2,018 matches
-
Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și tobele sferice ale kudüm-ului începură să sune ca într-o jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și putuse lua cu sine toate bunurile, că pusese să fie ascunsă o avere fabuloasă în grotele de pe muntele Cholair. Câți nu și-au promis să dea de urma lor! Mi se va da oare crezare dacă voi spune că de-a lungul vieții am întâlnit oameni care nu visau decât la aurul ăsta îngropat? Am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în Rif, la treizeci de mile depărtare de mare. Am avut, mult mai târziu, prilejul să vizitez ținutul ăsta, unde am putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-ar părea că e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare, conținând un lichid vâscos cu miros persistent. Numeroși străini vin acolo ca să privească acest lucru ieșit din comun, aruncă înauntru rămurele și bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vremi de ignoranță. Două zile mai târziu, am trecut pe lângă un sat de munte presărat cu vestigii străvechi. Este numit „Cele o Sută de Puțuri“, pentru că în preajmă se găsesc puțuri de o asemenea adâncime că parcă ar fi niște grote. Se povestește că unul dintre ele are mai multe etaje, având în interior săli zidite, unele mari, altele mici, dar toate amenajate. De aceea, căutătorii de comori vin special de la Fès, pentru a coborî înăuntru cu ajutorul unor funii și înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se întunece, soața mea refuză cu îndărătnicie să se culce în cort, aparent fără nici un motiv, dar cu o asemenea spaimă în privire că am renunțat să mai discut. Deslușise, la o jumătate de leghe de tabără, intrarea unei grote. Acolo avea să doarmă, și nu în altă parte. Să-mi petrec noaptea într-o peșteră din Atlas, să mă aflu în preajma hienelor, a leilor, a leoparzilor, poate chiar a dragonilor uriași despre care se spune că sunt foarte numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și am numit-o „viața mea“, ceea ce nu era decât un lucru just, deoarece datorită ei mi-a îngăduit Dumnezeu să scap de la moarte. Două zile și două nopți vântul șuieră necontenit, iar zăpada se îngrămădi, astupând foarte curând intrarea grotei și făcându-ne prizonieri. În a treia zi, niște păstori veniră să degajeze deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două nopți vântul șuieră necontenit, iar zăpada se îngrămădi, astupând foarte curând intrarea grotei și făcându-ne prizonieri. În a treia zi, niște păstori veniră să degajeze deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
terorizează Egiptul-de-Sus. Se pare că pe vremea faraonilor, apoi a romanilor, și chiar și la începutul cuceririi musulmane, crocodilii făceau puține ravagii. Dar, în veacul al treilea de la hegira, s-a produs un eveniment dintre cele mai ciudate: într-o grotă din apropiere de Manfalut, s-a găsit o statuie din plumb înfățișând pe unul dintre aceste animale, în mărime naturală, acoperită de inscripții faraonice. Socotind că era vorba de un idol nelegiuit, cârmuitorul Egiptului din vremea aceea, un anume Ibn-Tulun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pămîntul-Mamă tot așa cum răsar în zilele noastre arbuștii și stuful.21 Credința că Pământul naște oameni este universal răspîndită.22 În multe limbi, numele dat omului înseamnă "născut din Pămînt". Se crede că pruncii "vin" din adâncurile Pământului, din peșteri, grote, prăpăstii, dar și din mlaștini, izvoare ori râuri. Credințe asemănătoare se mai păstrează încă în Europa, sub formă de legende, superstiții sau doar metafore. Fiecare ținut și aproape fiecare oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții de emigrant, care va fi plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri ale căror răni miraculos de aseptice erau spălate În grote de niște domnișoare. Din vârful unei stânci bătute de vânturi, o fecioară medievală cu pletele În vânt și un tânăr În ciorapi lungi Își aținteau privirile spre rotundele Insule ale Preafericiților. În Neînțelegere, soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934, și vom schița În legătură cu acest punct fix diagrama unui sector al Berlinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai mic protest de-al său. Ajunseră În dreptul peșterii unde Îl ascunsese prima oară și scena se repetă, căci Oberlus Îl legă și Îi puse căluș la gură, preschimbîndu-l din nou Într-un balot pe care-l rostogoli spre capătul grotei, astupînd apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd cu apa pînă la piept și scrutînd, cu acei ochi de un albastru aproape translucid, fiecare grotă și fiecare fisură din stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că a se Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență, Încît ar fi devenit de-a dreptul grotescă. - Pune-ți-o! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de cînd fugea cu disperare de fericirea care i se oferise În repetate rînduri, pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai abominabilă dintre formele sale. Iar acum se afla acolo, așezată pe un pat vechi, În mijlocul unei grote enorme, uitîndu-se la cei trei bărbați Înlănțuiți trîntiți pe jos, dintre care doi urinaseră deja În pantaloni, și contemplînd o stîrpitură care fuma În timp ce se cufunda În lectura unui exemplar, citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
descărcăm un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul omului de grotă. În cavernă, asemenea gesturi trebuie că erau firești; întrebarea asupra motivației unei fapte nu exista, iar mirarea trebuie că era suspectă. Humanoidul nu făcea diferența între viață și moarte, tot așa cum nu făcea nici o diferență între el și ani mal
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
născuți coroana să poarte / Uzurpatorul să fie cel ce să le-arate / Pilda virtuții care plămădește un rege.“ * Trupul - iată singurul meu acolit care nu-și face iluzii. * În mitologia triburilor Basa, din nordul Camerunului, faptul de a fi părăsit Grota Fericirii coincide cu uitarea binelui comun. Discordia își face astfel repede apariția, apoi survin opresiunea, tirania, stăpânul care comite adulter cu maică-sa, își violează surorile, acaparează puterea, bogățiile etc. * Neantul este ceea ce nu poartă nevoia de a fi gândit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de exemplu, n-o fi marele maestru al ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gestionat. Efectele secundare ale progresului pot fi stresul și bolile psihice. S-au complicat teribil lucrurile! Nu mai poți greși ca lumea decât cu ajutorul unui computer performant. Contemporaneitatea își menajează tubul digestiv, nu și sufletul. Progresul tehnic a transferat din grotă în zgârie nori trupul, nu sufletul. Știința și cultura viitorului nu vor mai rezista decât sub imperiul esențialului. Am intrat în noul mileniu mult mai decojiți de optimism. Neobarbarii pariază pe deșert. Epoca actuală trece și spiritul prin grilele profitului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se pare că între barbarie și civilizație există o perpetuă rocadă. Specialiștii spun că 20% dintre pământeni sunt marcați psihic. Ne vom înțelege, probabil, ca lumea, când toți vom fi duși cu pluta. Unii am venit în secolul nostru cu grotă cu tot. În satul global, vom fi foarte mulți și foarte singuri. Internetul este generator de geniu și ucigaș de sublim. Globalizarea ar putea însemna o splendidă hibridare culturală a omului actual. Marile puteri mor de ghiftuială. Știința e un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]