2,365 matches
-
o istorie a culturilor ca dramă. Să mă explic. Dintre toate speciile vii, homo sapiens este cel mai adaptabil tuturor mediilor. Această adaptabilitate îl definește ca o ființă culturală, adică evolutivă, neprogramată, atît produs al instrumentelor sale, cît și al genomului său. Dar ceea ce el produce, culturile sale succesive, nu se adaptează la orice variație a mediului tehnic. În ordinea culturală, contrar evoluției biologice, nu există transmisie garantată a modificărilor dobîndite, chiar "progresiste". Evoluția culturală este mult mai rapidă, dar și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se adaptează la orice variație a mediului tehnic. În ordinea culturală, contrar evoluției biologice, nu există transmisie garantată a modificărilor dobîndite, chiar "progresiste". Evoluția culturală este mult mai rapidă, dar și mult mai fragilă, tocmai fiindcă nu este înregistrată în genomul speciei. Nici invarianță, nici replică: aici nimic nu este înnăscut, totul este reversibil. De unde și importanța crucială a factorilor de mediu. O formație culturală autohtonă poate deveni, după o fluctuație a ecosistemului tehnic, străină sau exotică pentru propriul său loc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Mitocondriile Studiile de microscopie fotonică și electronică au relevat, cu pregnanță, marea mobilitate, flexibilitate și plasticitate a condriomului drojdiilor. În condiții fiziologice normale, au loc permanent fuziuni și fisiuni ale mitocondriilor individuale, însoțite de fenomene de recombinare și segregare a genomului mitocondrial. Membranele, enzimele și acizii nucleici sunt astfel continuu redistribuite în interiorul unui sistem mitocondrial fluid. Numărul mitocondriilor variază de la mai puțin de zece, în celulele cu creștere rapidă, la peste cincizeci, în celulele din faza staționară. Mitocondriile suferă o permanentă
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
a fost fundamentată de gândirea unor personalități pragmatice: Hippocrate 9 , Aristotel, Galen, Avicenna, Maimonide, Copernic, Leonardo, Descartes, Leibniz 14 , Kant15, Spinoza, Bacon și Kuhn5. Biofilosofia își are partea ei de contribuție la descoperirea structurii ADN-ului în 1953 și a genomului uman în anul 2000. Biofilosofia cuantică, datorită descoperirii transformării corpusculului în undă și a probabilității, consideră măsurătorile particulelor ca "probabile" și nu determinate. Incertitudinea probabilității este proporțională cu mărimea deviației standard. Principiul incertitudinii al lui Werner Heisenberg susține că este
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
concepțiile filosofice. Filosofii clasici, de la Aristotel la Kant, au fost interesați de impactul științelor biologice în măsura în care justifica concepția lor filosofică. Biofilosofia devine un domeniu independent începând cu neodarwinismul și descoperirea structurii moleculei de aur, ADN-ul, în 1953, și a genomului uman, în 2000. Amprentele majore ale biofilosofiei sunt atenția spre neuroștiințe, prin abordarea vieții ca un proces fizico-biochimic natural al organismului uman. Biologia încearcă să dea răspuns problemelor fundamentale ale vieții și trage concluzii filosofice în domeniile eticii, esteticii, epistemologiei
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
antropologi și neurocercetători, au demonstrat că, în ultimii 800.000 de ani, greutatea creierului lui Homo Sapiens a crescut de la 800 de grame la 1350 de grame (media statistică). În ultimii 200.000 de ani specia Homo Sapiens prezintă un genom identic, fără nicio (I. Segev 1). Cercetătorii de la Max Planck Institut din Leipzig 2 susțin existența genei vorbirii FOXP23, care servește la articularea cuvintelor. Gena codifică o proteină, formată din 715 aminoacizi, asemănătoare celei din structura genelor implicate în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
perioadei în care au apărut primele forme de vorbire articulată la hominizi. Primele elemente ale limbajului apar, pe scara evoluției cimpanzeu-om, în perioada ultimilor 50.000-60.000 de ani. În ultimii 5000 de ani ai acestei lungi perioade cu genom identic, are loc un progres foarte accelerat, de diversificare a limbajelor, apărute în toate societățile umane răspândite pe suprafața planetei. Compararea celor 32.000 de gene ale omului cu cele 32.000 de gene ale cimpanzeului arată că 98.5
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
1940, descoperirea lui Karl Landsteiner 4 a făcut senzație, motiv pentru care a și primit premiul Nobel pentru decodificarea genei Rh la Macacus Rhesus. În următorii 67 de ani, descoperirea diverselor gene a devenit o banalitate. În anul 2000, întreg genomul uman urma să fie descifrat. Șapte ani mai târziu, genomul lui Macacus Rhesus a fost, la rându-i, decodificat. Compararea genomului uman cu cel al lui Macacus Rhesus arată că 93% dintre gene sunt identice. Milioane de ani de selecție
