2,125 matches
-
izolarea singularităților de tip gaură neagră în Univers, fără a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un procedeu de descriere a câmpurilor gravitaționale și a interacțiilor câmpurilor fizice cu aceste câmpuri gravitaționale, bazat pe noțiunea de tetradă izotropă, ce constă din 4 vectori luminoși. În anul 1969 a descris un proces (numit procesul Penrose), prin care se poate extrage energia dintr-o gaură
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un procedeu de descriere a câmpurilor gravitaționale și a interacțiilor câmpurilor fizice cu aceste câmpuri gravitaționale, bazat pe noțiunea de tetradă izotropă, ce constă din 4 vectori luminoși. În anul 1969 a descris un proces (numit procesul Penrose), prin care se poate extrage energia dintr-o gaură neagră de rotație (gaură Kerr). Acest proces constă în
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
corp) în ergosfera găurii negre în două particule(corpuri), dintre care una cade în interior cu energie negativă, iar alta se îndepărtează de gaură cu un surplus de energie. În anii ulteriori Penrose a propus metoda twistor-ilor pentru descrierea câmpurilor gravitaționale și a diferitor interacții cu aceste câmpuri, rezultatele cărora sunt expuse într-o monografie în colaborare cu W. Rindler. Alte lucrări se referă la teoria simetriilor și a cuasicristalelor, la inteligența artificială (cu care intră în conflict), la cosmologie (în
Roger Penrose () [Corola-website/Science/310471_a_311800]
-
a controla mișcarea sistemului de balans într-un mod analog cu pendulul unui ceas de perete. Tourbillon-ul, o parte opționala a ceasului, este un cadru de rotație pentru mecanismul de siguranță, care este folosit pentru a anula sau reduce efectele gravitaționale asupra balansului. Datorită complexității de proiectare a tourbillonului, acesta este folosit numai în ceasurile "de prestigiu", ceea ce le face foarte scumpe. Mecanismul ceasurilor tradiționale mecanice utillizează un arc spiralat că sursa principala de energie. Acest arc trebuie tensionat de către propietar
Ceas () [Corola-website/Science/305064_a_306393]
-
terenurile agricole, construcțiile din localitate și căile de transport. Relieful este reprezentat de diverse unități de relief, care influențează esențial componentele naturii și activitatea umană. Pe teritoriul actual al satului, un rol deosebit în formarea reliefului revine proceselor erozionale și gravitaționale. Procesele erozionale sînt condiționate de caracterul torențial al ploilor în timpul sezoanelor ploioase și a topirii bruște a zăpezii în timpul primăverii. Eroziunea determina formarea revenelor și a rîpelor ele ocupînd teritorii însemnate. Procesele gravitaționale sînt determinate de prezența unor vai cu
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
în formarea reliefului revine proceselor erozionale și gravitaționale. Procesele erozionale sînt condiționate de caracterul torențial al ploilor în timpul sezoanelor ploioase și a topirii bruște a zăpezii în timpul primăverii. Eroziunea determina formarea revenelor și a rîpelor ele ocupînd teritorii însemnate. Procesele gravitaționale sînt determinate de prezența unor vai cu versanți din anumite proprietăți. Cele mai reprezentative procese gravitaționale pe teritoriul satului sînt alunecările de teren. Alunecările de teren se dezvoltă pe versanții cu o înclinare mai mare de 4-5 grade. Un factor
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
ploilor în timpul sezoanelor ploioase și a topirii bruște a zăpezii în timpul primăverii. Eroziunea determina formarea revenelor și a rîpelor ele ocupînd teritorii însemnate. Procesele gravitaționale sînt determinate de prezența unor vai cu versanți din anumite proprietăți. Cele mai reprezentative procese gravitaționale pe teritoriul satului sînt alunecările de teren. Alunecările de teren se dezvoltă pe versanții cu o înclinare mai mare de 4-5 grade. Un factor important ce contribuie la declanșarea alunecărilor de teren sînt apele subterane. Alunecările de teren se manifestă
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
și unele tipuri de turbine eoliene. Deși portanța sugerează o acțiune de ridicare (poartă în sus), de fapt direcția portanței (și definirea ei) nu depinde de noțiunea de "sus" și "jos", spre exemplu (vezi figura) nu depinde de direcția forței gravitaționale (greutatea). În mod specific, portanță negativă se referă la o forță de portanță direcționată în "jos". Există mai multe căi echivalente între ele de a explica formarea portanței. Acest lucru nu înseamnă altceva decât interpretări diferite ale aceluiași fenomen fizic
