6,593 matches
-
arăt boala mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu-l interesa boala ei, dar ea își trase mănușa îmblănită cu un deget. Surpriza îî tăie răsuflarea. Se așteptase să vadă gheare de balaur ca ale lui, dar nu văzu decît o mînuță albă perfectă, cu degetele ușor îndoite, pînă cînd și le desfăcu și-i arătă palma. îi trebui un timp vadă ce era acolo. Era o gură care rînjea sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se despindă, toți mușchii brațului începură să i se contracteze și-l ridicară spre ovalul de cer întunecat dintre dinți. într-o clipă, capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați au aripi, deși nu le pot folosi. Totuși, pacienta de aici își alimentează cu atîta energie disperarea, că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le ține pe animalele de pradă în viață și pe cele ierbivore vioaie: o vulpe aducea un fazan puilor ei, o bufniță din pomul cunoașterii ținea în gheare un șoarece de cîmp, în vreme ce șoarecii ceilalți se jucau printre frunzele moarte dintre rădăcini. Bărbatul și femeia stăteau goi și îmbrățișați sub pomul cunoașterii, iar imaginea lor se reflecta clar într-un lac încărcat de papură și iriși. în lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se strîngea mareea. „O să ți-l recapeți, cînd o să-l aranjez cum se cuvine. Nu-mi place să rămîn dator. După cum vezi, durerea rațională și moartea nu mi-au creat probleme.“ Priviră la șoimul cu un iepure tînăr în gheare, apoi se opriră în vîrful unei stînci. în fluviul de desubt, două lebede își îngemănară gîturile și primii îndrăgostiți îngenuncheară unul în fața celuilalt pe țărmul depărtat. La orizontul din apus răsărea un ciot din marele turn babilonian, și niște figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ne veți asculta. Va trebui să ascultați. Așa că acest Lanark e foarte prost că vorbește așa. Dar spune adevărul. Așa că de această parte a mesei, urmărim ce se întîmplă. Rîdem pentru că nu ne pasă cum vă vîrîți unii altora ghearele în ochi. Cu toate astea, urmărim totul foarte atenți. Se așeză. Monboddo oftă și se scărpină în cap. în cele din urmă spuse: — Voi răspunde delegatului din Zimbabwe mai întîi. Ne-a spus, cu o modestie admirabilă, că nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie". Dar ce resimțea era greu de suportat. Sărutul îl șocase ― emoția era poate falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
La Centrul Cultural din Tenggarong, în apropiere de Samarinda (pe coasta răsăriteană a insulei Borneo), se află un ciudat animal, un soi de tigru, pasăre, capră și elefant, capturat în jungla din Borneo. Animalul are picioare de capră, dar cu gheare de pasăre, corp de tigru, aripi, trompă, coarne, și e înalt cam de un metru. 12. Când am ajuns acolo, am bătut în poartă, știam că n-o să-mi răspundă nimeni. Apoi am sărit gardul. Sub pașii mei foșneau frunze
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât mi s-a făcut milă de el. „Tu, bondarule
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu o singură excepție - Concentra ți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și dat peste cap de o iluzie". Dar ce resimțea era greu de suportat. Sărutul îl șocase ― emoția era poate falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite urechile fremătau cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se năpusti spre ușă, cu un fel de mârâit. Mintea i se întunecase. Metalul ușii se îndoi sub greutatea lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și să smulgă cu tentaculele-i groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Până acum lucrase repede, ca să se poată întoarce în timp util în cușca lui. Posibilitatea de a ucide atâția oameni deodată îl zăpăcea. În decurs de peste o mie de ani, nimicise toate formele de viața pe care putuse să pună gheara. Dar chiar la începutul acelei perioade, nu izbutise să captureze mai mult de o vietate pe săptămână. Tocmai de aceea, nici nu simțise nevoia să se stăpânească. Intră, așadar, în dormitorul acela și-l străbătu cu pași de felină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se aștepta să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe care i le deschidea noua situație. De bună seamă că oamenii vor încerca să-l încercuiască, venind de pe toate coridoarele. Ochii îi străluciră la gândul că va putea să pună gheara pe unul dintre ei și să-i testeze proprietățile de guul, pentru a vedea dacă e bun. Nu avea timp de pierdut, așa că se repezi spre cel mai apropiat perete nemagnetizat și începu să alerge din încăpere în încăpere, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și nu înceta să se zvârcolească decât în clipa când își vârî ghearele în pieptul lui. Ixtl începu să-i scormonească prin trup, având grijă să nu-i sfâșie toate țesuturile, căci nu voia să-și omoare victima. Carnea acesteia trebuia să rămână vie. În timp ce brațele-i lungi și subțiri își croiau drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de ore. Așa cum am mai spus, o energizare necontrolată ar însemna o adevărată sinucidere. Se cuvine, de asemenea, să avem în vedere un factor pur uman. Dacă monstrul ne va ataca, o va face împins de dorința de a pune gheara pe unul dintre noi. Or, fiecare din noi vrea și trebuie să supraviețuiască. În cele trei ore de care avem nevoie pentru a ne pune planul în aplicare, nu vom dispune de-un alt mijloc de apărare decât tunurile radiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar putea să fie cu miliarde de ani înaintea noastră. Iată de ce trebuie să cerem fiecărui membru al expediției un maximum de efort, mergând chiar până la jertfă de sine... Un țipăt sfâșietor îl împiedica să-și termine fraza: - A pus gheara pe mine!... Repede!... Îmi rupe costumul! Restul se pierdu într-un fel de bolboroseală. - E Dack! exclamă Grosvenor. Recunoscuse vocea asistentului-sef al secției de geologie. În videocomunicator se auzi o altă voce: - A coborât! L-am văzut cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ridică mugind. Peste câteva secunde, în sală se aflau o duzină de monștri. Grosvenor își scoase arma și trase. Urletele drăcești se întețiră. Solzi metalici se izbeau, scrâșnind, de metalul pereților și al pardoselii, ciocănite de niște labe grele, cu gheare de oțel. Toți oamenii din jurul lui Grosvenor trăgeau acum, dar mereu alți monștri se materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l că se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
țuică. Însă n-am putut mânca, o neliniște îngrozitoare mă strângea de gât. Am trecut de niște ciori care se decupau bine în albul drumului. Nu și au luat zborul, și-au văzut de treabă, croncănind și lăsând desene cu gheare, în zăpadă. — Mie-mi zice Betre... a spus omul, mama era venită din Rusia. — Petre? — Da, Betre, Betre, a țipat el, de parcă aș fi fost surd. Aștepta reciprocitate. Plictisit de tăcerea mea, a trecut la interogatoriul direct. — Matale din ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
născură din toate jumătățile de măsură din care, în decursul anilor, își construise o imagine fragmentată despre Arsenale: că au susținători secreți în toate ținuturile, că au un guvern particular nemilos, ținut tot în secret, și că, de îndată ce cădeai în ghearele lor, nu mai aveai altă cale decât moartea. Dar singurul lucru pe care-l realiza cu claritate era o imagine a lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ion Creangă scrisese cândva: „Bate-te mai bine cu mâna peste gură și zi ca vameșul: Doamne, milostiv fii mie, ... Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiat”. «Și mă durea mâna ca o gheară. Neputincioasă să se strângă. Și m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.” Să se ia de mână cu cineva Pentru acei practici DIALOG: CE SE TRANSMITE PRIN GESTUL MÂINII? fericirea Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]