20,979 matches
-
lui: — Din cauza unei femei? Nu merită. Se întoarce pe jumătate. Vede un cerșetor, murdar și beat, care pare de șaizeci de ani, deși, probabil, are mult mai puțin. Lionel se reașază pe balustradă, cu fața la apă și cu picioarele atârnând în gol. Stă într un echilibru precar. Îi răspunde cerșetorului, fără să se mai întoarcă spre el: — Din cauza unei femei, dar nu din dragoste. Cred și eu: din ură. Nu-i mai bine s-o omori tu pe ea? Sau ai omorât
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o umbrelă, închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de mână. E pregătit să fie chemat oricând la centrală. În cazul în care nenorocitul ăla de Frunză are proasta inspirație să moară. E așezat comod într-un fotoliu și se uită la televizor. Îl vede pe Lionel privind în gol. Își slăbește nodul de la cravată. Ia un pahar de whisky de pe tăvița din fața lui. Bea o înghițitură consistentă. Pune paharul înapoi pe tăviță. Începe să gâfâie. Gheața din paharul cu whisky începe să se lovească de pereții paharului. Anghel spune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nou ; fiecare e necesară, În felul ei. Și dacă ne gîndim că 80% din lucrări vor deveni, curînd, cărți, e limpede că bibliotecile se vor umple În continuare cu volume a căror destinație inițială nu era tiparul, dar care umplu goluri În rafturile de teatrologie... Și totuși, nu o dată, sunt pe poziții opuse celor ale autorilor : aș zice, deci, că aceste lucrări mai au un merit - pot stîrni polemici. Spre exemplu, Într-o teză dedicată teatrului pentru copii, autorul zice că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
alegerea tânăra descrie câteva episoade sordide din viața unor prostituate: „... o prietenă de-a mea mi-a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să... dar nu mai zic... mi-e rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
povestește și Ariana: „.. .eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi-a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să..., dar nu mai zic... mi-e rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
făcut să privesc viața cu alți ochi, lăsând În urmă universul În care mă Învârtisem Înainte [...] o lume perversă,... a banilor,... a minciunilor și a aventurilor false...”. Cu toate acestea Însă vârsta Își spune cuvântul, trecerea bruscă la maturitate lăsând goluri care au dus la decizii iresponsabile, În ciuda experiențelor acumulate: „... mi-au trecut prin mână mulți, dar foarte mulți bani, Însă eu am rămas la fel de zăpăcită și copilăroasă... Asta mi-a adus destule probleme și suferință... Eu nu am deschis destul de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
auzisem de la fete... eram foarte speriată să ajung În gară. O prietenă de-a mea mi a povestit că Într-o seară a venit peștele după bani și pentru că nici una nu făcuse câți trebuia, le-a dezbrăcat pe toate În fundul gol și le-a pus să se tăvălească prin zăpadă. Alta mi-a spus că clienții sunt foarte pretențioși: le cer să facă sex În trei, să..., dar nu mai zic... mie rușine... sunt lucruri pe care nici nu ți le
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dulci cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună acoperit cu frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și atingeri golul adânc din spatele pieptului, senzația de prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
păcatele mele de le merg altora toate ca din apă, iară la noi n-avem un par ca lumea de care să ne apucăm cu mâna? Ba spun minciuni, c-avem prepeleacul ista de pus oale-n el, și-acela gol, precum se vede, de-am ajuns de povestea satului și-ți spun oamenii Dănilă Prepeleac. Iaca, nu mai departe decât frate-tău... DĂNILĂ: Ira, nevastă! Iară frate-meu?! SMARANDA: Apoi iară! Ia treci colo și caută de-adu niște lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cei trei sfetnici ai lui Gând-Împărat Împărații oaspeți: Hulpav-Împărat; Bolovan-Împărat; Lehamite-Împărat; Gras-Împărat; Slab-Împărat Crainicul Curții (voce) Crainicul toboșar Privitor 1 Privitor 2 O fată Aprodul Tabloul 1 La Curtea lui Pricină-Împărat Sala tronului. În dreapta și în stânga uși. În rest spațiu gol, exceptând un practicabil, plasat în a doua treime a scenei, pe centru. Cei trei sfetnici intră pe ușa din dreapta, înaintând spre public. PRIMUL SFETNIC POSACUL: A fost odată un împărat... (este întrerupt) AL DOILEA SFETNIC LINGUȘITORUL: Da' ce împărat...! Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale bătrânului... Costăchel îl iertase de multă vreme și acum îl plângea... Trecuse ceva vreme de la moartea lui moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta primăriei, Petrache l-a întrebat alarmat pe Costăchel. De ce i-ai dat pistolul? Dacă are cartușe? N
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în gol... Măriuca s-a furișat spre pat, cu gândul să-i acopere ochii cu palmele și apoi să înceapă jocul ghicitului... N-a fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebam. Și marșul nu se mai sfârșea... Sentinelele se schimbau des. La fiecare schimb de tură se făcea numărătoarea. Dacă lipsea cineva îi plângeai de milă civilului aflat în preajmă. Era luat cu forța și băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam.„ În ce lună și în ce zi suntem astăzi?” - am întrebat într-o doară. „Apoi după socoata mea azi ar cam fi unsprezece septembrie” - a grăit un soldat. „Unde ne duc oare? - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i Brad Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze... „Să-mi spui pe nume, Costăchele. Să nu mă dai de gol!” Din toată înfățișarea lui falnică nu mai rămăsese aproape nimic. Doar înălțimea, care acum era gârbovită... În rest, un... sergent oarecare. „Cum de ai ajuns aici?” - l-am întrebat eu cu mare greutate. Nu eram obișnuit să-i zic pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
directorul spitalului îl chemă la el pe doctorul Teodoru. Vezi că se internează o profesoară de engleză. Am primit un telefon de la o cunoștință să-i acordăm o oarecare protecție. Ia-o la tine într-o rezervă, tot ești în gol de producție. Am doar una singură, Geo. În aia. Sper să nu fie un caz contagios! Doctorul Ionescu a examinat-o și ne asigură că nu poate fi suspectată de așa ceva. Temperatura excesivă a pacientei reclamă câteva zile de internare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am certitudinea că fiecare limbă are o oarecare muzicalitate... Dar nu e specialitatea mea, așa că..., și doctorul abdică abil de la poziția abordată. Așa o fi, dar să revin. Ați intuit bine că sunt măcinată de neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să-i arăt cine sunt, am dat trei boabe la rând în poarta lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rând în poarta lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai mișto! Iar? Și cum să spun? În loc de cuvântul acela, mișto poți să spui frumos... Tu ești femeie, mămică, nu poți să înțelegi bărbații. Cu tăticu' m-aș fi înțeles! Discuția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență un gol în suflet, ca un hău adânc și neguros, care se cască neașteptat dinaintea ta și dorește să te înghită tot, pentru totdeauna. Totul pornise doar de la un gând în mintea ei, însoțit apoi de un altul și de altul, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]