2,818 matches
-
condițiile lor politice, cu atât mai mult ele se apropie de idealul lor: „...există un patos foarte scăzut de a reprezenta științele și culturile într-o lume a puterii politice”. 3. Acestei maladii culturale îi corespunde izolarea „neutrală” a statelor germanice, Olanda, Elveția și țările scandinave. Pentru Wikander, gândirea lui Steding, ca și cea a lui Maurras 1, este fructul unei dispute cu ideologiile secolului al XIX-lea și o confruntare, lipsită de iluzii, cu problemele cele mai înalte ale culturii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de l’Occident a lui Henri Massis 2. Fie ea și descriptivă, această cronică conține un raționament care poate fi rezumat simplu: dacă Germania face dovada împlinirii destinului său istoric, atunci șansa istorică și culturală a unor state secundare, dar germanice se află în alianța politică și reorientarea după modelul cultural propus de aceasta. Wikander nu formulează explicit acest raționament, dar îl aplică atunci când le mărturisește prietenilor, în iunie 1939, aflându-se probabil încă la München, voluntariatul său pentru o lovitură
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
celei mai mărețe din misiunile pe care le-au avut germanii”3), când orientalistica înseamnă în primul rând „indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de Asia interioară, replicând în răspăr: „Așa grăit-a Hafiz din Șiraz sau Zarathustra, dar nu din Sils-Maria sau de la Weimar, ci din Badakșan”. Din acest punct de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
comparabile rolul său și privilegiile acordate ei celor ale Zeițelor-Mame mediteraneene sau orientale? Există la indo-europeni ceva comparabil cu Durg³? Întotdeauna m-a frapat absența oricărei tehnici yoghine în afara Indiei. Se pot identifica (dacă se vrea!) anumite elemente „șamanice” la germanici (bunăoară Closs 4) sau la iranieni - dar nimic dintr-o fiziologie mistică de tip yoghin. Aș fi gata să cred într-o inovație indiană (ariană) dacă hinduismul medieval și modern nu ar avea acest aspect compozit, mai degrabă asiatic decât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întors, am început să scriu un rezumat în germană pentru Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a ideologiei lor religioase și a ritualurilor lor inițiatice” - cf. „Les Daces et les loups”, Numen VI (1959), p. 19 - „Dacii și lupii”, ZGH, p. 15. Sau: „Din nefericire, nu putem insista aici asupra sociologiei, mitologiei și ritualurilor asociațiilor masculine germanice care au fost atât de strălucit studiate de Lily Weiser, Otto Höfler și Georges Dumézil și nici asupra altor societăți ale bărbaților de tip indo-european, cum ar fi, de exemplu, mairya indo-iranienilor, care a constituit subiectul unor lucrări importante ale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Pierre Brilmann libraire, 1540, traducere după originalul latin sau, un secol mai târziu, Barthélemy d’Herbelot, Bibliothèque orientale, Paris, 1697), tradiția genului manualelor de istorie a religiilor a debutat în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un mediu germanic, sub semnătura lui C.P. Tiele, Manuel de l’histoire des religions. Esquisse d’une histoire de la religion jusqu’au triomphe des religions universalistes, Paris, 1880 (traducere din olandeză de M. Vernes), sau a lui Chantepie de la Saussaye, Manuel d’histoire
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi fost inclus în ceea ce a devenit capitolul IV, „Eshatologie și cosmogonie”, din Aspecte ale mitului, unde, chiar dacă în absența vreunei referințe precise, Wikander este, într-adevăr, citat: „Conflagrația universală (ragnarök), urmată de o nouă creație, face parte din mitologia germanică. Aceste fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor la sfârșitul lumii. Recent, Stig Wikander a indicat existența unui mit germanic referitor la bătălia eshatologică întru totul similar cu povestirile paralele indiene și iraniene” - în „Sfârșitul lumii în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander este, într-adevăr, citat: „Conflagrația universală (ragnarök), urmată de o nouă creație, face parte din mitologia germanică. Aceste fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor la sfârșitul lumii. Recent, Stig Wikander a indicat existența unui mit germanic referitor la bătălia eshatologică întru totul similar cu povestirile paralele indiene și iraniene” - în „Sfârșitul lumii în religiile orientale”, cf. op. cit., p. 58. 2. S-ar putea spune același lucru (dezvoltarea anumitor idei din Mitul eternei reîntoarceri) și despre parte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de toate originile. A urmat, după retragerea romană, timp de o mie de ani, un impresionant