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
determinat de distribuția presiunilor, punct numit "centrul de presiune". Portanța este o forță mecanică, generată de interacțiunea și contactul dintre un solid și un fluid. Nu este generată de un câmp de forțe precum greutatea, care este generată de câmpul gravitațional, unde un corp poate interacționa asupra altui corp fără a fi în contact fizic propriu-zis. Pentru a avea portanță, corpul solid trebuie să fie în contact direct cu fluidul. "Deci, dacă nu există fluid, nu există nici mișcare". Pe de
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
etichete pe suprafața unei planete, putând fi vizualizate astfel aspecte interesante (geografice, geologice etc.) După cum însuși autorul lui declară, Orbiter tinde să fie un simulator cât mai realist, diferit de jocurile gen "arcade". Mișcarea planetelor și a sateliților lor, efectele gravitaționale, spațiul și zborul atmosferic sunt modelate adecvat. Fizică spațială și mecanică orbitala pot fi complicate, iar "pantă" învățării poate fi foarte abruptă pentru cei neobișnuiți cu fizică sau cu simulatoarele de zbor. Pentru că simulatorul are la bază fizică newtoniana, călătoria
Orbiter () [Corola-website/Science/305644_a_306973]
-
captate și alte râuri prin sistemul de aducțiuni și captări secundare, ce cuprinde 81 de captări grupate în trei ramuri distincte: În sistemul de derivații secundare se integrează stațiile de pompare Petrimanu, Jidoaia și Lotru-Aval, la care se adaugă captarea gravitațională Galbenu și captările ce debușează direct în aducțiunea principala, Mănăileasa și Rudăreasa. Captarea apelor din rețeaua de aducțiuni secundare sud este realizată de către lacul Petrimanu, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
Trei grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=174 m) pompează apă în galeria sud-gravitațională ce debușează în lacul Vidra la Vidruța. La 6 km în amonte de barajul Petrimanu se gaseste captarea gravitațională Galbenu, creată pe cel mai important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în dublu arc, din beton, realizează un volum util de 1,8 mil m³. De la priză de apă
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
important afluent al Lotrului-Latorita, în aval de confluenta cu pârâul Galbenu. Un baraj de 60 m înălțime în dublu arc, din beton, realizează un volum util de 1,8 mil m³. De la priză de apă a barajului apă se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apă pompata de stația de pompe Petrimanu în galeria sud-gravitațională). Stația de pompe Jidoaia este situată pe pârâul Voineșița colectând apele din ramură Nord gravitațională, barajul de 50 m înălțime în
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
apă a barajului apă se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apă pompata de stația de pompe Petrimanu în galeria sud-gravitațională). Stația de pompe Jidoaia este situată pe pârâul Voineșița colectând apele din ramură Nord gravitațională, barajul de 50 m înălțime în dublu arc, din beton, realizând un volum util de 0,3 mil m³. Două grupuri de pompare (P=10,5 MW, Q=4,66 m³/sec și Hnet=193 m) pompează apă în galeria
Barajul Vidra () [Corola-website/Science/306315_a_307644]
-
aleatoare, orice directie de pe câmpul de joc, în funcție de obiectele din câmp de care se lovește, dar și de intervenția jucătorului. Pentru a readuce bila în partea superioară a platoului de joc, parte de unde ea tinde să cadă datorită legilor atracției gravitaționale, jucătorul manipulează mânerele, numite si flippere, care dau numele jocului în limba română, precum și alte limbi precum germana și franceza. Bila mai poate fi influențată și printr-o zgâlțâire a aparatului, manevră care însă abuzată conduce la situația nedorită de
Flipper () [Corola-website/Science/306402_a_307731]
-
