2,253 matches
-
care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din impas masivul și „atipicul”, încă o dată, roman Drumul la zid, ce-i fusese propus spre referat - deși trecuse de câteva luni de cenzura oficială, dar „întârzia”, și care mi-a făcut gentilețea de a-mi face o vizită acasă, oferindu-mi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
piste pentru animale, poteci, cărări, și drumuri de pământ bătătorit, aceste panglici negre suple, elastice sub roțile mașinilor, afirmă cu un fel de insolență ingenuă că înalta tehnologie poate duce arhaicul înspre o reușită deplină. Drumul asumat, desăvârșit, etalat în impasurile și în măreția lui, îl poate umple de mândrie pe orice mediolog 2. * * * "Sunteți evreu? Sunteți căsătorit? Ne iubiți?" Acestea sunt întrebările ca de examen, și în această ordine îmi sunt puse, de regulă, de îndată ce mă opresc undeva în drum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate doar peste cincizeci de ani"). Într-adevăr, trebuie să-ți placă griurile, o gamă mereu în schimbare și cu nuanțe infinite, pentru a nu-ți pierde capul. S-a răsucit un buton și la Tel-Aviv. Marile cotidiene sunt în impas. Pentru tânărul internaut israelian, palestinianul din Ramallah sau arabul israelian din Nazaret, la numai o oră de drum pe șosea, sunt mai îndepărtați decât indianul sau australianul cu care schimbă mesaje și opinii, în engleză, pe ecranul calculatorului. Și, mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prezente. Cel care a încremenit în anumite idei nu e un om de lumină și de progres: e un pontif care se înfricoșează de propria-i mărire și a-tot-știință: e însuși Dumnezeu. Dacă inițierea nu-l poate deplasa din acest impas, de lene sau quasi-nebunie, menirea lui este să rămâie un biet profan. Negreșit, de la această primă lucrare cu caracter personal și intim, fie de speculație pură, fie de înfrânare, neofitul trebuie să treacă, atunci când îi vine timpul, la o realizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Floricica din pământ,/ S-o scoatem cu rădăcină,/ Șî s-o răsădim/ Lamparatu-n grădină,/ Acolo locu-o să-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de împietrirea dracilor prin readucerea la viață a orașului stăpânit de „împăratul păsărilor”. Reprezentare universală a sufletelor, păsările recunosc căile de acces între lumi, acționând ca animale psihopompe. Împăratul lor este suveranul peste lumea sufletelor, aflată ea însăși într-un impas până la sosirea lui Pătru. Ordinea reinstaurată de toiagul furat e mai mult decât o probă reușită pentru erou. Ea îi garantează faza următoare a inițierii. La fel ca întrebarea lui Parsifal, gestul eliberator al lui Pătru îi condiționează izbânda. Dintre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căreia ne închinăm cu evlavie. Și-a dăruit viața pentru noi, cei 4 copii, pe care ne-a crescut și educat cu dragoste de țară și de adevăr. O păstrăm în sufletul și mintea noastră vie blândă și scumpă, șiorice impas, cu ochii întredeschiși, o simțim cum ne vine în ajutor. De la ea și de la tatăl nostru, am moștenit o parte din calitățile care ne-au prins bine în viață. Acum și noi am intrat în a doua jumătate a vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mi-o arate, n-a participat la o manifestare științifică la care să nu mă invite și să nu mă prezinte participanților. A fost alături de mine În toate problemele vieții, bucurându-se de reușite și Încurajându-mă În momentele de impas. Și dacă, așa m-a Învățat Profesorul meu, eu nu puteam avea un alt comportament după 1964, când căile ni s-au despărțit. M-am dăruit și eu oricui și fiecărui, așa cum a facut-o și Profesorul, toți anii cât
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sunt poet, aș spune, și folosesc doar masca înșelătoare a criticii. Ba chiar a criticii de poezie. Și, prin urmare, sunt chiar pe raftul pe care merit să stau. Deși, trebuie s-o spun, mă aflu acum într-un oarecare impas. În cele mai bune momente ale mele, am căutat omul (eroul chiar) din spatele textului, felul în care el apare în sigiliul textului. Am înțeles târziu că în spatele oricărei angajări textuale se află o etică, ba, mai mult, că fiecare angajare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Critica criticii? Am să încep cu ea pentru că m-a atras acum câțiva ani mai mult decât altă dată. Deși, n-ar lipsi să faci aici puțină istorie: eram la un moment dat, în primul an de liceu, într-un impas: îl citisem pe Blaga, mă vrăjea dincolo de vreun sens pe care-l bănuiam doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
