3,476 matches
-
la prizonier, urmă: Parcă-i mai arde lui acuma de fugă... Unde să mai fugă? Apostol zâmbi recunoscător și se gândi să-i spună să fie liniștit și fără grijă că de-acuma s-a sfârșit... Dar aghiotantul își strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit: ― M-ai sculat din somn pentru... Om fără suflet!... Ei, noapte bună la toți! Locotenentul Varga rămase încurcat un răstimp. Se gândea c-ar trebui să pună câteva întrebări prizonierului, să-i afle intențiile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ești nebun? Nu-ți dai seama ce te așteaptă? ― Moartea, zise Apostol, privind iar în față, cu o umbră de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul lui strâns în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rătăcit aici cine știe cum. ― Conform sentinței... degradare... tunica militară... trebuie haină civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înfricoșat, întinzîndu-i-le deodată, ca și cum n-ar mai fi îndrăznit să le ție. Apostol Bologa luă haina pământie și o îmbrăcă repede, dârdâind de frig, dar de pălărie nu se atinse. Plutonierul, grăbit să sfârșească, o așeză binișor pe masă, deasupra gulerului, acoperind de tot hârtia albă, lucitoare. Urmă o tăcere în care tremurau numai privirile speriate. În sfârșit, pretorul își drese puțin glasul și vorbi, încurcăndu-se îndată: ― Dacă ai vreo dorință... eu... noi... conform legilor... orice dorință în clipa... Apostol îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de stele. Priveliștea înfioră inima lui Apostol, iar în corp simți privirile tuturor oamenilor. Îl cuprinse frigul, tresări și, cu amândouă mâinile, își îndesă pălăria în cap, trăgînd-o pe ochi, să nu mai vază nimic. Apoi, foarte agitat, își ridică gulerul hainei peste gâtul gol. ― Înainte! răsună deodată peste sfârâitul torțelor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru să pornească, dar nu-și putea urni picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cunosc pe unul dintre cei mai importanți bărbați ai carierei mele artistice. Mă fascinase dintr-o singură privire... Arma secretă...? Ochii negri, cei mai negri pe care i-am văzut vreodată, mari, vioi și inteligenți.... Păr ondulat curgậnd rebel peste gulerul cămășii impecabil de albe, contrastậnd izbitor cu vițele negre, nas fin, cật se poate de fin, buze senzuale, dinți mici și strălucitori ca diamantul. Frunte înaltă, plină de gậnduri, înalt visătorul critic literarșef de cenaclu ,purtậnd numele idolului vieții sale
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dat și când o să ne ia am dat de dracu’, datoria externă crește de zici că i-au pus și drojdie, plus că vine și nenorocita de votare peste noi și nu mai știm pe unde să scoatem cămașa cu gulerul ros. Criza rânjește, până și soacră-mea rânjește, cică dacă eram și eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică și hoașca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aș cânta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
usture, luăm bani de la ăștia ca și cum nu ar trebui să-i mai dăm Înapoi, ne-am tâmpit de tot. Gore, dragă, mie Îmi place de tine, dar până la un punct. În loc să-ți vezi de berea din halbă - ia uite ce guler Îmbietor are te agiți permanent și Îți stă băutura În gât. O-nghiți cu noduri. Am venit să ne simțim bine, iar tu ne iei cu femeiul. Dă-i Încolo, bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ce-un copil răsfață, Mîngîiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc - Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi văd de guler. În teatru românesc Azi e Elisa Muller. Un copil netrebnic sunt - Spune-mi-o-apăsată. Mi-ai legat acest cuvânt De viața-mi toată, Mi l-ai dat roșind, plângând Când ai fost - ciudată. Ah, surîde-mi înc-un pic Și nu-mi fii ursuză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lipsa de vizibilitate și i-am șters insistent gura pe mâneca hainei, după care, mai mult fără să o ating cu buzele, mi-am turnat acritura în mine, bineînțeles vărsând pe mine, de pe mine pe gât, de pe gât pe gulerul alb al cămășii, și de acolo mai departe pe costumul meu de duminică care s-a dus pulii de suflet după contactul rouge-ul din sticlă. Fumul s-a mai rărit și am reușit să-l zăresc din nou pe omul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eliberat o fereastră fn tavanul liftului. Din cauza întunericului nu mi-am dat seama cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea tavanului plin de funingine și vaselină, așa că intenția de a-mi scutura costumașul deja pătat de vin roșu pe guler i-a fost fatală. Costumului, nu colegului puturos. Dungi negre-cenușii au violat tergalul fin. Oricum era compromis, așa că, în momentul în care viitorul meu prieten de celulă mi-a întins un codru de pâine uscată, mi-am șters vârtos mâinile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai înainte, când plecase de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din dreapta intrării principale. Cu o zi înainte fusese luat de valul celorlalți colegi spre clasa de examen, acum trebuia să se descurce singur. În cabina portarului îl luă în primire un băiat îmbrăcat în uniforma maro, cu petlițe aurii la guler, cu o banderolă roșie pe mâna stângă, pe care scria “Elev de serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu directorul? Ce dorești, de fapt? Elevul de serviciu se simțea o persoană foarte importantă, și-l
