3,043 matches
-
generat de „confuzia identitara” a poetului - trăitor în spații complementare și totuși disjuncte: Irlanda și Anglia. „Dublă apartenența” („dublă critică” îi spun postcolonialistii) creează însă o situatie benefică pentru literatură. Heaney este eu și celălalt în același timp, jocul substituțiilor identitare trimițînd la deconstructivismul lui Derrida. Adesea, poetul ajunge să treacă de la „starea” de „produs cultural local” la cea de „produs cultural internațional”. „Geografia culturală și spirituală”, creionata de Heaney în opera să constituie, de multă vreme, punctul principal de interes
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
fost mereu vocile unor intelectuali lucizi care au combătut acest tip de nostalgie și s-au aflat la standarde morale occidentale. Același lucru trebuie observat și cu privire la confruntările ideologice de după constituirea României Mari. Tony Judt notează, pe drept cuvînt, obsesia identitară care a marcat epoca interbelică, semnalînd paradoxul aparent că obsesia s-a ivit pe fondul unui procent destul de mare de minoritari (27% scrie Judt, 28, 2% e cifra exactă). De altfel, mișcările antisemite sunt timpurii, în Iașii de imediat după
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
Bineînțeles că noi, cu toată școala de interpretare pe care o avem, nu am fost în stare de ceea ce pașoptiștii au făcut în mod instinctiv: construcție culturală, instituțională și economică, pe un lanț de figuri ale deșteptării (ei da, figuri identitare, nu ajungi nicăieri dacă nu știi cine ești). Ne amintim cât de accelerată a fost această construcție în a doua jumătate a secolului XIX. Ultimii zece ani sunt, dimpotrivă, un exemplu de proastă administrare a speranței, de incapacitate de a
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
uită în jur și vede o lume de umbre. Imagini plate, echivalente care nu opun rezistență una alteia și nici Subiectului cunoscător. Acestei lumi larvare (de la lat.larva, strigoi care urmărește pe cei vii), Omul multiculturalist îi aplică o grilă identitara. Fiecare ființă umană este "închisă" într-o identitate de grup. Că o bancnotă pe fruntea lăutarului, i se "lipește" o identitate colectivă, tu ești femeie, tu ești homosexual, tu ești handicapat! Doar cu o "litera stacojie", cusuta pe braț ai
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ideologia grupului. Nu mai poți gandi sau acționa în mod liber în afara "paradigmei" impuse de grup. Întreaga ta personalitate este afectată. Tu însuți te percepi prin medierea imaginilor unei identități colective. De exemplu, o prozatoare sau poeta prinsă în angrenajul identitar impus de feminism nu poate fi decît o "voce feminină"; nu poate gîndi, simți, și scrie altfel decît FEMEIA-VICTIMĂ, imaginea prototip în care feminismul încătușează orice femeie în carne și oase. Borges, în antologiile multiculturaliste de literatură "globală" nu mai
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fără tăgadă, la modul tranșant al manifestelor, operația artistică, atunci cînd ambiționează o anume anvergură, implică întîlniri între versante; și complementarități active, de imprevizibil impact. Astfel, domenii aparent distante nu-și refuză alianțe nesperate, paradoxal prielnice pentru propria lor adîncire identitară. Antiteza, chiar și ea, poate arunca punți între maluri opuse, mai degrabă decît să le înstrăineze unul de altul: ca în faimosul enunț hippocratic, despre scurtimea vieții, față cu destinul prelung care e arta. Sentința, deschizînd cartea Aforismele , rămase de la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
sintetiză astfel intențiile reuniunii: „Istoria culturală a umanității, din Orient până în Occident, abundă în motive florale, ilustrații și reprezentări ce fac orgoliul legendelor, miturilor și altor texte fundaționale. Concepte relevante, utilizate în varii culturi, gravitează în jurul unor asemenea fertili topoi identitari. Există o taxonomie a speciilor florale, ce poate fi asociată identităților culturale distincte, așa după cum există flori favorite sau preferințe onomastice în toate tradițiile. Indisociabila de istoria culturală, însăși istoria cunoașterii, a scrierii și a cărții are adânci rădăcini în
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
