100,220 matches
-
și lucruri mai rele decât acelea care deja i s-au întâmplat. În logica bolșevică în care PSD-ul continuă să funcționeze, liderii istorici părăsesc scena doar pe năsălie. Excepția numită Gorbaciov nu face decât să confirme regula: el a ieșit de pe scenă deodată cu partidul care l-a creat. Situația nu se va repeta în România. PSD-ul nu e decât în aparență un partid. În esență, el e un instrument pe care variate grupe de interese l-au folosit
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
dispărea, nu va mai rămâne nici urmă din mândrele, arogantele "organizații de bază" de astăzi la intrarea cărora flutură drapelul albastru cu trandafiri. Discursul lui Iliescu are, în ciuda celor spuse mai sus, însemnătatea sa. El obligă actorii din PSD să iasă la bătaie. Ei știu că, începând din acest moment, coabitarea cu fostul stăpân nu mai e posibilă. Fie că vor, fie că nu, ecuația Iliescu le va determina orice mișcare. Știind că a pierdut totul, e foarte probabil ca fostul
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
Cristian Teodorescu Au reînceput scenariile după elibererea ostaticilor. Cam cu aceiași autori. Primele interpretări au apărut chiar cînd cei trei ziariști au ieșit din avion. Prea erau vioi și prea făcea Marie-Jeanne semnul victoriei. N-aveau deloc aerul unora cărora le-a mers prost la Bagdad. A ieșit din nou la iveală scenariul că răpirea a fost un bluff. Ipoteza era susținută cu
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
ostaticilor. Cam cu aceiași autori. Primele interpretări au apărut chiar cînd cei trei ziariști au ieșit din avion. Prea erau vioi și prea făcea Marie-Jeanne semnul victoriei. N-aveau deloc aerul unora cărora le-a mers prost la Bagdad. A ieșit din nou la iveală scenariul că răpirea a fost un bluff. Ipoteza era susținută cu argumentul că Munaf a fost păstrat de concetățenii săi americani, la Bagdad, pentru a da informații despre concetățenii săi irakieni. Astea sînt riscurile dublei cetățenii
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
ultimă oră: domnul prim-ministru Tăriceanu a plecat cu cizmele lui albastre cu tot în Marea Banatului călcând în picioare nefericirea domnului președinte Traian Băsescu de a avea un asemenea prim-ministru. 4. În mai multe reportaje tv, vedem lumea ieșită în stradă pentru a se împotrivi abonamentului la gaz, inclusiv în seara când, la jurnalele tv, parlamentarul G. Frunda zice: "Extragem 60 % din gazul necesar consumului și mai scump decât în Ungaria unde se extrage doar 3 %..." Noroc că domnul
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
animat și "derulat" apoi au ralenti, ca să se vadă cadru cu cadru sau de voce de copil dublînd un film documentar "locuiește" toate "scurtmetrajele" din carte. Și parcă snoave de oameni mari își pun obrăzar de story din care căpcăunii ies ŕ l'improviste. Ceva mai puțin "fioroase" decît basmele-basme (pe care mi-e greu să-mi mai dau seama, dacă nu știi că se termină bine, cu ce tremur le citești...), "transmisiunile" Alexandrei Târziu seamănă, vag, cu survolurile lui Saint-Exupéry
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
puținele lucruri normale din țara asta. Au venit să ne ajute, în Banat, unguri, nemți, olandezi, oameni care au cultul voluntariatului și care au reacționat mai rapid și mai precis decît autoritățile noastre. Cînd au venit ungurii cu pompe, a ieșit un scandal uriaș. Problema autorităților a fost atunci să afle cine i-a chemat pe unguri cu pompele lor, în loc să aștepte ca Bucureștiul să intervină. Un ziar a lansat petarda că întreținerea celor care au venit să ne ajute costă
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
eseuri ale lui Erofeev. Margareta ȘIPOȘ Dinozaurul lui Spielberg (Imperiul sovietic al sentimentelor) Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucați și cu zâmbete fugare aduce, ca înfățișare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg și pare o minunăție grafică ieșită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână și e în stare chiar să se exprime cursiv. Stau la o jumătate de metru de el, dar mi-e greu să cred în existența lui reală. Toată lumea
