9,375 matches
-
lor; de aici vine faptul că păsările în Cuvîntul Sfînt reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor. La 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moțiunea care declara „Independența absolută a României”, Carol I proclama solemn Independența absolută a României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie la Plevna, Grivița și Smârdan. La 10 mai 1881 este și momentul când are loc proclamarea Regatului României. Principele Carol a devenit Regele României, cu numele de Carol I. Istoricul Ion Bulei se întreba dacă 10 Mai reprezenta ziua regelui
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
în casă, Barnabas revine destul de motivat în anii ’70, - întâmplător anii în care a rulat serialul TV care i-a servit drept model lui Burton -, în plină febră consumeristă, dar cu toate acestea în mijlocul unei familii purtând desuet marca unei glorii crepusculare. Decadenții familiei, exceptându-i pe cei câțiva impostori, nu fac un contrast prea mare cu strămoșul sangvinar. Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer), dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), Bill Malloy (Christopher Lee) sunt din același film, defazat poate cu
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
poveste tristă) în fața Suediei, s-au calificat în mod surprinzător. Speranței umile i-a luat locul imediat credința tot mai viguroasă că băieții vor trage lozul cel mare. Dar dacă am învățat ceva din istorie, balonul subțire al speranței și gloriei se va sparge inevitabil, iar ciclul amăgirilor se va rostogoli din nou spre noi.” Când citiți aceste rânduri, dumneavoastră știți deja dacă Aleksandar Hemon a avut sau nu dreptate. De dragul contradicției, parc-aș vrea ca, fie și o singură dată
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
Rodica Zafiu Un nou clișeu își trăiește în prezent momentul de glorie: în comentariile despre declaraț ii deja produse sau așteptate se recurge insistent la formula cu subiect și predicat. Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
frunză supradimensionată - a unei Vederi din Collioure (1907) de Matisse... Pe de altă parte, dealul vălurit din pictura celui din urmă intitulată Băiat cu plasa de fluturi (1907) este un evident ecou al fundalului din Băiat cu cal, una dintre gloriile perioadei roz a lui Picasso. Expoziția „Familia Stein colecționează” a luat înfățișări diferite, în funcție de prioritățile organizatorilor. La Muzeul de Artă Modernă din San Francisco, accentul a fost pus pe conexiunea familiei - în special a perechii Michael și Sarah - cu orașul
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
a fost pus pe conexiunea familiei - în special a perechii Michael și Sarah - cu orașul californian și pe originile unei averi nu fabuloase dar destul de semnificative ca să permită familiei să colecționeze sute de pânze ale unor artiști aflați la marginea gloriei... La „Grand Palais” din Paris, personajul principal a fost Gertrude, cea mai cunoscută membră a familiei, care și-a petrecut întreaga carieră scriitoricească în Franța și care a reușit - singura dintre frați - să păstreze mare parte din colecție până la moarte
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
ce e românesc, băieții și fetele care urmau să ne convingă cât de pătrunși suntem noi de românismul nostru, cântau, aproape toți, în limba engleză și, mai ales, aveau nume de scenă ca Leeya, Ravi, What’s Up, Laly, Shift, Gloria, Meena K! Evident, ridicolul era strivitor: dacă până și de propriile nume românești fug puștii noștri, atunci se alege praful de toată lecția despre românism a celor de la TVR! Ziua Limbii Române O frumoasă inițiativă, aparținând academicianului Eugen Simion, a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
din viața adevărată, ci din făcături, și cealaltă, care se închină la o icoană a dreptății care numai dreptate nu e, se întâlnesc în uzina de plăceri a mondenității. Unii produc, chipurile, artă, sau animație gazetărească, vânzându-și energia în schimbul gloriei, ceilalți consumă, sau se lasă consumați, ca subiecte de presă, de mecanismul acesta care ridică și desființează cariere. Deloc întâmplător (și venind tot dintr-un aer al timpului bucureștean, de la Caragiale, de la Camil) toți acești oameni amestecați, făcând eforturi să
