaj, lista cu cele trebuincioase și banii necesari. Cum fanfaronul de Daniel nu reușise încă să câștige încrederea părinților pentru funcția de casier, onoarea îi revenea de obicei surorii, care trebuia să poarte lupte grele cu acesta pentru
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ei se află tata, decedat cu 15 ani în urmă, iar la dreapta, fratele meu, dragul meu frate, primul plecat, deși abia împlinise 35 de ani. Câtă viață mai avea în față! N-a fost să fie.... Mi-am lăsat geanta pe un mormânt alăturat și, cu sufletul greu de lacrimi, m-am apropiat de crucea mamei și am început s-o mângâi, și să repet în șoaptă: Ce mai faci, dragă mamă? De-ai ști ce dor mi-a fost
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
ăla de băiat și apucați-vă imediat de treabă. Când ne-ntoarcem, să nu văd casa pe dos și orătăniile moarte de foame! De la poartă, claxoanele nervoase și vocea repezită a lui Gâlgâitu: Haideți, bă, moșmăiților! Mihai luă în spinare geanta cu catrafuse și o smuci pe nevastă-sa: Gata! Hai, Gico! Lasă că se descurcă el! Când să iasă pe poartă, Mihai mai strigă: Bă, tete, nu te mai ține de glume cu moartea, că eu n-am timp de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
iartă-mă! Poate că nu au știut care este procedura...”. Bătrâna doamnă lăsase capul pe umăr după ce se făcuse incredibil de mică în scaun. Era chircită toată și pălăria îi acoperea fața. Mai că nu se vedea de sub ea. Strângea geanta cu o mână la piept și, cu ochii închiși, părea că doarme. Aparent, nu era atentă la ce se întâmpla în jurul ei. Nici nu a auzit când a intrat pe rol dosarul lor. Dar și-a auzit numele când grefierul
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
ușa mașinii ce rămăsese larg deschisă. Au întins brațele și au preluat femeia cu o grijă exagerată ce n-a scăpat atenției celorlalți. La fel de grijulii au făcut primii pași împreună, susținând-o de subțiori în timp ce ea își strângea la piept geanta și bastonul. - Stați, mă! Stați oleacă să-mi trag sufletul, i-a oprit femeia respirând greu. E mult de mers până la notar? De ce nu ne-am dus tot la ăla care ne-a făcut actele de succesiune? a întrebat după ce
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
pe brațe biata femeie și au adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
pașii repezi ai lui Eduardo, îi făcu pe cei doi să privească uimiți înapoi. - Repede, repede!, spuse Eduardo precipitat. Făceți-vă bagajele! Acum! - Cine?, întrebă Alfonsina uluită. - Toată lumea! Mișcați-vă! Fabrizio observă că tatăl său ținea în mâna stângă acea geantă neagră cu care intrase mai devreme Ricco și se întrebă în sinea lui ce-ar putea fi înăuntru. - Tată, ce ai acolo? - Nu avem timp acum de explicații. Am spus să vă faceți bagajele repede. Matteo, Gianni și Lorenzo își
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
Bănuiesc că nici la intelect nu au fost zgârcite, dacă la 34 ani era contabil-șef într-o bancă renumită. Se vedea că de restul s-a ocupat singură să ajute natura, atât ca ținută, coafură, machiaj și accesorii. De geanta la culoarea rochiei, atârna un pulover fin, de aceeași culoare cu rochia, cu mici diferențe de nuanță. Silueta ei în mișcare se profila pe imensitatea albastră a mării și avea un farmec aparte, eram încântat de prezența ei în viața
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
în lucru" și în spatele cărora se vedeau lucind scheletele metalice ale unor macarale și câteva buldozere mari. Mult moloz și gropi puteam observa prin intervalele înguste dintre panouri, până în strada Brezoianu. Pe neașteptate, a început sa plângă. A scos din geantă câteva lumânări și a încercat să le aprindă. Mâinile-i tremurau puternic, poate de frig, poate în ritmul suspinelor. M-am aplecat, am rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]