desfac ca niște fire și se înnoadă ca o plasă înăuntrul căreia, fără să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
infern, Goma, ca și Soljenițîn, nu va mai putea fi niciodată un om întreg și un scriitor preocupat exclusiv de arta scrisului. Ei rămân, practic, în interiorul ecuației totalitare, transformându-și textele în tot atâtea tribune de afirmare a unor convingeri identitare. Pentru toți acești scriitori mutilați de Istorie, gratuitatea artistică e o bizarerie modernistă, o neobrăzare avangardistă și un nonsens conceptual. Șansa generației mele, despre care am vorbit în repetate rânduri, constă în plasarea noastră pe o graniță temporală mult mai
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
gândurile și problemele lui. Romancierul ar fi putut plonja eficient în această microlume a copiilor instituționalizați, așa cum o făcea în Proorocii Ierusalimului, unde le studia atent colegii de generație și de "idealuri". Comportamente dezaxate, psihologii în derivă, morală adaptată, fantasme identitare juvenile, relaționarea cu adulții și descoperirea lumii pe cont propriu: iată capitole distincte în romanul mai vechi, abia atinse, bifate în Mirii nemuririi. Un subiect consistent este închis înainte de a fi inițiat cu adevărat. Nici incursiunile prozatorului în promiscuitatea unui
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
Muntenegrului este unul dintre puținele simboluri ale independenței statului muntenegrean, anexat de Regatul Șerbiei în 1918. Religia, limba și caracterul etnic fiind aceleași în Șerbia și Muntenegru, la obținerea independenței de aceasta, statul muntenegrean a căutat să promoveze simbolurile naționale, identitare, cel mai puternic dintre acestea fiind Familia Regală. De asemenea, Familia Regală a păstrat și continuat să acorde Ordinele Dinastice, singurele decorații specific muntenegrene. Prințul Nikola al II-lea continuă acum să le acorde, cu recunoaștere statală. Prințul Nikola al
Muntenegru a restaurat Monarhia, prima restauraţie monarhică după Spania () [Corola-journal/Journalistic/60011_a_61336]
-
din Polonia, Dunaújváros din Ungaria, plus încă șapte din fosta Uniune Sovietică. Dosarul conține articolele bine scrise și ilustrate, semnate de Bogdan Florin Popovici (Orașele Stalin), Georgeta Filitti (Fețele Orașului), Corneliu Pintilescu (Orașul Stalin. 1950-1960. Niveluri și forme ale discursului identitar). Din articolul primului dintre cercetătorii menționați reținem un fragment lămuritor: „Dincolo de cultul personalității, «Orașele Stalin» pot fi interpretate și ca niște simboluri. Mai întâi, simboluri ale vasalității regimurilor politice din acele țări față de Moscova și liderul comunist (...). Apoi, erau simboluri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității a constituit fără
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare risipă de sine. Desprinderea de eticheta de "generație exhibiționistă" este totuși evidentă în multe
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
identității individuale. Prozatorii sinelui sunt, prin excelență, purtători de cuvânt ai universurilor fragmentare. Așa cum foarte puține dintre cărțile lor au coerența epică a unui roman, populația ce iese din pagini pare mai degrabă produsul final al unui joc de puzzle identitar. Caracterele se compun și descompun din frânturi de acțiune (reală, imaginată, amintită), din însemnări mai mult sau mai puțin răzlețe pe marginea existenței proprii și apropiate. T. O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Cezar-Paul Bădescu, spre exemplu, optează pentru discursul formativ
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
se alătură Cezar Paul-Bădescu, Lucian Dan Teodorovici, frații Florian. Este vorba de o privire înapoi ce lasă la o parte mânia acumulată în anii dictaturii și filtrează evenimentele prin sensibilitatea în formare a copiilor și adolescenților epocii, ajunși la maturitate identitară și explorându-se în scris ca generație de tranziție. Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul nefiresc al dezvoltării în comunism, cu privațiunile și crizele aferente, cu stereotipuri și rebeliuni, cu rezistență surdă și umor proverbial
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
