6,564 matches
-
și, când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de 24 zăpadă, a început să sară de bucurie: «Poate mai întâlnesc un prieten» își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse « Poate mai întâlnești un prieten...» Și iar țupa-țupa, iepurele sare vesel: «Poate dau și peste o prietenă.» Și gândul: «Poate dai și peste o prietenă.» Și mergând așa iepurașul și cu gândul își vorbesc: Ce lumină și totuși luna încă nu a răsărit.” «...Și totuși Luna încă nu a
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii Divine; Bursucul și cu Iepurele doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula; Sandu Chituc și Costel Mânecuță polițiști. Apărători ai legii și ordinii; Bogdănelu' Nebunu' zis " Dă și mie cinci lei!"; Lili Gladiatoarea o amazoană...; Mariusache Patru Dește soțul ei. Deloc gelos; Iulian
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să confirm. Ei, și să continuu! Când am ieșit din crâșmă, peste drum de cimitir, pe străduța care duce la stația de taxi-uri, dintr-o curticică, de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic, că a deschis ditamai poarta de fier, cu laba și a pășit singuratic și liniștit, pe trotuar. Acolo s-a și oprit, de-al dracului, ca să se uite la mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii, apar în șir indian, patru pisici negre. Nu, una, nu, două, nu, trei! Patru pisici, dintr-un foc, Frate! Și pe urmă? Pe urmă, văd cum pisicile se dau la iepure. L-au atacat! Să-l șnițelească! Din ambele părți! Pe flancuri! Congruente! Două cu două! Să mor eu...! Dar, altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a mai pomenit! Greșala ta, dacă preferi să mă decredibilizezi și să mă insulți. Da! Eu știu cel mai bine ce-am văzut și ce-am auzit. Sigur, da! Precum îți povesteam, în câteva secunde, incidentul s-a și încheiat. Iepurele agorafob a rămas stabil, pe poziția lui, ca să monitorizeze drumul, iar atacatoarele s-au domolit și s-au retras. S-au cărăbănit pâș-pâș, ca proastele, fără gălăgie, exact pe-acolo pe unde veniseră. Arătarea albă m-a privit din nou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Una? Numai una? Ai calculat bine? Puteam să pun pariu, eram convins, că așa o să zici! M-he! Zacuscă de smochine! Treaba ta, dacă nu mă crezi. Mi se clatină. Dar eu, cât oi trăi, n-am să uit niciodată iepurele ăla. Iepure de pază! Și cum mai strălucea, domnule, cum strălucea... Aleluia! Să chefuim! Da! Să pitrecem! Foaie verde, bob de linte, Lunga vară e fierbinte, Când te scoli c-un ceas-nainte Și trăiești ca Kunta Kinte! Cioc-boc, boboc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
una? Ai calculat bine? Puteam să pun pariu, eram convins, că așa o să zici! M-he! Zacuscă de smochine! Treaba ta, dacă nu mă crezi. Mi se clatină. Dar eu, cât oi trăi, n-am să uit niciodată iepurele ăla. Iepure de pază! Și cum mai strălucea, domnule, cum strălucea... Aleluia! Să chefuim! Da! Să pitrecem! Foaie verde, bob de linte, Lunga vară e fierbinte, Când te scoli c-un ceas-nainte Și trăiești ca Kunta Kinte! Cioc-boc, boboc și poloboc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ororilor Și seva stârviciunilor: Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de șanțuri și de mușuroaie, într-un loc îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își respecta imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr, până aproape de licăritul stins al lutului mustos și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-abia încheiat. Iată cum decurseseră faptele: În întunericul răcoros și adânc, al bârlogului de iepure, Bursucul și cu Urechiatul picoteau, socotind fiecare, pe îndelete și în legea lui, scurgerea nisipului negru, din clepsidra de catran a nopții precedente. Numărau clipele rămase până la jalonul median de timp, borna de mijloc, care înjumătățea intervalul de parcurs, până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
