3,747 matches
-
Apostolilor în română, o Psaltire românească, o Evanghelie manuscrisă românească (la British Museum), un Catehism protestant (1544), cele patru Evanghelii în română (Brașov, 1561) și o traducere românească (pe la 1574) a Învățăturilor Prințului Neagoe Basarab către fiul său (originalul în greacă). Limba română literară a fost practicată mai întâi cum s-a întâmplat în toate țările de clerici, care țineau școli. Primul autor român citat a fost Varlaam (1580-1657), mitropolit al Moldovei. El a scris împotriva Catehismului luteran. Primul poet a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Ovid cunosc pe deplin istoria literelor românești. Mihail Dragomirescu, născut în 1868 la Plătărești, profesor de literatură română la Universitatea din București, director al Convorbirilor critice, a publicat mai multe volume de filosofie, estetică și critică, studii dramatice, traduceri din greaca veche, lucrări didactice: este un savant distins și apreciat. Să-i mai numim pe Evolceanu și Octavian C. Tăslăuanu, născut în 1876, apărător al literaturii române din Transilvania. C. Dobrogeanu-Gherea, născut în 1855, rus naturalizat, a reunit într-un foarte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din Paris, Pompiliu Eliade, născut în 1870, a cărui Histoire de l'esprit public en Roumanie, inspirată din metoda lui Taine, este o operă de valoare și autoritate, ca și cele trei volume de Causeries littéraires. C. Erbiceanu delimitează influența greacă asupra spiritului românesc. P.V. Haneș scrie rafinate Studii de literatură română. Din aceeași familie intelectuală, deși mai tânăr, este E. Lovinescu, doctor în litere la facultatea de Litere din Paris, conferențiar la Universitatea din București. A publicat în franceză două
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
scriitorul N. Restif de la Bretonne de altfel, autor de texte pornografice în sensul curent al cuvântului a introdus termenul "pornograf" în cartea lui Le Pornographe ou la prostitution réformée (1769), care tratează controlarea prostituției de către stat. De fapt, pornè, în greaca veche, desemnează prostituata. Derivatul "pornografie" a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. Treptat, referința la prostituție a dispărut, iar "pornografia" a ajuns să desemneze orice reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
greaca veche, desemnează prostituata. Derivatul "pornografie" a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. Treptat, referința la prostituție a dispărut, iar "pornografia" a ajuns să desemneze orice reprezentare de "obscenități". Restif însuși se poate să se fi inspirat din greaca veche, unde substantivul pornographos desemna un "autor care scrie despre prostituție", așa cum pornographia desemna un gen pictural: reprezentarea prostituatelor. Așadar, putem reține că din Antichitate "grafia" din pornografie oscilează între scriitură și pictură. La fel, în secolul al XVIII-lea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
domni că-l prețuiau pe Shakespeare, William Shakespeare, mai mult decât un cântec de luptă irokez sau unul inuit, de leagăn. Ce limbă învățați acum, de unul singur, căci știu că aveți vocație și har de poliglot. — Mă perfecționez în greaca veche, răspunse simplu domnul Elisav. — Rău faceți, zise Nora, cu un arțag jucat; mai bine v-ați perfecționa în papiamentu. — Sau în le petit nègre, zise Carmen, care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
memoriei, nu imaginea ca atare, ci un anume grad de excelență al ei. În ceea ce mă privește, acesta este stilul meu de a scrie și de foarte multe ori am în minte experiența mea timpurie, când încercam să „transport“ (în greacă - metaforas) orice tip de poveste auzită sau citită într-un univers vizibil. Răspund astfel cumva și la cea de a doua întrebare. Firește, sunt un mare admirator al lui Gabriel Garcia Marquez, dar nu împărtășesc ideea domniei sale legată de metafora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
