2,209 matches
-
grănicerii purtau de aproape un deceniu o acerbă activitate de recâștigare a fondurilor și drepturilor lor, care deși fuseseră recunoscute prin patenta imperială dată imediat după desființarea regimentului în 1851, practic acestea le fuseseră luate. Principalul for împotriva căruia luptau grănicerii era erariul (fiscul). Implicarea noului vicar în soluționarea acestei chestiuni s-a simțit imediat, Moisil având o serie de consfătuiri cu alți doi fruntași de seamă ai năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat împotrivirea autorităților din Bistrița - direct interesate și ele de drepturile de proprietate ale foștilor grăniceri - fapt ce l-a determinat pe vicarul Moisil să reacționeze energic prin trimiterea unei adrese în care amenința că va semnala acest fapt forurilor centrale. Intervenția vicarului s-a dovedit a fi foarte eficientă, delegația năsăudenilor ajungând la Viena și
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
a unui district autonom al Năsăudului. Solicitarea era o urmare a emiterii Diplomei din 20 octombrie și a agitației provocate de revendicările sașilor, secuilor și maghiarilor de restaurare a vechilor comitate, lucru care provoacă o mare îngrijorare în rândurile foștilor grăniceri. În acest scop în cadrul unei adunări a liderilor năsăudenilor, se decide trimiterea unei noi delegații la Viena. Deși au avut de înfruntat numeroase piedici puse de opozanții înființării unui district autonom românesc la granița cu Principatele Unite - cel mai fervent
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
a liderilor năsăudenilor, se decide trimiterea unei noi delegații la Viena. Deși au avut de înfruntat numeroase piedici puse de opozanții înființării unui district autonom românesc la granița cu Principatele Unite - cel mai fervent fiind cancelarul maghiar Francisc Kemény - foștii grăniceri obțin prin actul imperial din 24 martie 1861 aprobarea revendicării lor. Însă lupta politică în „chestiunea districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
24 martie 1861 aprobarea revendicării lor. Însă lupta politică în „chestiunea districtului” nu era rezolvată, vicarul Moisil și ceilalți fruntași năsăudeni trebuind să-și coroboreze eforturile pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan suprem (prefect) al districtului, candidatul grănicerilor fiind în competiție electorală cu oameni politici maghiari susținuți de cancelarul Kemény și guvernatorul Mikó. În acest scop vicarul convoacă o mare adunare a foștilor grăniceri pe 18 aprilie 1861, care decide trimiterea unei noi delegații la împărat pentru soluționarea
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
pentru numirea lui Alexandru Bohățel în funcția de căpitan suprem (prefect) al districtului, candidatul grănicerilor fiind în competiție electorală cu oameni politici maghiari susținuți de cancelarul Kemény și guvernatorul Mikó. În acest scop vicarul convoacă o mare adunare a foștilor grăniceri pe 18 aprilie 1861, care decide trimiterea unei noi delegații la împărat pentru soluționarea și a acestei probleme, precum și pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială a districtului. În cele din urmă năsăudenii au avut câștig de cauză și în
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
și însoțitorii săi mutarea episcopiei de la Gherla la Năsăud nu a fost posibilă deși episcopul unit a fost de acord cu acesta. În anii care au urmat vicarul a renunțat la proiectul episcopiei însă a continuat să-i reprezinte pe grăniceri în disputele lor cu cei care doreau să le încalce drepturile.
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
Transnistria din anul 1992, reușind capturarea grupului condus de Ilie Ilașcu. În septembrie 1992, Antiufeev a fost numit în funcția de ministru al securității naționale al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Organele de securitate au fost create prin angajarea trupelor de grăniceri și a regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
grupului condus de Ilie Ilașcu. În septembrie 1992, Antiufeev a fost numit în funcția de ministru al securității naționale al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Organele de securitate au fost create prin angajarea trupelor de grăniceri și a regimentului de cazaci grăniceri de pe țărmul Mării Negre (în martie 1993). Fiind el însuși urmaș al cazacilor din Kuban, pentru merite deosebite în organizarea militarilor cazaci, lui Antiufeev i-a fost acordat gradul căzăcesc de general și cea mai înaltă distincție căzăcească Crucea "Pentru credință
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
(n. 1850 — d. 1913) a fost un general român, sub regele Carol I. În perioada 1 aprilie 1905 - 26 iunie 1913 generalul de brigadă a fost comandantul Corpului de Grăniceri. Generalul Staur Simionescu este fiul lui Simion Caraghiozoglu, moșier, și al Mariei Caraghiozoglu, născută Divanni. A fost căsătorit cu Eliza Pătrășcanu. Înmormântat în cimitirul Bellu. Frate de mamă cu Amalia Canella, căsătorită cu Ștefan Apostolescu, străbunica pictorului Alexandru Țipoia.