balaurului. Toate acestea descind în subconștientul ascultătorului, și acolo se transformă într-o substanță care-1 susține pe om mai târziu în viață și-i da puterea de a nu se dă bătut, nici când se află în cel mai mare impas. în omul care nu a avut astfel de trăiri în copilărie se acumu¬lează mai usor nesiguranță și teama. Copiii, neavând simțul discernământului, sunt fascinați de toate imaginile din cărți, chiar dacă unele nu sunt altceva decât fantasmagorii. Părinții și dascălii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
nu numai aceea academică, și pentru a intui farmecul intelectualului (calm, ușor ironic) și "umoarea" de om dăruit cu simțul superior, umorul. Am citit diferitele și foarte interesantele sale lucrări. Am colaborat de câteva ori în încercarea de a elucida impasuri profesionale în care am detectat virtuozitatea eruditului. Foarte recent, însă, am descoperit alte dimensiuni ale acestui om foarte interesant; ajungând să se identifice cu Virusul, "personajul" principal al activității sale (este creatorul virologiei, la Iași), se plasa, aș spune, "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
hotărâri pe care nu le-ar mai lua dacă s-ar repeta circumstanțele în care a făcut-o. Privind în urmă, el constată erori, gesturi inadecvate, tactici nepotrivite pe care le-a adoptat cândva și care l-au dus în impas, lucruri pe care le-a „rumegat“ ani de zile, pentru că l-au obsedat. Comentatorii de până acum ai cărții lui Țepeneag nu s-au prea oprit la aceste pagini de autorecriminare, inte resante mai întâi, cum spuneam, prin raritatea gestului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
istoricilor americani din anii '60 tradiția republicana, este util să luăm în considerare măsură în care ideea republicana rezultată din istoriografia renascentismului a oferit o cale de ieșire din ceea ce a constituit mai mult sau mai puțin o stare de impas în domeniul istoriografiei intelectuale americane. În perioada respectivă, mai ales ca urmare a lucrărilor lui Charles Beard și Louis Hartz, atât istoricii de stânga, cât și curentele liberale au împărtășit amplu interpretarea regimurilor engleze și americane că personificări ale individualismului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
facă front comun în chestiunile politice. De la publicarea cărților lor, Goldthwaite și Kent au rămas "la cuțite": primul a continuat să argumenteze nuclearizarea progresivă a familiei, al doilea să susțină că grupul familial extins a rămas semnificativ. Poate că acest impas indică faptul că problema supraviețuirii familiei patriciene extinse la Florența a fost încadrată de o manieră mult prea restrictivă. Pentru a ajunge la o perspectivă întrucâtva diferită asupra istoriei familiei florentine ar putea fi utilă reexaminarea unor stele fixe ale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aducem aminte că în afara câtorva rare excepții, aceste texte ar putea fi ușor clasificate că "libri di capofamiglia". În ciuda celor spuse până în acest punct, dezbaterea asupra schimbării naturii legăturilor de familie ale patriciatului nu trebuie să se încheie într-un impas definițional. Klapish-Zuber (Disoluții) a discutat recent modurile în care factorul politic din Florența secolului al XIV-lea a interferat în marile consorterie și a ajuns la concluzia că liniile majore de descendentă au suferit un process de diversificare internă (mai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