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trecut, dar s-au și așezat, conviețuind și, În cele din urmă, amestecându-se cu populația autohtonă. La drept vorbind, izvoarele epocii Îi menționează doar pe ei, uitându-i pe daco-romani. Este o lungă listă, unde figurează goții și gepizii (germanici), hunii și avarii (veniți din Asia Centrală), slavii, maghiarii, pecenegii și cumanii (de origine turcă) și, În sfârșit, tătarii (marea invazie din 1241), ultimul val migrator dinaintea Întemeierii statelor românești. Însă nici după mileniul migrațiilor românii n-au rămas să trăiască
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este aici. Nodul gordian l-a tăiat B.P. Hasdeu, cu un studiu fundamental, care privește nu numai limba română.<endnote id="11"/> Și engleza este În aceeași situație. În engleză, sunt mai multe cuvinte romanice (din franceză sau latină) decât germanice. Ceea ce nu Împiedică engleza să aparțină totuși familiei germanice. La fel și În limba română: contează mai puțin numărul brut de cuvinte latine (diferit de altfel de la o „numărătoare“ la alta) cât — afirmă Hasdeu — valoarea lor de circulație. Prin teoria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu un studiu fundamental, care privește nu numai limba română.<endnote id="11"/> Și engleza este În aceeași situație. În engleză, sunt mai multe cuvinte romanice (din franceză sau latină) decât germanice. Ceea ce nu Împiedică engleza să aparțină totuși familiei germanice. La fel și În limba română: contează mai puțin numărul brut de cuvinte latine (diferit de altfel de la o „numărătoare“ la alta) cât — afirmă Hasdeu — valoarea lor de circulație. Prin teoria „circulației cuvintelor“ (frecvența cuvintelor, spunem astăzi), Hasdeu a adus
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și clădiri policrome, cu esplanada amintindu-mi de cea din Lisabona, Săo Pedro de Alcántara. O altă lume, dar una potrivindu-și, ca la domino, piesele cu cea occidentală. Baltica și Mediterana. Marea Nordului și Atlanticul, compatibilități profunde, tipare de civilizație germanică și suedeză active, perenitatea unor modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe vremea lui Asterix -, germană și dialectul venețian. Dintre scriitorii elvețieni, îi prefer pe Charles-Albert Cingia (1883-1954), Nicolas Bouvier - un alt mare călător căruia îi plăcea Estul (Le poisson-scorpion, L'usage du monde), decedat recent, și Markus Werner - un elvețian germanic din Schaffhouse (Le dos tourne, А bientôt), care locuiește acum la Londra. - Este corect să se vorbească despre o „identitate elvețiană”? Cum reușiți să mențineți raportul dintre multiplele deosebiri ce vă caracterizează și sentimentul de apartenență la aceeași țară? - Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de limba germană au ca debușeu natural Germania, iar cărțile romanice Franța, care mai tot timpul le ignoră. Elvețienii sunt mari consumatori de carte. Limba engleză amenință, ca și prin alte părți, practica tradițională a limbilor naționale. Așa cum majoritatea cantoanelor germanice vorbesc un dialect aparte - germana elvețiană (un fel de cod secret folosit în lumea afacerilor în care se joacă totul) nu este înțeleasă de romanicii care învață germana „bună” -, limba engleză se impune ca o limbă de comunicare. Dar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-se la alt hotel, ca să scape de miasme. Unde am citit oare că Theodor Herzl a încercat aceeași greață în momentul debarcării la Jaffa? Fobia inveterată de microbi și de păduchi proprie ambilor acestor hiperoccidentali reprezentând unul spiritul de ordine germanic și cealaltă igiena nord-americană la granițele fetide ale ecumenismului civilizat. Reflexul profilactic al omului alb la debarcare: să-și șteargă cu grijă tacâmurile, să bea apă fiartă și să-l salute de departe pe băștinaș. Venisem de mai multe ori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
