2,116 matches
-
Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra mulțimii, ca și cum ar fi salutat-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
la urmă învinsese. Așa cum mi-o spunea ea odinioară, și la supărare și la bucurii. Așa mică, a fost în stare de un gest mare! Ea, care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de o hotărâre proprie grandioasă. Poate că a fost ademenită de spațiul de sub ea. Sau, dacă n-ar fi avut atunci ocazia, n-ar mai fi făcut nimic altă dată, s-ar fi obișnuit cu noua ei viață, cu vremea ar fi început chiar să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și am ajuns la o cabană de pescari cu un etaj, locuința noastră. Într-una din cele două camere de jos locuiau fetele, cealaltă folosea drept bucătărie. În camera de sus trebuia să stau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Kobayakawa, ajunseră la frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castel Takamatsu era aceea a unui pește deja prins în plasă. Armatele combinate ale lui Mori Terumoto, Kobayakawa Takakage și Kikkawa Motoharu sosiseră. Sunase ceasul! Cucerirea vestului se putea realiza dintr-o singură lovitură. Hideyoshi dorea să-i arate acest grandios spectacol lui Nobunaga și era convins că prezența în persoană a seniorului său avea să garanteze o victorie monumentală. „CAP DE KUMQUAT!“ Cetatea Azuchi devenise centrul efervescent al unei noi culturi. Cetățeni cu îmbrăcămintea viu colorată îi populau străzile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alții aruncau flori sub craniul în putrefacție. Comenzile militare ale lui Hideyoshi erau simple și clare. Promulgase numai trei legi: munciți cu sârguință; nu comiteți nedreptăți; turbulenții vor fi executați. Hideyoshi încă nu organizase o slujbă funerară oficială pentru Nobunaga; grandioasa ceremonie pe care o avea în minte nu se putea realiza numai cu ajutorul puterii militare și n-ar fi fost just să se desfășoare exclusiv sub patronajul lui. Focul din capitală se stinsese, în sfârșit, dar scânteile se răspândiseră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru fu adus imediat la cunoștința lui Nobutaka, care, pentru câteva zile, fu într-o confuzie totală. Nici nu știa ce strategie să adopte, necum în ce fel să desfășoare o bătălie decisivă. Nobutaka nu se gândise decât la planuri grandioase, dar n-avea idee cum să le ducă la îndeplinire. Până atunci, se aliase cu oameni ca Takigawa și Katsuie și ticluise proiecte de a-l ataca pe Hideyoshi, dar nu se așteptase nici un moment să fie atacat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Himeji cam pe la miezul nopții, după ziua de Anul Nou. Întâmpinat de flăcările focurilor de tabără, intră, grăbit, în castel. Cea mai mare bucurie, însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, în Luna a Șasea, chiar înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din țară și loc de unde să se guverneze națiunea, Osaka era de nenumărate ori superior castelului Azuchi al lui Nobunaga. Kazumasa nu-i putea descoperi nici un cusur. Ce părere ai? îl întrebă Hideyoshi. — E absolut perfect. Un plan pe scară grandioasă, răspunse Kazumasa. Cu toată sinceritatea, nu avea ce să spună mai mult de-atât. — Va fi suficient, nu crezi? — În ziua când se va termina, o să fie cel mai mare oraș al unui castel din toată țara, zise Kazumasa. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luciditate, libere de orce prejudițiu, de greutatea împrejurărilor, de relațiunile de timp și spațiu și, atunci, orce privire este într-adevăr frumoasă. Cât privesc murii negri ai unui palat regal, copola paraclisului său, cu ferestrele sale înalte, îmi pare ceva grandios, mare în raport cu ființa mea proprie când mi-o gândesc, sau mai bine când, prin o dispozițiune deosebită, sunt silit a o gândi deosebită de regi și de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