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pentru care a și primit premiul Nobel pentru decodificarea genei Rh la Macacus Rhesus. În următorii 67 de ani, descoperirea diverselor gene a devenit o banalitate. În anul 2000, întreg genomul uman urma să fie descifrat. Șapte ani mai târziu, genomul lui Macacus Rhesus a fost, la rându-i, decodificat. Compararea genomului uman cu cel al lui Macacus Rhesus arată că 93% dintre gene sunt identice. Milioane de ani de selecție naturală Studiul comparativ al celor 13.000 de gene ale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
la Macacus Rhesus. În următorii 67 de ani, descoperirea diverselor gene a devenit o banalitate. În anul 2000, întreg genomul uman urma să fie descifrat. Șapte ani mai târziu, genomul lui Macacus Rhesus a fost, la rându-i, decodificat. Compararea genomului uman cu cel al lui Macacus Rhesus arată că 93% dintre gene sunt identice. Milioane de ani de selecție naturală Studiul comparativ al celor 13.000 de gene ale fluturelui și al genelor omului arată că 10% dintre gene sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
selecție naturală Studiul comparativ al celor 13.000 de gene ale fluturelui și al genelor omului arată că 10% dintre gene sunt comune. Cu cât ne depărtăm de cimpanzeu, spre speciile mai primitive, diferența genomică crește. Studiul triangular al secvențelor genomului macacus-cimpanzeu-om a permis stabilirea, în timp istoric, a momentului în care mutațiile au condus la apariția lui Homo Sapiens. Studiile genomice comparative vor conduce la stabilirea "genelor esențiale ale vieții", gene care, probabil, au rămas identice timp de 83 de
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
1865-2000) cuprinde două bucle. Prima conține descoperirile bio-medicale ale călugărului botanist Gregor Mendel de la Mănăstirea din Brno, care a descifrat transferul identic al combinațiilor de culori, la bobul de mazăre, de la o generație la alta. A doua buclă conține descoperirea genomului uman. Celula primară este rezultatul unirii materialului genetic provenit din cele două componente de material cromozomic, ovulul mamei și spermatozoidul tatălui. Matricea genetică a omului și a creierului său se află în nucleul celulei primare. Odată cu multiplicarea acestei celule se
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
20 de aminoacizi esențiali vieții în mai puțin de o secundă. Combinația aleatorie a celor două jumătăți de celule germinative asigură noii ființe umane formarea proaspetei matrice-program. Pe verticala spiralei ascendente, 26 iunie 2000 este data la care bioștiința descifrează genomul uman și genoamele a numeroase animale și microbi. Prima genă a fost descoperită în anul 1969, și, după numai 3 ani, a fost întrevăzută epoca ingineriei genetice. Primul organism simplu, cel al virusului gripei, este descifrat în anul 1995. În
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
esențiali vieții în mai puțin de o secundă. Combinația aleatorie a celor două jumătăți de celule germinative asigură noii ființe umane formarea proaspetei matrice-program. Pe verticala spiralei ascendente, 26 iunie 2000 este data la care bioștiința descifrează genomul uman și genoamele a numeroase animale și microbi. Prima genă a fost descoperită în anul 1969, și, după numai 3 ani, a fost întrevăzută epoca ingineriei genetice. Primul organism simplu, cel al virusului gripei, este descifrat în anul 1995. În 1996 se descifrează
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Se continuă cu camionul următor, fără să fie vreun om lângă ei. Sunt acestea activități automate, identic repetate, deci necreatoare, sau gândiri rudimentare? Există păsări care-și clădesc cuibul cu același automatism, fără a fi o activitate creativă. Dar, deși genomul corbului are jumătate din genele omului, o pereche de corbi care își au cuibul într-un nuc (corbilor le place miezul de nucă) prezintă următorul automatism: culeg nuca din copac (pe care nu o pot sparge), se așează pe un
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
s-a umplut, a mai venit de două ori, după care sămânța ajunsă la îndemâna degetelor a putut fi luată și mâncată. Iată-ne în fața unei dovezi de existență a procesului de gândire creatoare la cimpanzeu. Diferența de 1,5% dintre genomul uman și cel al cimpanzeului justifică ideea existenței cunoașterii conștiente la cimpanzeu. Compararea picturii cimpanzeului Congo cu picturile din peștera Chauvet, de o valoare artistică recunoscută de specialiști, ne aduce dovada științifică a pictării din memorie de către om a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dintre principiile educației medicale era cel de a explica faptul că nu toate rezultatele experiențelor pe șoarece pot fi transpolate pe om, deoarece șoarecele nu este un om mic și omul nu este un șoarece mare. Se pare că datele genomului uman și ale genomului șoarecelui contrazic acest principiu, deoarece ele sunt foarte apropiate. Este adevărat că avem, fiecare, câte 5 degete la picioare și că amândurora ne place brânza; totuși diferența este uriașă! Omul vorbește și are 1,70 metri