secole, puterea regilor Franței a crescut prin căsătorii cu prințese, care aduceau o moștenire bogată și prin cuceriri. Carol cel Mare s-a considerat stăpânul întregului Imperiu, pe care îl socotea ca pe o moșie a sa, proprie. Potrivit mentalității germanice, el a împărțit Imperiul între fiii săi; aceștia au fost obligați să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile acordate lor de către împărați sau regi, domeniul regal restrângându-se la domeniul pe care îl stăpânea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu poate apărea decât în așa- numitele haunted places, peșteri, izvoare, sau cum vom vedea în baladă mai departe, pietre ciudate care, potrivit lui Wunenburger, dau naștere sentimentului sacrului. Personaj specific genezei, șarpele lui Iovan este similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacre, căreia îi este consubstanțial și o poate părăsi după voie: „...dîndu-se el de trei ori peste cap se făcu om”. Reprezentarea carnasieră ca imaginetest pentru neofit încadrează imaginarul românesc în ansamblul universal, „rolul de inițiator se regăsește în mitologia germanică și scandinavă. In Volkungsaga, Sigmund și fiul său Sinfjoethi îmbracă piei de lup și se comportă ca lupi pe întreaga durată a inițierii”. Trezirea abilităților eroice anticipează metamorfoza fecioarei în flăcău, reparația dezechilibrului absenței moștenitorului fiind posibilă numai după parcurgerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru dezvoltarea țării în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea. Acest act diplomatic conjunctural nu a modificat poziția României față de lupta de emancipare națională a românilor din dubla monarhie. Este și motivul pentru care tratatul cu cele două imperii germanice a fost ținut secret până în momentul declanșării războiului, când guvernul român trebuia să-și precizeze poziția față de conflictul ce izbucnise. Expectativa armată a României, adoptată de Consiliul de Coroană odată cu începutul războiului, era motivată de necestatea clarificării situației internaționale politice
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
1.000 de ani, iar ele au fost mai mult sau mai puțin asimilate de localnici: goții, cu cele două ramuri (ostrogoții și vizigoții, în secolele III-IV), hunii (secolele IV-V), gepizii, avarii, bulgarii. Mai stabili decât populațiile de neam germanic, de pildă, s-au dovedit a fi slavii: la începutul secolului al VI-lea, au fost asimilați și au lăsat urme în toponimia hușeană (Dobrina, Drăslăvăț, Ograda ș.a.). Populațiile turanice (cumanii și pecenegii) vor stăpâni aproape două veacuri, începând chiar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1860. 55. Fond serv. sanitar dos. 161/1862. 56. Fond serv. sanitar dos. 160/1862. 57. Anuarul Serv. Sanitar din Principatele Unite pe anul 1964, București. 58. Ballif I., Memoriu de titluri și lucrări manuscris, 1960. 59. Bassi Domenico, Mitologia germanica gli rei e gli eroi, Milano, 1933. 60. Beza Marcu, Paganism în Românian bolonioie, London, 1928. 61. Bologa V.I., Organe und korpersofte in der rumanischin Volkamedizin, Knoll a Mitteil fur artz, 1930. 62. Blaga V.I., Trilogia culturii, Editura pentru literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
puțin obișnuită, poate, în mediul ieșean care, tradițional, a cultivat o anumită lentoare (uneori, în cazuri ilustre, zăbava fiind foarte productivă). Franche a fost însă un om activ și sistematic; nimănui nu i s-ar fi potrivit mai bine numele germanic decât lui Oscar Franche. A fost, o vreme, medic militar. Poate că originea și educația sa au contribuit la menținerea unui stil de lucru ordonat, perseverent, denotând și calități structurale temperamentale și o mare capacitate de muncă. Oscar Franche, ieșean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]