13,415 matches
-
intenționalitatea ironică a scriitorului. În Cartea nunții, Mussolini e înlocuit tacit cu Atatürk, activistul Talaleu din Scrinul negru devine, în lungul drum al manuscrisului către publicare, pur și simplu Leu etc. Mai grave sunt, însă, cazurile când modificările din rațiuni ideologice atacă țesutul viu al textului. Și aici se dovedește că în spatele dedicatului editor al lui G. Călinescu se ascunde un interpret subtil și un critic exersat în judecata de valoare. Nicolae Mecu nu colecționează pur și simplu inadvertențele dintre ediții
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
escortă sau intervențiile auctoriale supărătoare - absolut necesare „clarificărilor” politice - din Bietul Ioanide sau Scrinul negru. Refăcând geneza și întregul proces de receptare critică a operelor, el compară permanent formula romanescă avută în vedere cu rezultatele ei concrete, identifică ferm contradicțiile ideologice și psihologice ale personajelor, sau verifică omogenitatea stilului. Criticul merită luat în serios când acuză „secvențele hibride, neconcordante cu intenția adevărată a autorului” sau, în cazul lui Ioanide, „alterarea coerenței de tip metafizic”, cu atât mai mult cu cât în spatele
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
de vreo bănuiala de corupție. Toate acestea ne fac să salutăm azi revenirea unui om politic de calitate", a spus Antonescu despre Boț. La rândul său, Octavian Boț a arătat că părăsește PDL întrucât acest partid nu are o identitate ideologică clară. "PDL e un partid de papagali, fără să-i jignesc. Trebuie să repete mot-a-mot ce spun Traian Băsescu și Emil Boc", a mai spus Boț. Octavian Boț este deputat de Bihor, membru al Comisiei de politică externă a Camerei
Deputatul Octavian Bot a demisionat din PDL şi a revenit în PNL () [Corola-journal/Journalistic/48606_a_49931]
-
etnii din cadrul conglomeratului sovietic. În plus, umorul evreiesc nu a fost pe gustul niciunui regim autoritarist și, chiar dacă filmul lui Vilner include elemente de propagandă, decupaje festiviste, triumfaliste, el este plin de subtilități, de nuanțe care neagă prin contrast afirmațiile ideologice. Probabil că acesta era unul dintre motivele pentru care filmul lansat în 1927 la Kiev era în foarte scurt timp retras din cinematografe de către biroul ucrainean pentru educație politică pentru a dispărea în arhive. Numele filmului este și cel al
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
la Knut Hamsun) este îndreptățită să fie pomenită, în ciuda lipsei de acoperire în realitate. Numai că Steiner nu pomenește nici de Mishima și nici de Hamsun și astfel ajungem la cel de-al doilea lucru surprinzător: folosirea catedrei ca amvon ideologic. Ce dăunează volumului alterîndu-i timbrul intelectual sunt zvîcnirile ideologice ale lui Steiner: simpatia înmuiată, de-a dreptul indulgentă, față de Marx, al cărui nume nu are cum sta într-o istorie a filosofiei nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
lipsei de acoperire în realitate. Numai că Steiner nu pomenește nici de Mishima și nici de Hamsun și astfel ajungem la cel de-al doilea lucru surprinzător: folosirea catedrei ca amvon ideologic. Ce dăunează volumului alterîndu-i timbrul intelectual sunt zvîcnirile ideologice ale lui Steiner: simpatia înmuiată, de-a dreptul indulgentă, față de Marx, al cărui nume nu are cum sta într-o istorie a filosofiei nici măcar la rubrica rateuri de propagandă, și resentimentul surd, cu neputință de disimulat, față de Heidegger, a cărui
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
mai mult sub apăsarea ranchiunii, o ranchiună care îl micșorează pînă la a-l face să nu mai semene cu un profesor de catedră. Un tom erudit și rafinat în asociații, dar ros în subsidiar de un ghem de obsesii ideologice.
