19,706 matches
-
inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
parcursul expresiilor sale de bine sau de rău interior, este empatizarea totală cu fenomenele naturale, este o consolare permanentă, acceptarea disperării ce s-ar finaliza cu un suicid. În disperarea ei îl caută pe Vâlsan ca pe un salvator, lumea imaginată de ea este o realitate de gradul II, dar impură: “Închise iar ochii, ca să vadă mai bine, ca să se amăgească mai bineă...) Purta dulceața imaginilor plăcute și zadarnice, și tristetea obositoare de a nu le trăi decât cu închipuirea. ...Și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
obiectul jocului de rol, imaginarea situației, determinarea rolurilor ce vor fi îndeplinite de elevi, distribuirea rolurilor în așa fel încât să se creeze o relație empatică cu personajul, instruirea participanților, jucarea rolurilor analiza și discutarea situaților. Până în prezent au fost imaginate, experimentate și aplicate cu succes o multitudine de variante de astfel de jocuri, cu grade diferite de complexitate, între care: jocuri de decizie, jocuri de previziune, jocuri de competiție, jocuri strategice, jocuri cu inversări de roluri, tehnica jocului de întreprindere
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
nepoți. A fost un an și jumătate îngrozitor, un an de suferință, de frică, de durere, pentru boala mamei, pentru durerea ei, care ne provoca nouă o rană ce se mărea pe zi ce trece. E foarte greu să-ți imaginezi dar, e și mai greu să trăiești, să știi că mama ta va muri, că ea nu va mai fi lângă noi. În dimineața zilei de Anul Nou, ea a decedat. În acea zi, când familiile gătesc masa de sărbătoare
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Și acum mă gândesc că mă plângeam că-mi este greu fără ea, că-mi este dor, dar oare cum se simțea ea, știind că trebuie să ne lase? Cât a putut suferi, cât poate un om să sufere... Îmi imaginam că eu sunt o jertfă a soartei, dar îmi dau seamă că eu sunt un om fericit și nu am atâte greutăți cum credeam că le am. Dacă aș putea să simt ceea ce simt toți oamenii, aș vedea semeni mult
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute. Cealaltă este un copil alintat, un copil care se resfață și, cu hazul său, provoacă zâmbete. Suntem cei mai mari în liceu. Suntem și ultima clasă de liceu. E greu să-ți imaginezi că trece anul acesta și fiecare din noi o să-și aleagă calea. Fiecare o să meargă pe drumul său. Și-mi este teamă că toate aceste momente într-o zi, să nu mai fie amintite. Cine știe unde va fi fiecare membru al
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
alintat, capricios, iubit, răsfățat. Am nevoie să fiu eu. Dar cum sunt eu? Ceea ce știu despre mine este că voi ajuta pe toți, că mă prefac că sunt puternică, dar în realitate sunt foarte sensibilă. Nici nu pot să-și imagineze unele persoane câtă durere pot să-mi provoace doar cu un simplu cuvânt la adresa mea. Azi, nu știu ce-mi doresc. Sunt puțin confuză, poate ziua este grea, poate sunt epuizată și e greu să vezi tot ce se petrece
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
dreaptă această istorioară, dar, dacă a fost transmisă din generație în generație, o transmit și eu. Poate că o să găsească, într-o bună zi, cineva comoara. Când am auzit prima dată această poveste, eram copil de 12 ani și îmi imaginam cum o să mă duc și o s-o caut, și o să am brățări, inele, coronițe de prințesă. Frumoase planuri, dar acum am alte vise. Nu doresc să alerg după o fantomă a trecutului, care poate nici nu există, ci voi merge
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Deportarea în Siberia (după invazia sovietică din 1944) a personajului politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere, de un patetism latin tipic, profund dramatic. Melodia era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când P.H.L. era încă tânăr și nu prevedea ce-l așteaptă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îți revine este mai mare decât crezi! Odată ce ai trezit femela adormită în ființa mea, ei bine! pe viitor ai cu adevărat o datorie. Ține minte!” Iar el... el ce ar putea spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a imagina soluții și moduri potrivite pentru a o face cu adevărat fericită. O dorință simplă, firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în ființa mea, ei bine! pe viitor ai cu adevărat o datorie. Ține minte!” Iar el... el ce ar putea spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a imagina soluții și moduri potrivite pentru a o face cu adevărat fericită. O dorință simplă, firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu adevărat măsura în care atracția dintre îndrăgostiți este „înnobilată” prin puterea lor de a îndepărta prefăcătoria, poza, mimarea sentimentului și minciuna, în favoarea dăruirii cu deplină sinceritate și cu conștiința creșterii spirituale prin celălalt. Scriitorul are pretenția (naivă?) de a imagina „iubirea pură ca apa de izvor”: acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe umane care s-au întâlnit fără să se caute. Sau tocmai fiindcă nu se căutau! Ar fi una dintre fericitele întâmplări ale lumii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe un bărbat aflat pe treapta superioară a echilibrului dintre rațiune și sentiment. (Binomul clasicist „funcționează” și la P.H.L.!) Profesorul a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
