19,061 matches
-
pisoar. Sâmbăta după-amiază, când ajungeam la film, îmi lăsam prietenii să meargă să cumpere dulciuri de la automat, iar eu mă retrăgeam la cucurigu, în fundul sălii, și îmi împroșcam jeturile de frișcă într-un ambalaj de ciocolată. La o ieșire la iarbă verde organizată de asociația noastră familială, am scobit la un moment dat un măr de cotor, am observat cu uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fost de acord? Ea spuse, cu un ton tot atât de fin ca al viorii: — O fată trebuie să treacă și prin asta la un moment dat. El Îi atinse iarăși fața. — Te-am rănit. — N-a fost chiar un dejun pe iarbă, spuse ea. — Data viitoare... Începu el cu promisiunile. Dar ea Îl Întrerupse cu o Întrebare care Îl făcu să râdă prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
le-a mai rămas este sigur și curat. Zgomot alb. Imaginați-vă o lume a tăcerii în care ar fi interzis orice sunet îndeajuns de puternic sau de lung încât să ascundă o poezie mortală. Fără motociclete, mașini de tuns iarba, avioane cu reacție, mixere electrice, uscătoare de păr. O lume în care oamenilor le este frică să asculte, le este frică să nu audă ceva ascuns în vacarmul traficului. Niște cuvinte otrăvite îngropate în muzica dată tare de la vecini. Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vest sunt sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foc acum în fiecare an. Iar anizanta se reface rapid. Anizantei îi place focul. Dar nu și plantelor indigene, Artemisia și Phlox tenuifolia. Și, în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an. Culmea ironiei e că nici vitelor nu le place anizanta, zice Stridie. Așa că și vacile mănâncă tot rarele smocuri de ierburi indigene. Ce-a mai rămas din ele. Cartea Monei se numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un copac drept-drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești gata s-o luăm de la capăt? Înăuntrul rulotei, în timp ce vorbește cu femeia îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
abator în ziua aceea. La marginea orașului, abatorul e gol și tăcut. Cineva zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață de grumaz ghirlande de flori. Folosesc vraja de stăpânire, zice dom’ sergent. Ne-am oprit în mijlocul străzii, așteptând după un porc imens care traversează agale. Alți porci stau împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
penis. Ca să-i găsim pe Mona și pe Stridie nu trebuie decât să căutăm magia, miracolele. Titlurile șocante din tabloide. Tânăra pereche care a fost văzută traversând Lacul Michigan cu piciorul în luna iulie. Fata care a făcut să crească iarba prin zăpadă, verde și înaltă, pentru bizonii care flămânzeau în Canada. Băiatul care vorbește cu câinii rătăciți din adăposturi și-i ajută să se întoarcă acasă. Căutăm magia. Căutăm sfinții. Fecioara Zburătoare. Mântuitorul de pe Șosea. Infernul Iederei. Vaca-fariseu care grăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă trebuie să informez Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș da un gît de whisky, dar mă gîndesc, cu invidie, c-o să beți mîine seară la tovarășul Săteanu. Auzi, întoarce Lazăr privirea spre Radu, amintindu-și ce părere ai de madam Săteanu, ca medic? E bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în piele din mâna lui. Pe față i se așternuse o grimasă încurajatoare și ipocrită; împinse din nou plosca spre mine, o falsă ofertă, practic o obligație. Am luat-o și am dus-o la buze. Băutura avea gust de ierburi, de clorofilă, și densitatea spermei sau a unei fierturi de cereale. Am încercat să nu vomit în timp ce înghițeam și i-am dat-o înapoi. — Deosebit, nu-i așa? Se numește kava, apropo. Se face în Fiji, din niște rădăcini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub efectul calmant al medicamentului. Pe la prânz, se dusese cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o teorie a dezvoltării demografice conform căreia rata creșterii populației este superioară celei a dezvoltării resurselor, fapt cu consecințe dezastruoase dacă această creștere demografică nu este stăvilită de foamete, boli sau războaie. (n.r.) Băutură alcoolică pe bază de struguri și ierburi aromatice, creată de Maria Scala în 1845, la Milano. După căsătorie, aceasta își ia numele Branca, și astfel se naște marca Fernet Branca. (n.t.) Julien Sorel este