2,285 matches
-
una cu pământul. Zece milioane de cetățeni au pierit datorită politicii represive ale germanilor și aliaților ei în teritoriile ocupate. "Einsatzgruppen", împreună cu colaboratorii baltici și ucrainieni, au participat la genocidul populației evreiești sovietice. Armata și jandarmeria română au participat la genocidul evreilor din regiunea Odessa. În timpul ocupației, în regiunea Leningrad, apropae un sfert din populația sovietică a pierit. Teritoriile ocupate de germani au suferit de pe urma atrocităților armatei, deportării unor cetățeni pentru a fi folosiți la muncă forțată, dar și datorită tacticii
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Milošević era liderul. Cu toate astea nu a fost găsită nici o dovadă că Milošević a fost implicat în Srebrenica; chiar există dovezi că ar fi supărat de această acțiune. Aceste fapte au îngreunat muncă procurorilor de a-l învinui pentru genocid. În 1995, războiul interminabil dintre Croația și Bosnia a devenit o povară pentru Șerbia. Țară a cunoscut o inflație puternică și o scădere dramatică a nivelului de trai, din cauza colapsului economic și a efectelor sancțiunilor internaționale. Milošević a crezut că
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
acestora apar la recensământele făcute după limba vorbită, ca germani (limba idiș fiind un dialect german) sau mai ales maghiari, numărul lor putând fi aflat numai la recensămintele după religie. Cea mai mare parte a evreilor au pierit în cursul genocidului organizat de Germania național socialistă și aliații ei din Ungaria în anii 1941 - 1945, mai ales după primăvara anului 1944. La capătul războiului au revenit în comună 30 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat, mai ales în Israel. Celelalte minoritați
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
după aceea, C.A.F s-a ocupat și de strângerea de documente cu privire la Holocaust. Această acțiune contravenea politicii oficiale sovietice de a prezenta crimele de război mai degrabă ca atrocități naziste împotriva tuturor cetățenilor sovietici, fără să se recunoască genocidul îndreptat în mod particular împotriva evreilor. Unii dintre membrii comitetului erau sprijinitori entuziaști ai înființării și a cauzei Statului Israel, înființat în 1948,lucru cu totul neagreat de Stalin și conducerea sovetică, în ciuda unei perioade scurte în care Uniunea Sovietică
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
pentru Controlul Păcii (ONUCP) au staționat în Orientul Mijlociu încă din 1948, cea mai lungă misiune de menținere a păcii încă în desfășurare. Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de-al Doilea Război Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare în viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua în considerare și a lua hotărâri asupra violărilor drepturilor omului. Organizația Națiunilor Unite obligă
Organizația Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/296753_a_298082]
-
Samuel Rawson Gardiner). În Britania memoria sa este onorată, și a fost de exemplu ales între primii 10 britanici într-un sondaj BBC. Cu toate acestea, măsurile sale împotriva catolicilor irlandezi au fost caracterizate de unii istorici ca un adevărat genocid sau aproape, iar în Irlanda este văzut într-o lumină foarte nefavorabilă. Conform istoricului irlandez "Micheál Ó Siochrú", masacrele de la Drogheda și Wexford din 1649 se numără printre cele mai mari atrocități din istoria anglo-saxonă. A fost una dintre marile
Oliver Cromwell () [Corola-website/Science/298573_a_299902]
-
omului el și-a spus cuvântul într-o pluritate de probleme și conflicte, printre care: dreptul de emigrare a evreilor din Uniunea Sovietică și din Etiopia, ocrotirea victimelor apartheid-ului din Africa de Sud, ale terorii (Desaparecidos) juntei militare din Argentina, ale genocidului bosnian, a luat apărarea indienilor Miskito din Nicaragua, a kurzilor din Irak și în september 2006 el a pledat - împreună cu actorul George Clooney - în fața Consiliului de Securitate a ONU contra crimelor de genocid din provincia sudaneza Darfur. În urma unei declarații