intelectuală a cititorului educat. Romanele mizează pe o conversație a egalilor, pe corespondența spiritului care să asigure deschiderea unei lungimi de undă împărtășită de entitățile plasate de o parte și de cealaltă a oglinzii narative. Aflați în proces de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
din Timișoara a grupului de cercetare interdisciplinară „A Treia Europă”, și anume Europa Centrală, Mitteleuropa, grup avându-i drept coordonatori pe distinșii universitari Adriana Babeți și Cornel Ungureanu. Inspiratul proiect al lui Radu Gabrea vizează configurarea și relevarea unui profil identitar al filmografiei mitteleuropene, cu geografia culturală aferentă. Serbia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Austria, Ungaria, România, constituie punctele de reper ale spațiului mitteleuropean, fără a uita însă că, înainte de toate, este vorba de un melting-pot de naționalități și etnii cu o dinamică
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
cetățenii Republicii Moldova cetățenia română e o problemă de accesibilitate în spațiul european, una extrem de dificilă după intrarea noastră în UE, și nicidecum o problemă de identitate cu caracter secesionist, care contrastează cu situația etnicilor maghiari din România, al căror „război identitar” nu e deloc nou. În acest sens ne amintim, desigur, îndemnul la ieșirea în stradă pentru autonomia secuimii lansat de europarlamentarul Laszlo Tokes vara aceasta. În plus, tendința n-ar fi decât respectabilă, dacă ea ar veni, în primă instanță
Exclusiv De Ce News - Un deputat PSD propune ca maghiarilor care cer cetăţenie maghiară să le plătească Ungaria pensiile () [Corola-journal/Journalistic/49311_a_50636]
-
fi decât respectabilă, dacă ea ar veni, în primă instanță, din partea majorității oamenilor de rând de etnie maghiară. Ceea ce este condamnabil de fapt, e modul în care liderii politici maghiari se impun ca exemple pentru a reaprinde același etern conflict identitar ce păruse uitat. Din acest punct de vedere, așa cum ieșirile domnului Tokes au trădat un paradox de viziune (un naționalist convins militând pentru europenitate !!!) și gestul acestor președinți de consilii județene exprimă același lucru în contextul european în care ne
Exclusiv De Ce News - Un deputat PSD propune ca maghiarilor care cer cetăţenie maghiară să le plătească Ungaria pensiile () [Corola-journal/Journalistic/49311_a_50636]
-
ca operele acestor ctitori ai conștiinței naționale moderne să rămână accesibile mai degrabă specialiștilor. Este o lacună destul de gravă, care explică în bună măsură de ce și după prăbușirea regimului comunist continuă să prolifereze în spațiul public tot soiul de derive identitare, de la tracomanie la neo-pășunisme. Din fericire, mai există cercetători capabili să ne ofere, în „haine” editoriale moderne și riguroase, textele care ne lipsesc. Ioan Chindriș și Niculina Iacob, coautori ai mai multor ediții și cercetări dedicate iluminismului românesc, au pus
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
tavane joase, apăsătoare. Lustre care, nu știu de ce, nu dau niciodată o lumină vie. Aglomerări de obiecte, ființe strecurate în mișcări nedefinite. Fugă, popas, frici, viață, moarte, resemnare, bucurie, nostalgie. Fugă, popas... Proiecțiile mele pe destinele lor. Ciudat palimpsest. Căutare identitară. Fantasme potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
italiene. După 1944 nu se mai întoarce în țară și trăiește - adaptat aparent, tânjind însă permanent după locurile natale - drama exilatului. Cum nu și-a tăiat niciodată cu adevărat rădăcinile, ancorarea spirituală în pământul românesc îi va marca identitatea. Legătura identitară cu românitatea are la Mircea Popescu multiple valențe, una dintre acestea fiind dată și de relația permanentă cu mulți dintre compatrioți, dar nu atât ca simplă amiciție, cât mai ales în plan profesional. Pe lângă aprecierea și susținerea reciprocă, relația de
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
bătrân obsedat? Cine este autorul, dacă povestea îi scapă de sub control și se transformă în altceva, repetat peste voința sa? (...) Cine este așadar autorul? întrebare complicată, la care nu am priceperea să răspund: autorul - un eu difuz, cu mari probleme identitare, probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]