personajul principal al romanului Roșu și negru al lui Stendhal. (n.r.) Nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi executarea lucrărilor în mai multe locuri și transplantarea plantelor, pentru ca pagubele asupra vegetației să fie reduse la minimum. În ce privește locurile în care condițiile naturale sunt mai bune, cum ar fi zona din sudul masivului Kunlun, muncitorii au plantat iarbă, iar cu pulverizatoare au împrăștiat semințe de felurite plante. Toate acestea au ajutat la refacerea vegetației distruse în timpul construcției. Zonele situate de-a lungul căii ferate au devenit un adevărat "coridor verde". Calea ferată traversează o zonă cu pământuri înghețate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a apărut abia după pătrunderea medicinei occidentale, pentru a se face distincția între cele două medicini și medicamente. Scurtă istorie a medicamentelor chinezești În China există o poveste care spune că "un țăran a gustat o sută de feluri de iarbă și s-a întâlnit cu 70 de veninuri pe zi." Aceasta reflectă modul în care au fost descoperite substanțele medicamentoase de către oameni în timpul activităților lor de producție și în lupta lor cu natura. În Cartea Cântecelor din dinastia Zhou de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qu Yuan a creionat în aceste poeme figurile mai multor zeități, preponderente fiind cântecele de iubire dintre zei și pământeni. În creația lirică a lui Qu Yuan pot fi observate o serie de idei fanteziste. Poetul a atribuit unor flori, ierburi și arbori calități umane și a creat imaginile unor zeițe ca un fel de mesaj al virtuții sale nobile și curate. De aceea, atunci când citim operele lui Qu Yuan, putem nu doar să savurăm frumusețea limbajului, dar să ne dăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stele. Capul și cele patru membre se preschimbă în cele patru puncte cardinale și în munți înalți. Din sângele lui iau naștere cursurile de apă și lacurile. Arterele devin drumuri, mușchii, terenuri fertile. Pielea și părul se transformă în flori, iarbă și pomi, dinții și oasele în metale feroase și neferoase, pietre de jad și alte comori, iar sudoarea lui se preschimbă în ploi și rouă. Așa a apărut lumea. Nüwa, zeița care a creat oamenii După cum știți, în mitologia greacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și animale, pești și insecte, atmosfera era moartă, pentru că nu existau ființe umane. Într-o zi, când Nüwa se plimba pe un teren pustiu, i-a venit ideea de-a aduce ceva vietăți în această lume. Ei îi plăceau pomii, iarba, florile și în special păsările, animalele și insectele. Se gândea că despărțirea cerului de pământ de către Pangu nu a fost desăvârșită. Trebuiau create alte vietăți pe lângă păsări, animale, pești și insecte. Într-o zi, Nüwa zbura de-a lungul Fluviului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
jertfă adusă Cerului. O legendă spune că fondatorul dinastiei Qing (inițial Jin Târzie), Nurhachi, urmărit odată de dușmani, a ajuns în situația de-a nu mai avea unde să se refugieze și s-a culcat într-un șanț plin de iarbă, lăsându-se în voia sorții. Tocmai în acest moment greu, un stol de ciori s-au așezat peste el și l-au acoperit complet, încât a scăpat de dușmanii care-l urmăreau. După ce Nurhachi a fondat statul Jin Târzie și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Fu Jian a venit personal în linia întâi a frontului, urcându-se în turnul de observare. Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin de Est. De ce mi-ați raportat că sunt puțini inamici?" Comandanții statului Jin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, este ziua în care legendarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
brâu sau legate de cingătoare în cazul bărbaților, ca parte integrantă a acesteia. Motivele aplicate pe pliculețe diferă, unele sunt complicate, altele mai simple, în funcție de gustul fiecăruia. La decorarea acestora, artizanii apelează de cele mai multe ori la motive florale, păsări, animale, ierburi, insecte, munți, ape, personaje, urări de bine, versuri etc. Datorită varietății de forme și mărimi, dincolo de aspectul practic, pliculețele sunt preferate adesea pe post de emisari ai sentimentelor și urărilor de bine. Lumea divinităților în arta populară chineză Canalele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]