Staur Simionescu () [Corola-website/Science/311804_a_313133]
-
al Diviziei 13 Infanterie) și a avut ca principală sarcină menținerea ordinii în zona de operații ale armatelor române. Înlocuindu-l pe generalul Mihai Stănescu, în perioada 20 martie - 15 august 1945, generalul Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost numit comandantul Corpului Grănicerilor, după care, la 15 august 1945, a fost numit la comanda Corpului 2 Teritorial. La data de 9 august 1946 generalul Ionescu a fost trecut cadru disponibil, cu gradul de general de corp de armată. În anul următor, la data
Gheorghe Ionescu-Sinaia () [Corola-website/Science/311805_a_313134]
-
de Ofițeri de Infanterie în anul 1955, al Academiei Militare Generale - Facultatea de Arme Întrunite între 1966 - 1969 și al Cursului postacademic superior în 1983. Ofițer în cadrul Centrului Militar Municipal Petroșani cu gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat ordin de deschidere a focului împotriva
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
al Cursului postacademic superior în 1983. Ofițer în cadrul Centrului Militar Municipal Petroșani cu gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat ordin de deschidere a focului împotriva ziaristului belgian Danny Huwe, eveniment ce s-a soldat cu decesul acestuia din urmă și a altor petru civili
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
gradul de locotenent major. Comandant al Brigăzii 9 Grăniceri Timișoara (1982 - 1987). În perioada 1 iulie 1987 - 20 iulie 1990 colonelul a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grăniceri. La data de 25 decembrie 1989, în calitate de comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a dat ordin de deschidere a focului împotriva ziaristului belgian Danny Huwe, eveniment ce s-a soldat cu decesul acestuia din urmă și a altor petru civili, precum și cu rănirea gravă a altor 3 civili prințe care și un tanar
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
cu decesul acestuia din urmă și a altor petru civili, precum și cu rănirea gravă a altor 3 civili prințe care și un tanar în vârstă de 16 ani. Ordinul de deschidere a focului nu a avut nici o justificare, trupele de grăniceri nefiind în vreun fel amenințate. La doar 3 zile de la acest eveniment, pe data de 28 decembrie 1989, colonelul Petre Teaca a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). În perioada iulie 1990 - octombrie 1995 a fost comandantul
Petre Teacă () [Corola-website/Science/311807_a_313136]
-
Divizia 1 Infanterie "Tudor Vladimirescu" (1944 - 1946), subofițer de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
subofițer de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat Ministerului Afacerilor Interne), îndeplinind în același timp funcția de adjunct al Ministrului de Interne. Acel
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri (subordonată Direcției Trupelor Operative și de Pază a Ministerului Afacerilor Interne) și de la 5 august 1955 a condus Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat Ministerului Afacerilor Interne), îndeplinind în același timp funcția de adjunct al Ministrului de Interne. Acel comandament s-a desființat la 1 martie 1960 și generalul-maior Ion Șerb a condus în continuare Trupele de Grăniceri (transferate la Ministerul
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
Comandamentului Trupelor de Grăniceri și Securitate (subordonat Ministerului Afacerilor Interne), îndeplinind în același timp funcția de adjunct al Ministrului de Interne. Acel comandament s-a desființat la 1 martie 1960 și generalul-maior Ion Șerb a condus în continuare Trupele de Grăniceri (transferate la Ministerul Forțelor Armate) până în luna noiembrie 1961. Primlocțiitor al comandantului C.I.T. între 1969 și 1971. Locțiitor al comandantului Armatei a 2-a din octombrie 1961, între 10 iunie 1965 - 8 iulie 1969, a fost comandant al Armatei a
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
a fost un general român.( n. 10 decembrie 1876, com. Leu, jud. Dolj; d. 1957). În perioada 25 iulie 1934 - 1 septembrie 1937 generalul de divizie a fost comandantul Corpului de Grăniceri. S-a născut într-o familie cu stare materială modestă. După absolvirea studiilor elementare și liceale în Craiova, a fost admis prin examen la Scoala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București în iulie 1896, ale cărei cursuri
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
îl găsim la Marele stat major Șef de diviziune, în 1931 comandant al Diviziei 11 infanterie, la 11 aprilie 1934 a fost înaintat la gradul de general de divizie, iar la 25 iulie 1934 i s-a încredințat comandă Corpului Grănicerilor. După o carieră bogată și grea, în care și-a servit cu cinste și devotament patria atât pe câmpul de luptă cât și în funcțiile importante pe care le-a îndeplinit în perioada interbelică, între care ultimii trei ani și
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
grea, în care și-a servit cu cinste și devotament patria atât pe câmpul de luptă cât și în funcțiile importante pe care le-a îndeplinit în perioada interbelică, între care ultimii trei ani și două luni în fruntea corpului Grănicerilor, la 1 noiembrie 1937, cănd împlinea 61 de ani, a fost trecut în rezervă la limita de vârstă, lăsând tezaurului culturii și experienței militare românești lucrări importante, iar celor ce l-au cunoscut precum și istoriei Armatei noastre și Grănicerilor, amintirea
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
corpului Grănicerilor, la 1 noiembrie 1937, cănd împlinea 61 de ani, a fost trecut în rezervă la limita de vârstă, lăsând tezaurului culturii și experienței militare românești lucrări importante, iar celor ce l-au cunoscut precum și istoriei Armatei noastre și Grănicerilor, amintirea unei personalități de mare valoare. <br>
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
Mării Azov. În perioada 1949-1954, generalul-maior (cu o stea) Ieremia Popescu a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie). La 1 septembrie 1946 a fost numit pentru câteva luni în funcția de comandant al Regimentului 10 Grăniceri Oradea (1 sept. 1946 - iul. 1947). În preajma alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, în săptămânalul Cuvântul grănicerilor (8 noiembrie 1946), colonelul Ieremia Popescu și-a arătat sprijinul său față de guvernul Dr. Petru Groza și Blocul Partidelor Democratice. Primirea în partidul
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]