își coboară Bursucul vocea, sugestiv, până la foșnetul prudent al unei șoapte. Tante la Folle. Zănateca. Tanti Nebuna. Ducă-se! Eh! Mai sunt zece secunde. Sancta Maria, ora pro nobis! Una, două, trei, patru, cinci... Șase, șapte, opt, nouă, zece! completează Iepurele. Au fost întocmai douăsprezece ceasuri! Fix! Post-meridian! punctează Comandantul, pe tonul mai scăzut, dar foarte hotărât, de adineauri. Frate al meu! Iubit al meu companion și frate! Să tăcem naibii din gură și să priveghem, cel puțin pentru încă ceva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir Iepurele, bățos, cu perdaf și cu osârdie contabilicească. Ambiții prostești! Și nu e nici al nostru. Doi: de-atât amar de veac, de când tot vii și revii peste noi, neinvocat, ai fi putut măcar să-nveți și tu, acolo, un mișmaș. Un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ziseseși și data trecută, dacă nu mă-nșel. Și data dinainte, și de mai înainte, și de răs-răs-mai-înainte. Merde! Nimeni nu te poate admira mai mult decât o faci tu însuți, demone! Restul sunt vorbe! Vorbe mari! Gogoși! Palavre! parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi ce, ai probleme de vedere, cumva? insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta, aici, de față... Brusc, solul clisos de sub ei, începe să se cutremure. O nouă găleată de țărână, amestecată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi ce, ai probleme de vedere, cumva? insistă Iepurele. Ai glaucom? Noi suntem două capete: un Iepure și un Bursuc. Ce câini și ce șopârle tot îndrugi dumneata? Iar eu, ăsta, aici, de față... Brusc, solul clisos de sub ei, începe să se cutremure. O nouă găleată de țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus est caput omnium malorum! Cunoaștem obiceiurile distinsului oaspete! mârâie Bursucul dezechilibrat, scurmînd în lut cu ghearele, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
non datur! Hotărăște-te! Ce atâta tămbălău? Mi-a intrat nisip pe gât, la mama dracului...! Ho, Sammi, oprește-te! Gata! Ne-a ajuns! Pe obârșia Profetului! Să terminăm cu joaca asta idioată! Lasă-ne! Tai-o! Du-te-n...! Iepure...!!! strigă Bursucul. Aicea sunt! Alungă-l! Ușuie-l! Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-te-n...! Iepure...!!! strigă Bursucul. Aicea sunt! Alungă-l! Ușuie-l! Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
necesară și directă, cu realitatea. Au mai fost și vor fi distrugeri. Au fost și vor mai fi începuturi. Existența se curmă și se reia mereu, prin firea ei, din mila Celui Prea Înalt, facă-se voia Lui! Amin! șoptește Iepurele. Asta vrea să însemne, eufemistic, că mâine noapte vom da de bucluc? Poate că da. Ori, poate că nu, i-o întoarce, binevoitor, Arhanghelul. Depinde. Întotdeauna depinde... Am priceput, zice Bursucul. Depinde de noi. Cum era și normal. Nu mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cuvântul cu puteri nemăsurate. Fie ca luptătorii oștirii celei luminate, muritorii cei ce au ales și au fost deja aleși, să se grăbească la întâlnirea cu domniile voastre! A-haa, deci vom avea și colaboratori. Parteneri umani, amatori, cum ar veni, meditează Iepurele. Vom interacționa cu ei... Stresant! Dar tu, Arhanghele, nu ne vei sta alături? vrea să se lămurească Bursucul, pe deplin. Cu aprobarea tacită a Îngerului Cunoștinței, ține să adauge: Bun! Așa ziceam și eu. Atunci, s-ar putea să întâmpinăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de-al treilea și Bursucul schițează un gest larg, de amfitrion sau de prim-solist, voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige și să țopăie fericit, prin fața Avocatului, la vederea Urecheatului Alb. Doamne, mulțumescu-ți, nu sunt nebun! Nu sunt nebun! Nu sunt...! Firea și educația strict pozitive ale Fratelui, ca și experiența sa profesională îndelungată, care-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul insolit, al noctambulilor zoriți. Cunoaște, vreunul dintre voi, un preot, un duhovnic? dorise să știe Îngerul, înainte de a se fi pus cu toții, în mișcare. Păi..., noi, ăștia, nu prea călcăm prin biserici... Că nu avem timp, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un om cu scula canibalizată la propriu, că mă voi conversa, la per tu, cu un Arhanghel, cu un Iepure și cu un Bursuc, ca să nu mai pomenesc de faptul că l-am cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în cap! cugetă Dan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
optzeci de grade, tragem oblonu', vă salutăm cu spatele și ne mutăm la o băută respectabilă, ca și când nimic din toate astea nu s-ar fi petrecut? Hmm?! Găsiți voi înlocuitori, atunci, pe altcineva... Are vreo importanță? Bineînțeles că are! Glasul Iepurelui, care răsună pentru prima oară în timpanele umanilor, stârnește o surpriză trecătoare. Dacă dați dosul, dacă renunțați, le vorbește solemn Urecheatul, nu numai că săvârșiți o lașitate de netolerat, lamentabilă ca orice lașitate! Dar disprețuiți și ofensați și Pronia cerească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]