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
flexibil, ca și cum ați „merge ca vântul”. Indiferent de postura pe care o adoptați pentru exercițiile de respirație, trebuie să țineți seama întotdeauna de următoarele indicații. Înainte de a începe exercițiile, îndepărtați toate bijuteriile, ceasurile și ochelarii și lărgiți toate curelele și gulerele. Evitați orice strângere a vreunei suprafețe a corpului, în special a taliei, și evitați orice materiale sintetice care vă pot izola de câmpul electric al pământului. Când este posibil, exersați în aer liber, de preferință desculț sau încălțat numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sunt mușchii cei mai sensibili la tensiunea provocată de stres. Atunci când sunt tensionați, aceștia blochează circulația sângelui și a energiei spre cap și afectează nervii vitali care fac legătura între creier și corp. Pentru a efectua Atârnarea capului, desfaceți-vă gulerul și cureaua, întindeți-vă pe burtă pe un pat, un birou sau o masă, astfel încât capul să poată atârna liber peste margine. Țineți brațele relaxate întinse pe lângă corp și corpul lipit de pat sau masă (figura 4.27). Lăsați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
el. De ce numai cei buni mor tineri? mă Întreabă ea și mă Întreabă cu adevărat, adică o Întrebare adevărată, privindu-mă parcă ar crede că aș putea ști răspunsul. — Ăă... eu... ăă... Acum mă vede pentru prima oară. Îmi vede gulerul medical de suport, de când m-am lovit la gât În cădere. Vede pachetul cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zic! Cel puțin vine aici și nu ne obligă să mergem noi acolo. În locul ăla teribil, malefic. Unii dintre ei așa ar fi făcut, Niddrie așa ar fi făcut. Noi suntem oficial În concediu medical, căci avem gâtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La câțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap când purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o dată, devine simptomatic pentru evoluția lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu și prin răcoarea căutată de-a lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii vitrege de toamnă. Se răstește, vorba
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mântuiește pe păcătos, presupun și din partea privitorului un act de încredere, o adeziune prealabilă și neexprimată în cuvinte. Să nu uităm versiunile mai puțin fericite ale eficacității simbolice, care umplu gazetele. "Le Père Lebrun", astfel era numit în Haiti supliciul gulerului, practicat în timpul marilor revolte populare din 1990. De unde a venit ideea oribilă de a-i arde de vii pe macoutes punându-le un cauciuc aprins în jurul gîtului? De la deturnarea spontană a unui spot publicitar. Un notabil din port-au-Prince, Père-Lebrun, apăruse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o psihologie a artei, când ea ține doar de o istorie a ambiției. Definiție a picturii? Nu. Strategie de carieră a unui mare pictor care s-a săturat să fie luat drept un muncitor specializat. Revendicare de onorabilitate a unui guler alb exasperat că era încă amestecat cu gulerele albastre de pe șantiere (sculptorii își murdăresc mâinile, ca amărâtul acesta de Michelangelo, dar eu, pictor, nu sunt artizanul care mă credeți, lucrez acasă, schimbați-mi așadar breasla). Ghiberti, în ale sale Comentarii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de o istorie a ambiției. Definiție a picturii? Nu. Strategie de carieră a unui mare pictor care s-a săturat să fie luat drept un muncitor specializat. Revendicare de onorabilitate a unui guler alb exasperat că era încă amestecat cu gulerele albastre de pe șantiere (sculptorii își murdăresc mâinile, ca amărâtul acesta de Michelangelo, dar eu, pictor, nu sunt artizanul care mă credeți, lucrez acasă, schimbați-mi așadar breasla). Ghiberti, în ale sale Comentarii scrise în limba nobilă, insistase deja asupra sumei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cuțitul. Nu vorbim cu gura plină. Folosim ori de câte ori este nevoie șervețele sau șervete (prosoape de pânză). Obligatoriu le folosim înainte de a bea. Șervetele (din pânză) se așează pe picioare (în poală) înainte de a începe să mâncăm. Nu se prind de gulerul cămășii și nici nu se agață de nasturii bluzei. Nu se bea când avem gura plină. Mestecăm mâncarea având buzele lipite, fără a plescăi. Supa și ciorba se mănâncă fără a sorbi zgomotos. De asemenea, laptele și ceaiul se beau
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]