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
sudul Basarabiei. Cu tot antirusismul afișat de regimul Ceaușescu, Un port la Răsărit a rămas o necunoscută pentru publicul românesc, până și menționarea lui în exegezele consacrate lui Radu Tudoran comportând mari riscuri. Cu atât mai mult cu cât cerberii ideologici nu așteptau decât un asemenea pretext spre a scoate de la naftalină și articolele antisovietice ale autorului, din perioada în care acesta a fost concentrat ca gazetar de război, la oficioasele „Evenimentul zilei” și „Curentul”, ale lui Pamfil Șeicaru. Pe scurt
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
adevărat de un război, el nu opune două religii, ci două ideologii. Cu alte cuvinte, instrumentalizarea unor convingeri, religioase sau nu, în scopuri politice. Doar că ideologiile cu pricina nu mai sunt neapărat acelea clasice. E la modă contestarea caracterului ideologic al politicii. Partidele nu s-ar mai defini ideologic, iar dreapta sau stânga ar fi devenit noțiuni fără acoperire în programele și în acțiunile acestora. După părerea mea, ceea ce s-a schimbat este linia de partaj între ideologii, nu ideologiile
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
nu s-ar mai defini ideologic, iar dreapta sau stânga ar fi devenit noțiuni fără acoperire în programele și în acțiunile acestora. După părerea mea, ceea ce s-a schimbat este linia de partaj între ideologii, nu ideologiile ca atare. Câmpul ideologic nu mai este divizat, ca odinioară parlamentul britanic, în două jumătăți despărțite de o lungime de spadă. Linia de partaj trece astăzi printre mijlocul spectrului politic și extremele sale. Mijlocul a devenit aproape unitar, de unde și impresia generală că dreapta
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
democratice. Și, înainte de a se distruge unii pe alții, caută să distrugă democrația, singura formă de societate care îi poate opri din marșul lor spre o ordine socială totalitară. Extremiștii din toate timpurile s-au caracterizat prin ura față de adversarul ideologic. Pe care îl voiau lichidat fizic. Așa gândeau și procedau naziștii și legionarii, care au introdus crima în viața politică. Și ce a fost în definitiv lupta de clasă din concepția marxist-leninistă, dacă nu o formă de desființare fizică a
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
SUA, partidul la putere din Ungaria, extrema dreaptă din Austria și atâtea alte formațiuni), îngăduit multă vreme de democrațiile europene sau nord-americană, în virtutea principiului sacrosanct al toleranței, amenință serios bazele democrației înseși. Și se dovedește, pe cât de contrar main stream-ului ideologic actual (vezi căderea comunismului sau primăvara arabă), pe atât de capabil să profite de dificultățile imigrărilor masive și ale globalizării inevitabile spre a crea o stare de spirit retrogradă, dar de mulți împărtășită, precum aceea din Anglia și din alte
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
secole în urmă. Este urmașul cavalerilor de Hann. Moare în septembrie 1945, în Pomerania, într-un azil psihiatric aflat atunci sub ocupația autorităților sovietice; fusese însă, anterior, internat în același azil de autoritățile naziste. Stresul, presiunile psihologice, șantajul privind alinierea ideologică și estetică i-au biruit sănătatea mentală. A refuzat în mod sistematic compromisul, afișând o atitudine fățiș independentă. La începutul anilor ’20 este posesorul unui important portofoliu de lucrări camerale. În 1925 se simte îndreptățit să participe la Concursul de
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
târziu: „Momentul când aceste opere ar fi putut pulveriza valorile ortodoxe cititorilor vizați a fost în urmă cu două, trei decade”1. Literatura rezistenței „meta-utopice” produsă de Zinoviev și alți colegi ai săi putea să pară fără obiect în contextul ideologic contradictoriu al epocii post-comuniste ce pusese sub semnul întrebării semnificația politică și intelectuală a rezistenței estetice - inclusiv cea a scriitorilor disidenți. O parte a criticii a vorbit cu o anume justificare de un sindrom post-revoluționar ce a inclus noi tensiuni
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
de postmodernitate în fostul imperiu sovietic cu destrămarea „narațiunii sovietice tutelare, care a produs o formă distinctă de conformism dar și o formă distinctă de dizidență”12. Locul unor asemenea narațiuni tutelare a fost luat de un amestec de poziții ideologice în care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în consumismul de masă, iar modurile suprapolitizate ale producției culturale viețuiesc
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în consumismul de masă, iar modurile suprapolitizate ale producției culturale viețuiesc alături de estetismul radical și de entertainment-ul ieftin. Aș argumenta, însă, că această confuzie ideologică ce marchează un moment est-european al postmodernității necesită o reevaluare critică, pe care o oferă postmodernismul teoretic. Teoria și literatura postmoderne pot pune în discuție fragmentarea sferei sociale în povești locale de interes restrâns, dar și necesitatea unei „narațiuni singulare