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
Sabina Lipan, singurul dintre copiii magistratului de provincie care are o sclipire, o stofă, așa cum o vede, dintr-o clipă, în trenul care-i aduce la București, un bătrân fost ministru, mor pripit și absurd. Pe lângă drogurile diluate ale orașului - glorie, bani, situație, plimbări în toalete care stârnesc invidia pe corso, apar, la sfârșitul romanului, și drogurile adevărate, care pun, în toată încurcătura, o neverosimilă ordine. Deși lumea e aproape aceeași de la Camil Petrescu, n-are forța și profunzimea ca să trăiască
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
traduceri, de exegeze critice, de abordări ale poeziei și prozei latino-americane. Recunoașterea sa ca mare creator a venit târziu, mai ales că s-a considerat înainte de toate poet și proza l-a consacrat: revelația sudamericană a anilor ’90, a cărei glorie sporește în posteritate. Roberto Bolaño s-a născut în Chile, în 1958, într-o familie modestă, are de mic pasiunea lecturii, ea se păstrează pe traseul său de rătăcitor prin lume. În 1968, familia se mută în Mexico, devine jurnalist
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
nu ajunge. Mai târziu, în apusul vieții, Benn va primi ordine de merit și „cruci”, acceptate cu distanța ironică, dar și cu amărăciune, pe care le regăsim în astfel de notații: „Să ajungi târziu, târziu la tine însuți, târziu la glorie, la festivaluri.” Ca altădată Nietzsche, Benn „își sfâșia el însuși interiorul prin cuvinte” (W. Lepenies), iar poezia reprezenta pentru acest personaj faustic cu (autoportretul îi aparține) interiorul unui conte și exteriorul unui paria, „un fenomen cu caracter primar în interiorul procesului
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
în care vocile și interesele multora se echilibrează reciproc, cum a fost cazul Romei antice, este de dorit instaurarea republicii. Dacă însă națiunea a decăzut atât de mult încât nu mai găsește în sine valorile care să ducă mai departe gloria republicii, se justifică tirania. Machiavelli este unul dintre primii și puținii gânditori care admit un fapt pe care noi toți avem nevoie să îl analizăm mai frecvent și cu mai mare atenție: nu toate valorile sunt compatibile, nu toate idealurile
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
mai direct și mai expresiv ambalate. Nu e nevoie, așadar, de un impuls din afara lumii proprii pentru ca intelectualii să dorească moartea celor din aceeași familie cu ei. Că politicienii le dau o mână de ajutor, speculând orgoliile nemăsurate, setea de glorie și chiar prostia, e sigur. Dar primul impuls aparține artiștilor înșiși. Ei și numai ei, prin egoismul și vanitatea lor, deschid ferestre de vulnerabilitate, îngăduind pătrunderea în universul spiritului a germenilor agresivi ai auto-distrugerii. Povestea nu e nouă, cum spuneam
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
unor Nedelciu, Crăciun &Co.), dar îmi e clar că în felul acesta se poate rata sensul romanului. Mie, de pildă, trimiterea la filmele lui Quentin Tarantino (cu imaginarul lor de-o violență extremă, de la Pulp Fiction la recentele Ticăloși fără glorie sau Django dezlănțuit) mi se pare un excelent punct de plecare în discuția despre Mortido. Fiindcă ține cont de „enciclopedia” (folosesc termenul în accepția lui Umberto Eco) lui Nimigean. Portretele critice care i s-au făcut acestuia au pus, de
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
D.R. Popescu Domnule Ovidiu Ghidirmic, Marele, inexpugnabilul, teribilul conducător al regilor care au transformat măreața cetate Troia într-un morman de cenușă, Agamemnon, revine, în culmea gloriei, acasă, fericit și în culmea perfecționării sale fizice și mentale, care îi conferea potențe supraumane chiar în vânjoasele și multiplele raporturi sexuale - ce, de obicei, mai scad cu trecerea anilor, sau, în cel mai bun caz, nu se mai află
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