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
terorii (Desaparecidos) juntei militare din Argentina, ale genocidului bosnian, a luat apărarea indienilor Miskito din Nicaragua, a kurzilor din Irak și în september 2006 el a pledat - împreună cu actorul George Clooney - în fața Consiliului de Securitate a ONU contra crimelor de genocid din provincia sudaneza Darfur. În urma unei declarații a profesorului Răzvan Theodorescu, ministrul român al culturii, prin care acesta tăgăduia participarea României la holocaust și a scandalului care a urmat acestei declarații, Presedintele Ion Iliescu a numit în octombrie 2003 o
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Șeful Arhvelor Statului Israel, si pe dr. Radu Ioanid, de la Muzeul Memorial American al Holocaustului. Raportul a fost publicat în 2004-2005. În 2007 „The Elie Wiesel Foundation for Humanity” a inițiat un manifest care condamna campania turcească de tăgăduire a genocidului împotriva armenilor din Turcia. Manifestul a fost semnat de 53 de laureați ai premiului Nobel. În 1988, episcopul catolic Richard Williamson, membru al Societății Sf. Pius al X-lea, fost director al seminarului tradiționalist catolic din Buenos Aires a fost excomunicat
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
cetățenia israeliană, vezi mai sus). Un alt intelectual evreu american, cunoscut pentru ostilitatea sa față de statul israelian și față de Wiesel, Dr. Norman Finkelstein l-a acuzat pe Wiesel că este un profitor de pe urma holocaustului, care trece sub tăcere importantă altor genocide din istorie, cu scopul de a se chivernisi. La 7 Februarie 1996, o grupa de "negaționiști" (tăgăduitori ai holocaustului), conduși de profesorul Robert Faurisson a făcut o demonstrație de protest în fața universității Jules Verne din Picardia unde i s-a
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
lagăre, sau nu au existat, sau au funcționat în scopuri exclusiv - sanitare. „"Nicicând Hitler nu a ordonat (și nici nu a admis) că cineva să fie ucis pe motive de rasă sau de religie(...) pretinsele camere de gazare și pretinsul «genocid» sunt o minciună care permite gigantică escrocherie politico-financiară al carei principal beneficiar este Statul Israel..."” declară profesorul Faurisson în "Le Monde" - „Problemă camerelor de gaz, sau zvonurile din Auschwitz”. Un tanar tăgăduitor al holocaustului, Eric Hunt (22 ani) a găsit
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
menținerea politicii liberale actuale față de cumpărarea și păstrarea armelor de foc, conform celui de al doilea amendament la Constituția Americană. Zelman susține că luarea de poziție a lui Wiesel contra de comerțului liber cu armele () poate duce la un nou genocid. Lista cărților scrise de Elie Wiesel cuprinde o diversitate creativă, de la ficțiune la realism. Cea mai celebră, «Noaptea», o descriere autobiografica despre viața în lagărele de exterminare naziste"", scrisă în anii 50' a fost prima carte care a prezentat martirajul
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
regiuni ale planetei, în special țările în curs de dezvoltare unde domnește sărăcia. a este de asociată în mod natural cu recoltele proaste din perioadele de secetă, ploi abundente, epidemii, lipsă de provizii și în mod artificial cu războiul și genocidul. În ultimele câteva decenii, a apărut o interpretare mult mai nuanțată care leagă foametea de condițiile economice și politice dintr-o anumită zonă. Agențiile umanitare apreciază gravitatea stării de foamete conform unei scări a foametei. Multe zone care au suferit
Foamete () [Corola-website/Science/299590_a_300919]
-
și-au exprimat vreun gând cu privire la bătălie. Pe de altă parte, rezidenții departamentelor de peste mări ale Franței au protestat față de ceea ce vedeau drept "comemorarea oficială a lui Napoleon", argumentând că Austerlitz nu ar trebui celebrată deoarece Napoleon a comis un genocid împotriva populației autohtone din colonii.