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
muieri, despre chefuri, despre anecdote da, despre orice, dar nu despre literatură. Nu voia, era sătul, pesemne". Poate tocmai de aceea și-a exprimat laconic opinia despre Cavalerul Stelei de Aur: "Mergeam odată de la o sesiune a Sovietului Suprem, am ieșit împreună de la Kremlin, și eu zic: ŤCe crezi despre "Cavaler...?ť El zice: ŤSemeon, romanul a plăcut partidului și poporului. Ce mai e de spus despre el?ť Eu știu că nu-i chiar ce trebuie, e un scriitor mare
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
încetarea oficială a stalinismului s-au văzut integrați sistemului și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea literară. Recalcitranții (pentru că, din fericire, a existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
la consfătuirile ideologice compun o antologie dintre cele mai jenante. Nu încape îndoială că Titus Popovici știa perfect ce tip de regim slujește și că nu avea nici cea mai mică iluzie despre comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei. Partea proastă este însă că, în asemenea cazuri, cultura, inteligența și talentul devin circumstanțe agravante. între zecile de acefali care umpleau paginile "Săptămînii", între abonații la "Omagiile din ianuarie
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
într-o probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Personajele și amintirile se amestecă, oameni care au reprezentat la un moment dat centrul existenței naratorului părăsesc, pe nesimțite, cadrul, apar figuri noi, uneori se simte arsura unui sentiment uitat, totul este confuz, cum însăși viața, chiar dacă, uneori, din malaxor ies pentru o secundă la suprafață eșantioane epice perfect coerente, aparținînd unui mare prozator. Descrierea nostalgică a Bucureștiului copilăriei sale, cu localurile și cinematografele de cartier, nelipsitele sticle de Ci-Co, serbările școlare, sărbătorile în familie (și mai ales faza lor de
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
scurt, ca să nu plictisesc. Miercuri, 20 aprilie a.c. citeam Ziua, în care spiritualul caricaturist al gazetei semna pe prima pagină dialogul a doi bătrâni amărâți. El, interesându-se, febril: Habemus papa? (păpică, săracul). Ea, (săltând o tigaie nenorocită din care iese un fum negru): Deocamdată, nu. (S-o crezi tu!)... De caricatură, m-am amuzat cât m-am amuzat, în timp ce domnul Sache, aflându-se lângă mine, pufnea în culmea indignării... Că nu trebuie să fii cine știe ce latinist, să știi că verbul
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
înțelesesem că ăia de la televiziune,... toți agramații și fonfii ăia... toate foanfele alea, lățiseră în toată România pă... habemus papa... avem păpica aia... Păi, să nu fi avut dreptate artistul de la ziar să-i figureze ca pe niște țopârlani abia ieșiți din grotă, niște nenorociți, n-aș mai avea parte de voi, întunericiților, - voi, urmașii Romei?... De ascultători, nu zic, - admitea - săracii, vai de ei! Da să pui la t.v. niște... mama lor de agramați și de fonfi! Că au
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
logice și de informație" (admirați, vă rog, stilul și tehnica originală a plasării virgulelor!) Dar nu înțeleg de ce e nevoie să-mi pună în gură cuvinte pe care nu le-am rostit niciodată. Întrebarea e retorică: evident, pentru a le ieși turnătoria ca la carte. Sintagma "patrupezi din Midwest", prin care cei trei par să se autoidentifice, nu există în textul meu. Scriam cu totul altceva, la genul feminin, nu la masculin, și anume, "patrupedele din Midwest", cu directă referire la
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