a prea fost. Nici o altă alcătuire umană n-a emanat atâta substanță. Un oraș ce și-a meritat apusul, ca o pedeapsă a excesului, ca o ispășire a rodniciei. Sublinierile celebrului autor incită la întrebări, la meditație. Imaginea paradoxală a gloriilor în decădere e cutremurătoare. Istoria omenirii oferă numeroase exemple. Creații celebre strivite de „Creatorii-Oameni”. * Profesorul G.Ivașcu își începe colaborarea la „Vremea” în nr. 586 din 19 ianuarie 1941, cu un foileton-cronică de război: Lupta Italiei în Mediterana. 1. Un
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
-ntindă pe mai bine de un deceniu. Dacă poezia română dă dovadă de o suspectă lipsă de diversitate, este probabil și pentru că proiectul lui Mușina a rămas, în felul său, singular. Curajul de a lua peste picior, în termeni citadini, glorii sau mode n-a stârnit, din păcate, emulație. De remarcat mi se pare și amănuntul că în scurtele „pastile” de aici incriminat (sau amendat, sau imitat) nu e niciodată stilul (Mușina găsindu-ș i dintru-nceput o voce care-l scutește
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
artiști și arta lor. O artă care frămîntă doar dacă cei care o fac sînt frămîntați. Despre umanitate. Și fragilitate. Și chiar despre vulnerabilitate. Despre vanitatea de a crede că arta este mai presus de orice. Și că ea implică gloria. Vibrația unui text, a unei scriituri, energia unei forme de spectacol vin să ne locuiască și să ne împlinească atunci cînd sîntem deschiși să ne acceptăm. Cînd am hotărît că vrem să ne uităm în oglindă și să ascultăm - privindu
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
Despre a fi, despre a fi captiv în închipuiri și prejudecăți, a te ridica mai presus de cei din jur nu pentru că ai fost înălțat de arderile artei tale, ci pentru că tu, artist, ai hotărît că ești altfel. A avea glorie, a-ți închipui asta și a împrăștia pe pămînt vestea că „ești cineva” îți dezvăluie vanitatea. Formă fără de conținut. Slăbiciunea. Arta pură îl atinge pe cel din preajma ei dacă este autentică și valoroasă, și nu dacă tu, creator, îi scoți
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
lui Christos este prezentată ca o copy paste de proastă calitate de pe un text al lui Isaiah din Vechiul Testament. Concluzia lui Santos este că Iisus a fost un simplu rabin ortodox care nu și-a putut închipui nici o clipă ce glorie milenară îi vor crea autorii evangheliilor. Iartă-ne, Doamne, dacă ți-am greșit transcriind corect cuvintele nelegiuitului de portughez!
Iisus, rabin? () [Corola-journal/Journalistic/3493_a_4818]
-
au trecut, așadar, douăzeci și cinci de ani. Cum am văzut, începând cu Sculptor din Tyana, artistul încetează să se plângă; cu Zeul îl părăsește pe Antoniu intră în Alexandria; în Primejdii formulează climatul lui - climatul lui „în parte” sau al amestecurilor (Gloria Ptolemeilor). Aceste poeme arată, cred, sfârșitul călătoriei: Cu-atâta experiență,...când ești și tu înțelept... Nu mai există gesturile orbului, ca în Ferestrele; poetul vede lumea exterioară și-i îndeamnă și pe ceilalți s-o vadă : Să fie multe diminețile
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
într-un material intitulat "Vasile Blaga și politica nostalgiei", că numirea Adrianei Săftoiu în funcția de purtător de cuvânt al partidului este o despărțire de Traian Băsescu, dar poate în primul rând o încercare de întoarcere la perioada de maximă glorie a formațiunii din Modrogan, când Traian Băsescu era consiliat de Adriana Săftoiu. Într-un articol de opinie, DW spune că numirea Adrianei Săftoiu relevă poziția ambivalentă a lui Vasile Blaga. "Convenția PDL nu a marcat o despărțire reală a partidului
DW: Numirea Adrianei Săftoiu, întoarcerea lui Blaga la era PDL-Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38280_a_39605]
-
e leal, desigur, să le fac colegilor mei vreo imputare. În fond, fiecare e liber să-și expună preferințele. După cum și eu sunt liber să declar că presa literară a anului 2012 a fost dezamăgitoare. S-au inventat, ca niciodată, glorii pasagere, s-au scris, tot ca niciodată, năzbâtii strigătoare la cer. Nu-mi rămâne, în aceste condiții, decât să contez pe bunul-simț al cititorilor, înzestrați cu un discernământ superior celui de care au dat dovadă, vai, articlierii noștri. Săptămâna trecută
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]