și difuzare, pentru a institui dominația guvernanților asupra guvernaților. Dacă existența unor asemenea forme de comunicare este de necontestat, trebuie pusă la îndoială pretenția acestora de a epuiza problema. Datorită fascinației tehnologice, s-a pierdut din vedere ceea ce revoluția intelectuală greacă din secolul al V-lea î.Hr. a pus în lumină: comunicarea și politica sînt consubstanțiale. A comunica înseamnă a pune în comun, iar cetatea este, prin excelență, locul reunirii oamenilor. Cetatea, ca unitate politică, poate exista prin întrebuințarea cuvîntului și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Diversitatea lingvistică a lumii și Clasificarea limbilor / 124 6.2. Marea familie indo-europeană / 135 Bibliografie specială / 149 6.2.1. Ramură limbilor indo-iraniene / 151 Bibliografie specială / 152 6.2.2. Ramură europeană / 153 6.2.2.1. Limbi indo-europene izolate: greacă, armeana, albaneză / 153 Bibliografie specială / 154 6.2.2.2. Familia romanica / 154 Bibliografie specială / 156 6.2.2.3. Familia celtica / 161 Bibliografie specială / 161 6.2.2.4. Familia germanica / 161 Bibliografie specială / 163 6.2.2.5
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
chineză?; 2. Care sînt trăsăturile care diferențiază limbile între ele? Problemă tipologiei, după cum bine se știe, își are originea în dezvoltarea lingvisticii comparativ-istorice, de la începutul secolului al XIX-lea. Îndeosebi descoperirea sanscritei și compararea ei cu limbile europene mai vechi (greacă, latină) și mai noi (germană, islandeza, franceza, engleza etc.) au dus la descoperirea unor relații de înrudire între limbi și, deci, la o clasificare genealogica (genetică) a limbilor. Apare astfel necesitatea clasificării limbilor în funcție de o serie de asemănări, la nivelurile
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aplice, mutatis mutandis, la orice nivel de structurare al limbii"158, atunci ar putea fi amintite, dintre principiile tipologice cu care Coșeriu își exemplifică teoria 159, principiul tipologic al categoriei de funcții relaționate la context și situație (de pildă, pentru greacă veche și germană, particulele modale sau adverbele propoziționale, compunerea nominală și prefixarea verbelor) sau principiul tipologic determinări interne pentru funcții interne, determinări externe pentru funcții externe, adică, măi pe larg, "Determinări materiale paradigmatice, interne unității determinate, pentru funcțiile autonome (non-relaționale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unitatea tonala nu pot fi percepute fără suportul fonemelor și nu există fără acestea, de aceea se numesc unități suprasegmentale. Accentul tonic realizează o mărire a intensității sonore în timpul pronunțării unei silabe pentru a o pune în evidență (de pildă, greacă veche, suedeză, japoneză sînt limbi cu accent de înălțime). Limbile cu accent tonic (accent de intensitate și accent de înălțime) se diferențiază de limbile cu tonuri (tonale). Acestea din urmă sînt cele mai răspîndite din lume, desi limbile indo-europene și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
du relevé linéaire". accentuate limbi bantu limbi semitice (ebraică, arabă) limbi austrice (malayo-polineziene) limbi negro-africane tasmaniană centrifuge limbi moarte din Orientul Apropiat antic (elamita, sumeriana) limbi din America basca atenuate limbi celtice limbi neolatine (italiană, spaniolă, franceza) limbi indo-europene Limbi greacă latină limbi germanice (engleză, germană) limbi slave (rusă) atenuate limbi australiene limbi papua limbi din Insulele Andaman centripete limbi chino-tibetane (chineză) limbi caucaziene limbi sud-africane (hotentota, boșimana) accentuate limbi dravidiene burușaski limbi hiperboreene (groenlandeza, aleută etc. n.n.) limbi uralo-altaice (inclusiv
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fie studiate în școala și după ce își pierd statutul de limbi vii. De asemenea, reprezintă o sursă de elemente de formare (prefixe/prefixoide, rădăcini, sufixe) a unor neologisme, de obicei noi termeni științifici, cu circulație internațională. Astfel de limbi sînt greacă veche și latină (pentru Europa ultimilor 2500 de ani), arabă clasică (pentru întreaga lume musulmană), sanscrita (pentru subcontinentul indian și Asia de Sud-Est), chineză clasică (pentru estul Asiei). În vechime acest rol l-au avut și alte limbi precum sumeriana, egipteană clasică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