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
au fost niciodată considerate „colonii” ale Rusiei. Ele au beneficiat de o anumită „autonomie” - economică, culturală, și în cele din urmă politică - obținută cu mari efoturi în perioada poststalinistă. Și totuși, majoritatea țărilor est-europene au rămas în sfera de influență ideologică a Sovietelor; multe din ele au fost supuse unei proces de rusificare în cursul istoriei lor comuniste, iar producția lor culturală și economică a fost controlată de la Moscova prin canoanele realismului socialist și „cooperare” economică forțată în cadrul Pactului de la Varșovia
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
exprimă dezaprobarea de pe poziția scriitorului adversar, competitor al tinerilor poeți (...). S. Damian, care vorbește după Dan Deșliu, răspunde acuzațiilor acestuia în finalul discursului său, spunînd că „este necesară o analiză atentă, obiectivă, fără omiterea aspectelor pozitive, pentru realizarea unei îndrumări ideologice și artistice eficiente.” Întreaga intervenție a lui S. Damian se bazează pe jocul dintre plecăciune și îndrăzneală, frazele care țin de plecăciune fiind citate din belșug în revistă (...). Asemenea volute sînt deja monedă curentă în discursul public al celor ce
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5443_a_6768]
-
după 1989, de învățământul care s-a făcut în vechea Românie, în special în urma reformelor promovate de Spiru Haret. Însă înainte de 1989 s-a vorbit în special demagogic, iar după, în necunoș tință de cauză. Chiar dacă pedagogia, eliberată de dictatul ideologic, a cunoscut, în ultimele două decenii, mari progrese și s-a resincronizat cu disciplinele socio-umane din Occident, istoria pedagogiei române moderne a rămas, din nefericire, un capitol cu totul marginal al acestei resurecții. Și e păcat, căci, dacă vechea Românie
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
-șef a fost numit Eugen Uricaru, însă, cum se știe, el a fost înlocuit imediat după apariția primului număr, fiindcă s-a publicat aici un text al lui Heidegger, Ce este filosofia?, iar o asemenea eroare și lipsă de maturitate ideologică se cuvenea, nu-i așa, sancționată... Așa se face că, de la numărul 2, am fost numit eu redactor-șef, chemat de studenții redactori și aprobat de conducerea Universității, în ideea că un tânăr asistent ar fi mai matur din punct
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
de multă energie creatoare încât, orice alegere artistică fac, marchează indelebil acea artă. A debutat în cinematografie într- una dintre cele mai negre perioade ale ei, anii ’50, perioada realism socialismului, nu un program estetic, ci o formă de constrângere ideologică menită să transforme actul artistic în propagandă. Alături de filmul lui Victor Iliu, La „Moara cu noroc” (1955), Erupția (1957) lui Liviu Ciulei este celălalt film notabil care salvează ceea ce se poate salva într-un marasm cultural. Dacă aproape orice cinefil
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
forță copleșitoare care face din gestul său o pledoarie pentru lumea care moare, aruncând o serioasă îndoială asupra lumii care ia ființă. Rareori am văzut atât de bine deturnată semnificația agreată a unei secvențe, a acțiunii unui personaj în detrimentul moralităților ideologice pe care atât romanul cât și scenariul le indicau cu prisosință. Ciulei a reușit să creeaze atât de creditabil și nuanțat uman acel negativ încât gestul final servește drept pledoarie și nu rechizitoriu și reclamă o lectură prin antifrază. Într-
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și autist incontestabil, se supune schemelor psihanalitice, în care trebuie să credem cu atât mai mult cu cât Nabokov nu a vrut să ilustreze o teorie, ci s-a lăsat numai dus de valul fanteziei
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
email scris de același asistent), o mărturisire de-o cruzime și de-un curaj incredibile, Tony Judt spera să supraviețuiască până prin 2012. Destinul a vrut altfel: s-a stins șapte-opt luni mai târziu, la 6 august 2010. Pe cât de încrâncenată, ideologică și normativă e ultima sa carte antumă, Ill Fares the Land (Penguin Press, 2010), pe atât de senină, cu accente de nostalgie și pasionată evocare a unei lumi stinse e The Memory Chalet / Cabana memoriei (Penguin Press, 2010.) Aici, Tony
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
crizei Occidentului, șansa ca din conversaț ie să se desprindă idei clare e infimă. Arta ambiguităților spuse într-o limbă precaută ține de a doua natură a gînditorilor moderni, iar prudența în exprimare atinge apogeul în Vest, locul unde presiunea ideologică este atît de fățișă că scrupulul conformist a devenit aerul firesc în care umaniștii își respiră timorarea. O timorare cu atît mai vădită cu cît e purtată în numele libertății de gîndire și sub pretextul înlăturării interdicțiilor de orice fel, cînd
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]