26,356 matches
-
șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă în mașină, puse detergent și apăsă pe pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce e gri? − Și ăsta de ce e așa mic? − Iar ăsta s-a-ncrețit! − Am pățit-o! Fetele încep să aleagă. Tricourile prea mici, care au intrat la apă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
mama le invită într-o vizită. − Îmbrăcați-vă frumos, cu tricourile noi: cel albastru pentru tine, Shelley, iar cel roz pentru Lucy. Fetele vin cu alte tricouri. − Voi n-ați auzit? Haideți cu mine la dulap! Dar unde vă sunt hainele, că la coșul de rufe nu e nimic. Fetele se bâlbâie, dau din colț în colț și, până la urmă, mărturisesc. − Ei, zice mama, trebuia să mă întrebați cum se procedează. Până una alta o să vă descurcați cu ce aveți. − Dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ea a făcut la fel... Îmi amintesc că, într-o seară, cum ședea la pat, m-a cheamt lângă ea și mi-a spus să învăț și, după ce-mi voi realiza visul, să trec pe la mormântul ei - îmbrăcată în hainele de serviciu - și să-i pun un buchet de flori. Au fost cu adevărat grele acele clipe, când mama ta îți spune asemenea cuvinte. Și cât de tare au durut acele luni, în care știi că mama ta nu va
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
exercițiu de evaluare. Te „implici”, cum se spune, și, într-un târziu, când ajungi cu lectura la capăt, faci un pas înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare profesională”. Acum ai posibilitatea să te reculegi, ca să poți pleca din nou la drum, cu casa aceea străină în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
2000 ar relata pe larg despre felul în care personajul își satisface sau nu iubita, cîte erecții are în 24 de ore, cum suportă „capriciile” ei și când cade pradăpresimțirilor, precum că într-o zi va fi schimbat ca o haină uzată cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe care „bătrânul” P.H.Lippa nu și le permitea în anii '30-'40, ai veacului al XX-lea. Eroina lui, o femeie tânără, înzestrată cu suficient simț
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai poate fi iubit de o femeie cu mult mai tânără față de el. Iar acum, când o are în brațe, a uitat de toate îndoielile. Se crede acceptat! În această stare euforică, Profesorul simte o acută nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o are în brațe, a uitat de toate îndoielile. Se crede acceptat! În această stare euforică, Profesorul simte o acută nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
toate îndoielile. Se crede acceptat! În această stare euforică, Profesorul simte o acută nevoie de a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să se înflăcăreze pledând pentru vreo idee anume, ca „un intelectual care se respectă”, cum se scuză el, Teodora știe să-l calmeze, adresându i-se pe un ton oficial-ironic cu „Domnule Profesor”. Ceea ce îl face să-și lepede imediat „haina cărturarului”, pentru a redeveni „omul propozițiilor simple” (cum se dorește mereu, fără a-i reuși totdeauna...), așa cum l-a cunoscut odinioară în acceleratul de București. În ce îl privește pe Domnul R., întâlnirea cu Teodora n-a fost un „eveniment
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pădure pentru așa ceva. Ș-apoi... nu-l aveau pe moș Lazăr Brusture aproape? Mai discutară puțin despre faptul că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu se putea împăca cu gîndul că ceea ce trăiseră în pădure era adevărat și nu un coșmar. Exact la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așteptăm totuși o vreme și pe urmă luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în concediu în sat, precum și a Ilincăi, a lui Virgil, Vlad, Tomiță, și bineînțeles, a Bărzăunului. Erau, așadar, 10 persoane. Toți se îmbrăcaseră cît mai sumar, pentru a avea posibilități mai mari de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari mergeau în urmă, discutînd despre desene rupestre, filoane de aur, pastramă de mistreț și Băbească, despre schelete de mamuți și vampiri, iar cei mai tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se mai supere niciodată pe ea, orice-ar fi. În clipa aceea se apropiară de ei Vlad și Virgil vorbind... dar Bărzăunul nu mai putea fi atunci atent la nimeni și nimic în afară de Ilinca. Puse tartina pe o piatră, lîngă hainele pe care le dezbrăcase și se aruncă deodată în apa rece pufăind și scoțînd fel de fel de strigăte. Toți de pe mal se apropiară de apă privindu-l mirați și făcînd glume pe seama sa. Și cînd toți se așteptau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat cu vorba și ... Robo se va ocupa de Cosmos. Cei doi ies. Evelin se dezbracă de costumul de zbor. Cei prezenți se uita halucinați la Evelin: un corp normal dar bine dezvoltat și articulat în construcția lui. Dar fără haine, lucru care a surprins foarte mult, încăt Aurora a întrebat dacă nu dorește un halat. Aurora: Ela, te rog un halat pentru oaspetele nostru. Imediat a intrat Ela cu un halat și l-a ajutat pe Evelin să-l îmbrace
