2,005 matches
-
Popescu, lumină, Maica Precistă, dar... — Nu acum Lord, ai răbdare! Generalul își făcu niște însemnări cu creionul, căută în alte calendare cu efemeride, apoi își chemă ordonanța care veni cu ochii cârpiți și cu damful lui obișnuit, de cremă de ghete. — Du-te și caută-l pe conu Costache. Dacă nu-l găsești, lasă-i vorbă că-l invit la mine azi, mâine, când o putea, și la orice oră. Dacă n-ar fi știut că ordinele se execută, nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
peste un element în plus. Pentru dumneata cuvintele erau scrise așa: și-i arătă cartea de vizită pe care le notase: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă, sar (dar?). Intră ordonanța, aducând cu sine obișnuitul miros de cremă de ghete și întrebând dacă domnii mănâncă de seară acasă, dar Algiu îi făcu semn că n-au timp de asta acum. Am înțeles, pregătesc, spuse ordonanța, care știa la fel de bine ca Șeful siguranței cum să interpreteze semnele Generalului. — Știam despre povestea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice solicitare de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rămâne cu fotoliul, dar și cu insultele învinșilor. Nu vă îngrășați! Să nu cumva să-i vină ideea guvernului că suntem comestibili. În politică, orice gloabă își dă aere de pur-sânge. În politică, unii poartă scârna pe tălpi, alții în ghete. Singurii politicieni care vin la oră fixă sunt nechemații. Politicienii comit, de regulă, o banală eroare. Vor să reformeze sufletul uman, înainte de a-l înțelege. În politică, intelectualii trec foarte greu testul fidelității. Unor aleși ai neamului nu le-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas, să-ți bage în ochi ghearele lor spurcate și să te stuchiască în față! Ție să nu-ți fie frică, nu-ți pot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de care colegii lui, făceau haz. În fața Ceasului care arăta ora cinci și un sfert, văzut din față, conturul unui tânăr îmbrăcat asemănător cu cel descris mai sus, cu jumătatea de mustață nerasă țepoasă și rebelă ca o perie de ghete abia scoasă din cutia cu cremă, cu un buchet de flori cam cât sacul lui Moș Crăciun încărcat cu daruri, aștepta nemișcat, iar dedesubt, cu caractere ceva mai mari, scria: "Aștept până la șase, dacă la șapte nu vine, la opt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să fii reacționar, n-o poți face chiar dacă porți șapcă model Lenin sau Stalin sau mustață Hitler. Parcă ar fi zis: Câinii latră, caravana trece. Ghetele de iarnă cu șireturile dezlegate dădeau de înțeles că ieșise numai așa, în pripă, ca să ia o gură de aer sau pur și simplu, ca să nu mai fie apăsat de mirosul acela de mobilă veche din salonul lor. Sau ieșea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman va avea o lună de concediu, iar Joyce va arunca o privire peste socoteli. Își imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul Joyce verificând conturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă pentru că ar fi însemnat să mă despart de macky, ea să plece
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să fim reprezentați pe măsură, să nu ni se atingă nimeni de bătături, dați-ne ghete pentru marșuri victorioase cu nume românești «Clujana» de pildă, sau revoluționare ca «Flacăra Roșie».“ Directorii tremură și mai cad, redactorii șefi tremură și mai cad, pantofii escarpen sînt dați la topit și odele răsună prin munți și prin cîmpii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin rău, mulțimea asta de suplinitori căuta, la fiecare început de an, alte posturi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să înalțe, să scoată apă din piatră seacă, să arunce în aer munții, să foreze tunele, să... Doamne! Rochia verde, merge cu pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gust afumat, spuse Nick, privind focul prin sticlă. — E de la turbă, spuse Bill. Nu poți să bagi turbă-n băutură. — Nu o strică cu nimic. — Ai văzut turbă vreodată? — Nu. Nici eu, zise Nick. Aburii Începură să-i iasă din ghetele Întinse-n fața focului. Ar fi mai bine să te descalți, zise Bill. — N-am șosete-n picioare. Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mereu o cale de a rezolva lucrurile. Hai să luăm puștile și să mergem la promontoriu după taică-tu. — Da, haide. Bill scoase două puști din rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă Nick. — Grozav, spuse Bill, Închizându-și nasturii de la jachetă. — N-are sens să ne-mbătăm. Nu. Mai bine ieșim pe-afară. Ieșiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prin ceața care se lăsa. Îl durea ochiul și-i era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei. În fața sa apăru un pod. Nick Îl trecu, cu ghetele sunând a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
car, spuse Nick. Vocea Îi suna ciudat În pădurea Întunecată. Nu mai scoase o vorbă. Făcu un foc cu niște așchii pe care le desprinse dintr-o buturugă. Fixă un grătar deasupra focului, Înfingându-i cele patru picioare În pământ cu ghetele. Puse tigaia deasupra focului, pe grătar. Îi era și mai foame. Fasolea și spaghetele Începeau să se-ncălzească. Nick le amestecă. Începură să facă bulbuci, bule mici care apăreau Încet la suprafață. Mirosea bine. Scoase o sticlă de ketchup și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul de lângă piciorul lui Nick Îl trase la fund și apoi reapăru la suprafață puțin mai jos. Plutea repede, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păstrăvul, Înainte să-nceapă să se zbată. Doamne, ăsta chiar că era mare. Era mai mare decât orice păstrăv despre care am auzit vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
buștean. Își scoase sacul peste cap. Păstrăvii săltară când fură scoși din apă. Agăță sacul În așa fel Încât să atârne cu fundul În apă. Apoi se trase sus, pe buștean, și stătu acolo, cu apa scurgându-i-se din ghete și de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmărești de-aproape treburile. — Ei, țin doar legătura cu ei. — Da’ Jack? El mai joacă? — El? Îl vezi tu pariind? Exact atunci apăru Jack de după colț, cu scrisoarea-n mână. Purta un pulover, o pereche de pantaloni uzați și niște ghete de box. — Hogan, n-ai un timbru? Întrebă el. — Dă-mi scrisoarea, spuse Hogan. O trimit eu. — Auzi, Jack, spusei eu, tu nu pariai pe mârțoage cândva? — Ba sigur că da. — Știam eu. Știu că te mai vedeam pe la Sheepshead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
face și Morgan și-i strânge mâna. Jack nu spune nimic. Stă acolo pe pat și tace. Ca și cum n-are treabă cu ceilalți. E singur acolo. E Îmbrăcat cu un pulovăr vechi, albastru, cu niște pantaloni și o pereche de ghete de box. E nebărbierit. Steinfelt și Morgan erau genu’ de tipi care se-mbracă bine. Și John era un gagiu destul de aranjat. Între ei, Jack era un irlandez tipic, dur. Steinfelt aduse o sticlă, Hogan veni cu paharele și băurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott Își lăsă mâinile, Jack Îi aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]