între 8 și 12 ani, sub îndrumarea profesoarei sale particulare, doamna de Branszky - o wagneriană și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Din evaluarea psihologică pe care am reușit s-o fac în scurta perioadă cît am tratat-o pe Callie, aș spune că da, părerea mea este că are o identitate de gen feminină. Tessie își pierdu calmul și întrebă, ca ieșită din minți: - Atunci de ce spune că e băiat? - Mie nu mi-a spus asta niciodată, răspunse Luce. E un element nou al problemei. - Vreau să văd acel dosar, ceru Milton. - Mă tem că e imposibil. Dosarul este pentru uzul meu
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
sau, privind tineretul din sală, deloc. E halucinant! Brusc, n-am mai știut unde sînt și, mai ales, în ce an! Atmosfera de atunci a dat năvală peste mine. Pe scenă, dincolo de cei cîțiva protagoniști, toți foarte buni, fără să iasă o secundă din convenția stabilită de regizor, se adună, se alcătuiesc coruri. Femei, bărbați, tineri. Mă frec de multe ori la ochi. Dincolo de costum, de îmbrăcămintea propriu-zisă, amărîtă, uniformizatoare, proletară, kitschoasă, descopăr chipuri, atitudini, înflăcărări de atunci. Aș zice chiar
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
Bunei Vestiri, la 25 martie a.c., The New York Times anunța o interesantă întâmplare privitoare la Brâncuși și anume descoperirea neașteptată a unei capodopere de-a lui cu desăvârșire neștiută până acum. "An Unknown Brancusi Pops Up With Its Box" ("Un Brancusi necunoscut iese la iveală din cutie") relata prestigiosul ziar new-yorkez, precizând că piesa acum destăinuită la Bruxelles de către posesorii ei este o Pasăre în văzduh cioplită din marmură albăstriu-cenușie. Ea urmează să fie oferită luna viitoare, la 4 mai, spre licitație celebrei
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
le afla dorințele urgente și pentru a încunoștiința lumea... Câtă solidaritate umană! Este încă o dovadă că necazul îi unește pe oameni mai pilduitor decât bucuriile. Imaginile tv sunt terifiante încât, Haralampy, pe motiv că merge să fumeze o țigară, iese pe balcon; dar știu că mă minte: știu că s-a dus acolo să-și șteargă lacrimile. Și nu-l opresc - mă bucur, fiindcă pot face și eu la fel, că oricum văd imaginile ca printr-o pânză din ce în ce mai deasă
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu ceva scapă desenului, iese din conturul înțelegerii lui. Ziua întâi, a interiorului casnic, și ziua a doua, a exteriorului social și a debordării peste pragurile morale, sunt perfect complementare sub raport simbolic și ca gradație dramatică. Fiindcă protagonistul e mai întâi static, vegetativ, legumă
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
asemenea jurnal pe sărite: Memorii din cînd în cînd. Volumul al doilea își ia, în parte declarat, rolul de cap compas. Închide, altfel spus, niște arcuri de cerc, punctate subțire ori trase, ușor tremurat, în cariocă. Insemnate peste rînd, așa cum ies la "scuturat", întîmplările din carte țin de o pan-ficțiune sau de o realitate cam debilă, sprijinită pe manuscrise făcute sul. Am citit, cu alte cuvinte, niște memorii de "autor", nu de "actor" (împărțirea, cunoscută nouă din mai vechile romane
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: ŤHait, că ne-au ocupat rușii!ť Intrase în pușcărie cînd încă se mai scria cu o literă și ieșise cînd în locul ei puseseră alta. O literă, o epocă." Scrie, apoi, despre cum pot face niște versuri închisoare, șoptite tot timpul, între patru pereți, de oamenii cu carte. Tablourile "după natură" alunecă, ușor, în scene din romane, de la noi și
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
regizorului și a criticului literar. Întâi o scurtă caracterizare formală: opulența vizuală definește mizanscena din Orlando. Cinematografia are protagonistul drept pivot, iar Swinton se dovedește o practicantă "înfocată" a minimalismului thespian. Un laitmotiv al filmului e reîncadrarea - uneori dublă, ca să iasă din când în când mise en abyme - utilă în subminarea realismului. Pentru a atinge un maximum de repetiție, Woolf submina genul tradițional de biografie, dar avea un biograf în anti-biografia ei. Și nu orice biograf, ci unul teribil de complicat
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]