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
era cel de a explica faptul că nu toate rezultatele experiențelor pe șoarece pot fi transpolate pe om, deoarece șoarecele nu este un om mic și omul nu este un șoarece mare. Se pare că datele genomului uman și ale genomului șoarecelui contrazic acest principiu, deoarece ele sunt foarte apropiate. Este adevărat că avem, fiecare, câte 5 degete la picioare și că amândurora ne place brânza; totuși diferența este uriașă! Omul vorbește și are 1,70 metri înălțime, iar șoarecele nu
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
grupul de factori de transcripție FOX, responsabili de regularizarea expresiei genelor. Proteina conține poliglutamină, zinc și leucin zipper. Mutația acestei gene este responsabilă de tulburări de vorbire și de însușire a limbajului. Doi dintre aminoacizii proteinei FOXP2 sunt prezenți în genomul cimpanzeilor . 4 Karl Landsteiner (1868-1943) medic și biolog austriac, cunoscut datorită descoperirii grupelor sanguine, în anul 1900, și dezvoltării sistemului modern de clasificare cu ajutorul aglutininelor în sânge. Identifică, împreună cu Alexander S. Wiener, Rhesus factor, în 1937, permițând executarea transfuziilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
trage eu din această scurtă analiză? Că suntem deja prea mulți, adică vorbele cu care Încheiam - printre rânduri - capitolul anterior. Într’adevăr, fiecare specie se manifestă doar În cadrul unui număr optim de indivizi, ce pare a fi Înscris În Însăși genomul - totalitatea potențialităților - speciei. Și aici pot fi criticat. Căci cine poate spune câte miliarde Înseamnă, pentru specia umană, această cifră? Dar există semne că el, numărul, deși Încă necunoscut, e totuși deja depășit. Dar, pentru a putea discuta În cunoștință
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
seamă de caractere, morfologice, deci referitoare la aspect, dar și biochimice, referitoare la colorit, conținutul În diferite substanțe. Caracterele sunt foarte stabile, fiind repetate cu Încăpățânare, de la o generație la alta, generații ce “citesc” aceeași “bandă de magnetofon” care este genomul. Mai ales caracterele morfologice. Și avem specii rămase neschimbate - fosile vii - de sute de milioane de ani. Ca un caracter morfologic să se schimbe - asta poate Însemna o nouă specie - e un eveniment destul de rar, iar ca acest caracter să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
gard, iar noi nu știm: de bucurie ori de tristețe? Dreptu-i, acești vagabonzi ne sunt străini, incompatibili chiar. Le dăm o bucată de pâine, dacă nu și-o găsesc ei Înșiși, dar Îi și evităm. Simțim că sunt un alt genom decât noi, aceia care am creat orașul - acest mediu antropizat - În care ei au găsit salvarea. Atenție! Nu atât salvarea lor, cât aceea a vieții cu V mare, pe care o slujesc poate inconștient. Ne sunt străini câinii și, iertați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai mulți membri afectați. Pentru ca metodele de analiză a linkage-ului să aibă succes, este nevoie ca locii marker care flanchează gena de susceptibilitate să prezinte co-segregare cu fenotipul de boală în interiorul familiilor. Practic analiza linkage-ului încearcă să identifice regiuni ale genomului care prezintă un număr mai mare de alele comune pentru subiecții dintr-o familie cu frecvență mare a unei boli decât numărul ce ar fi fost de așteptat prin șansă. Identificarea unei astfel de regiuni de linkage va indica că
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
în acea regiune există cu mare probabilitate o variantă genică predispozantă pentru boală. Pentru identificarea regiunilor de linkage se folosesc seturi de microsateliți-marker (secvențe ADN repetitive ale unui „bloc” de baze azotate - di-, tri- sau tetranucleotid) repartizați uniform pe tot genomul uman, realizându-se practic o scanare a întregului genom (Genome Wide Scan). Variantele genice care determină apariția bolilor monogenice (Mendeliene) sunt de regulă rare în populația generală (deoarece selecția naturală negativă scade frecvența variantelor genice care pot determina apariția unor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
genică predispozantă pentru boală. Pentru identificarea regiunilor de linkage se folosesc seturi de microsateliți-marker (secvențe ADN repetitive ale unui „bloc” de baze azotate - di-, tri- sau tetranucleotid) repartizați uniform pe tot genomul uman, realizându-se practic o scanare a întregului genom (Genome Wide Scan). Variantele genice care determină apariția bolilor monogenice (Mendeliene) sunt de regulă rare în populația generală (deoarece selecția naturală negativă scade frecvența variantelor genice care pot determina apariția unor boli cu debut la vârstă tânără și mortalitate mare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]