iudeo-aramaica; în creștinism, Vechiul Testament e redactat în ebraică și arameica, iar Noul Testament în greacă koine. Creștinismul este religia care folosește cele mai multe limbi liturgice: latină ecleziastica a romano-catolicilor a fost înlocuită tot mai mult cu limbi vernaculare, mai ales după 1965; greacă medievală (medie) e folosită de ortodocșii greci, armeana clasică e limba liturgica a bisericii apostolice armene; copta, continuatoarea limbii egiptene antice, e folosită, desi din ce in ce mai putin, de creștinii ortodocși de riț copt din Egipt, iar gheza de creștinii ortodocși din
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bulgari, sîrbi), dar a fost folosită și în biserică românească ortodoxă că limba liturgica, fiind înlocuită treptat, începînd cu secolul al XVI-lea, de limbă română. Koine dialektos a fost inițial, în antichitatea greacă, o limbă vehiculara cu baza în greacă ionică și atica. Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică supraregională și supradialectală, formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec, nivelare și simplificare a lor și care ajunge să fie comună pentru întreaga populație
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mediteranean între secolul al XIV-lea și sfîrșitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe cuvinte proveneau din dialecte italiene (mai ales din cel genovez), dar și din alte limbi romanice (spaniolă, portugheză, catalana, occitană). În timp, au intrat și cuvinte din greacă, turcă, arabă, malteza, ebraica. Lingua franca a fost o limbă folosită în mod aproape exclusiv oral. Vocabularul era alcătuit dintr-un număr redus de cuvinte, iar gramatică aproape că nu există, verbele fiind folosite, cel puțin la început, la modul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
un puzzle de limbi, ca și de rase, de naționalități și de religii"3. Acest conglomerat are în vedere limbi indo-europene slave (bulgară, macedoneană, sîrbo-croată), romanice (dialectele dacoromân, aroman, meglenoroman și istroroman ale limbii române, dar și iudeospaniola - ladino), albaneză, greacă și țigăneasca (rromani). Se aduce în discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
literaturi vaste și de cea mai înaltă valoare. Toate aceste pricini au făcut ca ele să constituie lungă vreme obiectul prin excelență al analizei lingvistice"233. În Antichitate gramaticianul Festus Sextus Pompei observa unele asemănări și corespondențe între latină și greacă: Suppum antiqui dicebant, quem nunc supinum dicimus ex Graeco, videlicet pro adspiratione ponentes (s) litteram, ut idem űλας dicunt, et nos silvas; item έξ sex, et έπτά septem 234. Filippo Sassetti, un negustor florentin ajuns în India, a fost printre
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prea cunoscute și nu au putut influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger a publicat De Lingua Vetustissima Europae, în care crede că o limbă scito-celtică provenită, probabil, din Caucaz stă la baza limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de o parte, si sanscrita, pe de altă parte, nu au altă explicație decît originea lor comună, într-o limbă neatestata. William Jones afirmă: "The Sanskrit language, whatever be its antiquity, is of
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
germanica comună (de fapt la gotica, cea mai veche limba germanica pentru care există documente scrise), dar și la armeana. El a observat, de pildă, ca în limbile germanice avem consoana p acolo unde în alte limbi indo-europene, printre care greacă și latină, avem un b. Această lege s-ar putea rezumă astfel: oclusivele surde devin fricative surde: p, ț, k > f, θ, h; oclusivele sonore neaspirate devin oclusive surde: b, d, g > p, ț, k; oclusivele sonore aspirate din indo-europeană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dată de Thomas Young în 1913) este marele lingvist comparatist Franz Bopp, mai întîi în lucrarea Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache în Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache (Despre sistemul conjugării în sanscrita în comparație cu cel din greacă, latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta), greacă, latină, lituaniana, slavă veche, gotica și germană, Berlin, 1833-1852). La început s-a folosit termenul de limbi indo-germanice, înlocuit ulterior cu cel de limbi indo-europene (cu exceptia lingviștilor germani) sau ario-europene. Th. Simenschy și Gh. Ivănescu considerau că trebuie "să socotim
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]