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
prăbușirii URSS-ului, autoritățile rusești au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele rusești succesive refuzând să numească masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar duce la necesara urmărire în justiție a făptașilor aflați încă în viață. Mulți ruși continuă să creadă ca fiind adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice de până în anul 1989, conform căreia naziștii, care invadaseră Uniunea Sovietică în 1941, ar
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
fi declasificate. În martie 2005, autoritățile rusești au terminat investigații care au durat un deceniu. Procurorul șef militar Alexandr Savenkov a socotit cifra finală a victimelor de la Katyń ca fiind 14.540 și a declarat că masacrul nu a fost genocid - o crimă de război - sau crimă împotriva umanității și de aceea "nu există nici o bază de discuție despre acești termeni judiciari". În ciuda unor declarații făcute mai înainte, 116 din cele 183 volume de documente care s-au adunat în timpul investigațiilor
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
în darea ordinelor și pe cei care au adus la îndeplinire execuțiile. În plus, pe 22 martie 2005, Seimul polonez a votat în mod unanim o moțiune prin care se cerea declasificarea arhivelor rusești precum și clasificarea masacrului de la Katyń ca genocid. La data de 26 noiembrie 2010, Duma de stat (Camera inferioară a Parlamentului rus) a adoptat o declarație prin care Rusia recunoștea masacrarea a mii de ofițeri polonezi, în 1940, la Katin, o "crimă" ordonată de Iosif Stalin. Regizorul polonez
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
Din acest moment până la terminarea războiului, aproximativ șase milioane de evrei, dar și alții (homosexuali, slavi, prizonieri politici), au fost exterminați în mod sistematic, și peste zece milioane de oameni au fost reduși cu forța la starea de sclavi. Acest genocid este denumit Holocaust, iar în limba ebraică "Șoa". Germanii foloseau termenul eufemistic "Endlösung" — „soluție finală”. Mii de oameni erau transportați zilnic în lagărele de exterminare (supranumite și „fabricile morții”) sau în lagărele de concentrare ("Konzentrationslager", abreviat oficial "KL" și postbelic
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
că, sub conducerea lui Pol Pot, Khmerii Roșii au ucis în jur de 1-3 milioane de cambodgieni, în Câmpurile morții, dintr-o populație de numai 8,4 milioane de persoane. Martin Shaw a descris aceste atrocități ca „cel mai pur genocid din era Războiului Rece.” În 1979, Vietnamul l-a detronat pe Pol Pot și l-a instalat la putere pe dezertorul Khmerilor Rosii, Heng Samrin. Ca urmare a rupturii chino-sovietice, tensiunile de-a lungul frontierei chino-sovietice au atins apogeul în
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
numeroase victime: 120.000 de oameni au murit în Harkov, 40.000 în Krasnodar și 20.000 în Stavropol. Cel puțin 4 milioane de oameni au murit în timpul Marii Foamete din Ucraina. Mulți istorici au caracterizat acest fapt drept "un genocid împotriva ucrainienilor". Vina pentru neîndeplinirea planurilor de achiziții a fost aruncată pe seama chiaburilor și a "elementelor naționaliste burgheze", luâindu-se imediat măsuri de epurare a conducerii ucrainiene a partidului comunist și a intelectualilor ucrainieni. Presa sovitică nu a publicat nimic despre
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
general de discuție în Ucraina, după o lungă perioadă de interzicere a lui de către autoritățile sovietice. Mișcarea Poporului din Ucraina - Rukh și conducătorul acesteia Mihailo Boicișin au inițiat o serie de acțiuni, inclusiv o comemeorare a ceea ce ei au denumit "genocidul", în satul Targon. S-a construit o tribună peste locul de îngropăciune a unora dintre victimile foametei. După consultarea bătrânilor, s-a făcut o listă a 360 de victime, listă care a fost publicată în ziarul "Literaturnaya Ukraina", s-a
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
un război inter-iugoslav, care a fost dominat de clasă de guvernământ sârbă; și o diviziune pe timp de război a țării, cănd Italia fascista și Germania nazistă au dezintegrat statul și au sprijinit grupul naționalist croat numit ustași, care comiteau genociduri împotriva sârbilor. Un grup mic de naționaliști bosniaci s-au alăturat forțelor Axei și au atacat sârbii, în timp ce naționaliștii extremiști sârbi s-au implicat în atacuri asupra bosniacilor și croaților. Violențele etnice s-au încheiat doar când partizanii iugoslavi au
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
și 1936 ea a existat ca Republica Sovietică Socialistă Federală Transcaucaziană (împreună cu Georgia și Azerbaidjan), și din 1936 până în 1991 ca RSS Armeană. În ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un număr mare de armeni din Anatolia au murit în Genocidul armean. Mulți au fost forțați să își părăsească casele și să pornească într-un "marș al morții" prin deșerturile Siriei fără hrană, fiind escortați de soldați turci care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții au
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
fiind escortați de soldați turci care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții au fost omorâți în propriile case sau înecați în Eufrat și Marea Neagră. Guvernul turc refuză și astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că însuși termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraică Raphael Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor și Armenilor în prima jumătate a secolului XX. Autoritățile turce continuă negarea deceselor și investesc milioane de dolari anual
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]
-
care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții au fost omorâți în propriile case sau înecați în Eufrat și Marea Neagră. Guvernul turc refuză și astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că însuși termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraică Raphael Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor și Armenilor în prima jumătate a secolului XX. Autoritățile turce continuă negarea deceselor și investesc milioane de dolari anual pentru a susține această istorie
Armenia () [Corola-website/Science/299842_a_301171]