morți într-un incendiu), dar ea nu poate vedea în el mai mult decât un bărbat profitor. Este târziu și nu pot urmări filmul pînă la capăt. Dar îmi este suficient ca să văd asemănarea (nu și în detalii) cu povestea imaginată de P.H.Lippa. Tot o tânără mamă, însingurată în dragostea ei pentru cei doi copii, convinsă că nu există bărbat care s-o înțeleagă și să o iubească. Uneori pare că îl suspectează pe Profesorul R. de „interes sexual” și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a făcut declarații de dragoste veșnică, i-a căzut în genunchi și a cerut-o de soție, a amenințat cu sinuciderea. Îl știam prieten cu alcoolul, cum „îi șade bine” unui „holtei” de 45 50 de ani... Dar nu-mi imaginam că un bărbat poate da o asemenea reprezentație în fața unei fete uimite de ce este în stare să provoace tocmai ea!.. Nu am aflat dacă i-a dat sau nu satisfacție acelui scriitor din boema proletcultistă a anilor '50-'60, secolul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i mai aparține! Da! Gândul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
observă Teodora. „Și acest aspect este în logica lucrurilor...” - admite Profesorul. Și-aduce aminte de vechea lui teamă, mărturisită și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Atunci Vlad de ce mai era considerat șeful expediției? Dar, de, vedeți voi? Virgil a făcut în noaptea aceea ce nu ar fi putut face nici o mie de Vlazi la un loc! Da. De cum a pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra Domniței! strigă fericit Bărzăunul bătînd din palme și arătîndu-le tuturor o priveliște de basm. Piatra Domniței Î ntr-adevăr, o priveliște mai frumoasă ca aceea nici că se putea imagina. Piatra Domniței răsărea nu numai din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții încremeniți, nemaiștiind cum să se manifeste. Se temeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima unei ființe iubite cu un poem decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
coincidențe susțin că există un fir invizibil care ne stimulează intuiția, telepatia, presimțirea, anticiparea datorită sau nuunor evenimente pe care le trăim, le dorim sau nu, și că toate sunt sub influența energiei Universului. Puterea găndului poate crea conexiuni de neimaginat între oameni. Evelin: Desigur, coincidențe dorite, fericite nu pot exista fără blesteme. Unii inventatori au creat un dispozitiv care poate realiza - materializa - găndurile din creierul unui om. Aparatul amplifică puternic energia găndului deblocănd sau blocănd pe cele existente în subconștient
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dă legi artei"; și anume, îmbinând organic "libertatea imaginației" cu activitatea intelectului, a reflectării, pentru a crea împreună "idei estetice". Acestea iau naștere în matricea unei originalități proprii: originalitate a receptării, a gustului în experimentarea frumosului naturii, originalitate în a imagina forme inedite de reprezentare estetică a lucrurilor, și activitatea minții în a sui obiectul contemplării la un sens superior. Pentru a produce artă veritabilă, imaginația trebuie să fie filtrată prin intelect, să fie o artă gânditoare. Altfel, scrie Immanuel Kant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intelectului. Certitudinea armoniei îmbinată cu certitudinea eliberării: acesta este motivul pentru care în crearea operei de artă este nevoie de participare indistinctă a sensibilității și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de către iraționalitatea oamenilor, precum Akhenaton, Socrate, Iisus, Giordano Bruno, fie, ceea ce pare foarte straniu, de către "iraționalitatea" naturii, așa cum s-a întâmplat cu Hölderlin, Eminescu, Nietzsche. Natura jertfește? Dar oare "nebunia" unor asemenea genii este chiar închidere ? Explicații medicale s-au imaginat și se mai pot imagina multe, mai largi ori mai strâmte, mai verosimile, mai aberante. Se poate însă gândi și altfel, plecând de la o realitate fundamentală: Hölderlin, Eminescu, Nietzsche s-au mișcat în zona extremă a simțirii și cugetării in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]