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
clonat îmbrăcat într-un costum din garderoba profesorului de laborator. Un cap obișnuit, un om la 45 de ani cu părul destul de bogat și cu niște ochelari ciudați, iar în mănă o casetă. Evelin: Bună ziua! Am luat un costum din hainele profesorului dar am lăsat amanet costumul de cosmonaut! Sper că nu l-am speriat pe fiul vostru? Aurora: Bună ziua domnule Evelin, bine ați venit la noi! Vă rog să luați loc. Ela! Intră Ela; te rog suc și cafea pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sucul și cafelele. Servește și iese, de-andaratelea de era să se împiedice. Evelin: Ela cred că mă confundă sau mă aseamănă cu cineva. Aurora: Așa-i, ea e o fire mai curioasă. Evelin: Cum vi se pare, un nemuritor în hainele unui muritor? Aurora răzănd: Nu suntem noi vinovați că ne-ai făcut muritori. Oricum arăți bine. Intra Eva și Adam care văzăndu-l pe Evelin cum arată au avut o puternică reacție de uimire. Aurora îi prezintă pe cei doi noului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
exista în Cosmos tu și acasă o clonă?! Evelin: Academia are o mie de ani să ia o hotărăre. Acum situația mea este alta: cu aprobarea Academiei m-am clonat pentru a mă ascunde de curioși, m-am echipat cu hainele profesorului. Deci avem motive să murim împreună dacă acceptați să mă găzduiți. Aurora: Cu multă plăcere; îți vom fura și noi căte puțină nemurire. Profesorul: Evelin, mereu am impresia că tu, Adam și Eva vă cunoașteți înainte de a... ateriza la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
întrebări. Domnule profesor să începem. Profesorul: Prima întrebare: care-i portretul robot al unui extraterestru? Evelin: Păi...priviți-mă pe mine; aș putea fi un portret robot viu de extraterestru. Animație generală. Apoi ca celebrii umanoizi sau ființe pitice, fără haine pe ei, cu capul mare și doi ochi și urechi mari sau monștri cu zeci de brațe și sute de degete. Sau un colos care să semene cu celebrul Om al Zăpezii. Desigur este amuzantă povestea cu extratereștri care au
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
privind cerul: Divinitate, dacă rămăn pe Pămănt, deschid o agenție de impresariat celebritățile Pămăntului cu fresh-cancan, striptis și... Aurora: Bravo! Bravo! Evelin: Am devenit un extraterestru nemuritor jalnic. Profesorul: A fost o ocazie unică să întălnești atătea somități chiar în haine de holograme. Evelin: Să nu mă întrebați cum am trăit, cum spuneți voi, întălnirea spiritelor unor mari somități ale...evoluției Dlui Darwin pe Pămănt... Aurora: Starea ta generală explică și faptul că ultima ta întălnire cu publicul a fost mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină./ Sporim nesfârșirea/ c-un cântec, c-o taină". Iată interdicția lui Hafiz adresată celor cred că-i pot descifra misterul inefabilului din gazelurile sale: Nu-ți pune istețimea ca să-nțelegi ce-am spus, Căci pana-mi are-o taină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a creat o lumină integrală care constituie o altă modalitate de armonizare între natură și suflet: Odată încă-n viață să mă-nec în lumină/ Să caut armonia a sferelor senină/In inima-mi... (Mureșanu). Comuniunea cu universul, oficiată în haine festive, are loc sub semnul afectivului și al înaltei înseninări; dar emoția suie întotdeauna, in extasis mentis, la intensa vibrație a conștiinței cosmice și a conștiinței axiologice. "Prin participarea convergentă a diverșilor factori amintiți mai sus, se ajunge finalmente la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înveșnicită, urmată de o întreagă defilare a necurmatei treceri, dar în final izbucnesc priveliștile sclipitoare cosmice sub contemplarea gândului etern, pentru care și moartea este o părere, o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și al tărâmului natal, al vieții în diversele ei hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând poetic universul și ziua umană un izvor nesecat al emoției intelectuale: "Lumea e albastră haină,/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În ceasul acela de alchimie cerească/ silirăm luna și câteva stele/ în jurul nostru să se învârtească"; "Patimă fără păcate/ ne răstoarnă-n infinit". Dar cosmicul este la Blaga de natură mitică, un spațiu al povestei: "O, lumea este o albastră haină/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vara sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Astfel transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]