simțirii proprii sufletului omenesc". Eseistul își propune să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să urmărească astfel raportul dintre cele două spațialități umană și astrală în Luceafărul. Drama hyperionică rezultă din neputința schimbării unui "neconținut etern" într-un "conținut pământesc, dar extatic". De aici se ajunge la impasul de natură ontologică a timpului însuși: "impas în înțelesul că nici una dintre cele două formule, nici cea a timpului efemer, dar "fericit", specific condiției umane, nici timpul imuabil și etern, dar anistoric, fără mlădierea existențială, nu constituie alternative ontice satisfăcând axiologic la modul absolut". Din perspectiva eternului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-se că aici "timpul uman pare preferabil prin modularea infinită a conținutului său, prin însușirea de a îngădui ieșirea eului din el însuși și a putea comunica și a se armoniza prin iubire cu restul lumii", și ajungând la conștientizarea impasului celor două forme de timp, "poetul cheamă nepăsarea, renunțarea și intrarea în stingerea definitivă". E pus în discuție, într-un paralelism ideatic, și poemul Povestea magului călător în stele, văzând aici "eul geniului" ca o "conștiință pură supratemporală". În fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu îi cerusem reputatului editor să întocmească tabelul manuscriselor după impresionanta arhivă de lucru pe care și-o făurise și pe care, atunci, am parcurs-o, nemaiștiindu-se nimic de ea după moartea sa), ne aflam de peste un deceniu în impas" pentru că "obsesiv, asemenea grafii și locuri inaccesibile ne urmăreau fără istov" comentează domnia sa în Prefața volumului "le plimbam zile și nopți de-a lungul unor lungi intervaluri pe oglinda receptivă și impresionabilă a ochiului, pentru ca, după luni de căutare, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh sfânt; ne-a atras atenția asupra hoților, așa încât am avut vreme să mă pun în stare de apărare și să mă strecor cu bine din acest impas. De atunci l-am iubit și mai tare pe scumpul Milordachi. După un șfert de oară eram la bariera orașului. Perceptorul care m-a ușurat de câțiva gologani, taxa intrărei pentru un trăgător, mă întrebă cine a dat cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică cel puțin aparent constantă a planetei. Oare doar mecanisme abiotice, precum acela descris acum, modelează fața planetei? Asta e o Întrebare menită a mă scoate din impasul care m’ar obliga să pun aici punct capitolului de față, fără a da ceva de lucru ideilor pe care le promovez de obicei. Ei bine, la acest proces participă și Viața. Și Încă eficient, realizând ambele laturi ale procesului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
2. Psihosociologia grupurilor 230 16.3. O speranță parțial justificată "pedagogia instituțională" 235 17. ȘCOALA ȘI GÎNDIREA PEDAGOGICĂ DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 1944-1989 242 17.1. Școala între cerința subiectivă de îndoctrinare și nevoia obiectivă de specialiști 242 17.2. Impasul pedagogiei marginalizarea eforturilor de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte Et in Arcadia ego... sau îndemn la o călătorie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ceilalți. Dimpotrivă, semnificația lucrurilor este și mai bine obținută dacă la activitate, la folosirea lucrurilor participă și alții. Școala tradițională din punctul de vedere al lui J. Dewey se întemeiază pe cu totul alte teze, care au dus-o la impas. Astfel, această școală îi distanțează pe copii de experiența lor anterioară, punîndu-i în contact cu un mediu artificial, știința. Se nesocotește faptul că în evoluția speței umane știința a fost precedată de experiență. Chiar copilul, în viața familială, cunoaște prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
succesorul, din 1932, al lui Ion Găvănescul la Universitatea ieșeană. Discipol al lui Spranger la Universitatea din Berlin, Ștefan Bârsănescu a aflat în pedagogia culturii o teorie care oferea o explicare cuprinzătoare a fenomenului educației, capabilă să scoată pedagogia din impasul în care ajunsese din cauza unor tendințe teoretice contrare și permițînd, totodată, dezvăluirea unor noi fațete ale procesului paideutic. După teoria sprangeriană a spiritului obiectiv și a spiritului subiectiv, ființa umană nu poate fi înțeleasă decît prin raportare la valorile culturii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]