A învățat arhitectura cu pietre cizelate. S-au ocupat cu dezvoltarea scrisorii. Trebuie să fi fost o scară însemnată în arhitectură. Însă poate că a dezvoltat tecnica arhitecturii (An. Tarquinius Priscus), fiindcă [faptul că, ] în a patra dinastie] găsim arhitectura grandioasă dovedește că arhitectura] e mai veche. În a patra găsim scrisoarea pe deplin dezvoltată. Trebuie să fi fost o eluziune în dezvoltarea scrisorii. 3) Tyrus 7 ani 4) Mesochris 17 ani 5) Zoephis [Soyphis] 16 6) Tosertasis 19 7) Aches
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
său. Tatăl său era tânărul, dar temutul dux Germanicus și comanda cel mai puternic grup de soldați care, din Britannia până la Euphrates, supravegheau granițele imperiului, o adevărată mașină de cuceriri în care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egipteană se afla un port grecesc, care se numea Naukratis. Astfel, Miletus fusese puntea între noua, raționala speculație greacă și vechea, mistica înțelepciune egipteană. La Miletus, în punctul cel mai înalt al Viei Sacra, un arhitect grec concepuse cel mai grandios templu construit vreodată în Mediterana, Didymaion, iar în jurul lui ridicase o pădure de o sută douăzeci de coloane. — În fața altarului veți vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fusese odinioară o grădină. Se îmbarcară din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și locuitori din afara zidurilor, epuizați de foame. Adăpostiți în colțurile umbroase, fără glas, fără să aibă puterea de a întinde mâna, agonizau în tăcere. Noaptea, grupuri de vigiles adunau cadavrele și le aruncau în care. Soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și memoria lui se deplasa suverană printre rafturi, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare de nume grandioase le dăduse Marcus Antonius copiilor acelora, în comparație cu rusticul, republicanul Antonia, care-mi fusese destinat mie! Pe el îl chema Alexandros Helios, numele cuceritorului Babylon-ului și numele divin al Soarelui, iar pe ea - Cleopatra Selene, numele reginei din Aegyptus și divinitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rapide, Tiberius dispuse la Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oară, și era singurul din familia aceea distrusă care nu-l văzuse niciodată. I se păru însă că-l știe, atât de limpede fusese povestirea mamei sale. Poruncise să nu se trimită semnale pe timpul călătoriei, dar cei de pe insulă văzuseră grandioasa triremis cu pânze de culoarea purpurei și însemnele imperiale. Astfel, în port dădu peste un grup dezordonat de soldați, sub comanda unui centurion buimăcit. După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că vă aduceți aminte... Întreaga Romă a alergat să o vadă. Mi s-a spus că era minunată, din bronz aurit ce strălucea în soare, goală precum Venus. Însă a fost distrusă și topită. Pe când vorbea, încerca să analizeze proiectul grandios și misterios pentru care Julius Caesar ridicase acea statuie a reginei din Aegyptus în inima Romei. Zise: — Aegyptus-ul, provincie Augustiniană, e legat prin acea legătură de sânge de Roma ca de nici o altă parte a imperiului. În acele zile - mobilizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tantis discriminibus objectus..., spuse - și fraza lui ajunse în cărțile de istorie, chiar dacă în viitor puțini aveau s-o remarce. Au fost ultimele cuvinte izvorâte dintr-o durere aproape ingenuă, care se transformă repede în mânie. „Eu am un proiect grandios, pentru întregul imperiu, am plătit pentru el în fiecare zi a tinereții mele“, se gândea el, „și n-o să mă opriți voi“. Se trezea în toiul nopții și nu reușea să adoarmă la loc înainte de ivirea zorilor. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Apoi, în inima Romei vom construi ceva care va depăși Alexandria, și Pergamon-ul, și Atena. Aici, sus, vei așeza noile palate imperiale, noua mea domus, Domus Gaj, o vei orienta spre Foruri, unde se ivește ziua. Vei construi o intrare grandioasă, un drum prin aer, care va începe acolo, în spate, la Forurile lui Julius Caesar și Augustus, și va ajunge până la noi. Iar aici, unde vorbim noi, vei ridica atriul, accesul spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]