2 ore după lansare motorul treptei S-IVB era repornit pentru a propulsa vehiculul spre Luna. După 6 minute de ardere, în momentul opririi motorului, se atingea o viteză de 10 km/s, destul de mare pentru a scăpa de atracția gravitațională a Pământului. După încă 2 ore modulul de comandă se desprindea de rachetă, efectua o întoarcere de 180 de grade, si se conecta la modulul lunar, care era transportat dedesubt. Urma apoi desprinderea de treaptă a treia a rachetei. Combustibilul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Saturn V. Specialiștii de la centrul de control au vrut să trimită treaptă pe o orbită solară, dar arderea a durat prea mult, si aceasta a ajuns pe o orbită instabilă în jurul Pământului și al Lunii. În 1971, datorită unor perturbații gravitaționale, aceasta a intrat pe o orbită solară, si a ajuns înapoi pe orbită Pământului 31 de ani mai tarziu. A dispărut din nou în iunie 2003. În anul 1968 a fost creat Apollo Applications Program (Programul Apollo pentru aplicații) care
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a unui corp este forța cu care un câmp gravitațional acționează asupra corpului. De exemplu greutatea unui corp aflat la suprafața Pământului este unde "m" este masa corpului, iar formula 2 este vectorul accelerației gravitaționale la suprafața Pământului, orientat spre centrul planetei și cu valoarea standard de 9,80665 m/s²
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
a unui corp este forța cu care un câmp gravitațional acționează asupra corpului. De exemplu greutatea unui corp aflat la suprafața Pământului este unde "m" este masa corpului, iar formula 2 este vectorul accelerației gravitaționale la suprafața Pământului, orientat spre centrul planetei și cu valoarea standard de 9,80665 m/s² (valoarea reală depinde de poziția geografică și de altitudine). Ca pentru orice alt tip de forță, unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru greutate
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
fi deplasate în dreptul unei scale). Diferența dintre cele două principii de măsurare este că în cazul dinamometrelor etc. se determină direct greutatea, iar în cazul balanțelor se găsește o relație între mase, încît greutatea rezultă indirect și necesită cunoașterea accelerației gravitaționale de la locul măsurării sau includerea acesteia în procesul de calibrare. Greutatea unui corp nu trebuie confundată cu masa lui. În viața curentă se face deseori confuzia între greutate și masă, aceasta din cauză că, la prima vedere, orice obiect care cîntărește 1
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
schimbării stării de mișcare sau repaus atunci cînd i se aplică o forță. În schimb, greutatea este o forță (un vector) care măsoară o interacțiune, în particular aceea dintre corpul a cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiași obiect la mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale sau și pe Lună, deși masa
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
În schimb, greutatea este o forță (un vector) care măsoară o interacțiune, în particular aceea dintre corpul a cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiași obiect la mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale sau și pe Lună, deși masa obiectului e în toate cazurile aceeași. Măsurări de precizie arată că nici pe
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale sau și pe Lună, deși masa obiectului e în toate cazurile aceeași. Măsurări de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a accelerației gravitaționale. Aceasta depinde de latitudine, de altitudine și de distribuția locală de masă a scoarței terestre. De aceea cîntarele care măsoară masa prin intermediul greutății trebuie să fie calibrate înainte de utilizare și au precizia optimă numai în locul unde s-a efectuat calibrarea
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
Văcărești a fost umplut o singură dată cu apă din Dâmbovița. Costurile pentru pomparea apei sunt foarte mari și, prin urmare, această soluție de aducere a apei din Dâmbovița este nefiabilă. Soluția tehnică ar fi ca apa să fie adusă gravitațional din râul Argeș, de la 27 de km de București, via "Lacul Mihăilești". Acest lac de acumulare se află la 14 km în sud-vestul Bucureștiului pe șoseaua București-Alexandria, la intrare în localitatea Mihăilești. Are o lungime de 8 km, o lățime
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
(denumită uneori și raza gravitațională) este o rază caracteristică fiecărei mase. Este raza limită dintre două sau mai multe corpuri fără ca unul din cele ele să sufere modificări datorită acțiunii gravitaționale a altui corp. Este un termen folosit în fizică și astronomie în domeniile teoriei
Raza Schwarzschild () [Corola-website/Science/313069_a_314398]