2,209 matches
-
constituie facilitarea unui sens propriu al existenței, împreună cu deschiderea către alte posibilități de semnificare; un fundamentalism al refuzului oricărei închideri definitive. Din păcate acesta cere un efort continuu de recompunere a identității pe fondul unei permanente tentații a odihnirii în impersonal. * Lupta, la scară mondială, împotriva terorismului are ca efect nașterea altor tipuri de identități de grup. Odată cu ea războiul împotriva altor state este înlocuit de atacul împotriva unei culturi. * După succesul pe care globalizarea l-a înregistrat împotriva statelor, atenția
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Că modernitatea este marcată de lupta pentru stăpânirea forțelor este vizibil și în descrierea pe care Marx o dă celor pe care i-ar dori ajunși la putere: forța de producție). Altfel spus, cine se ascunde în spatele acestei dimensiuni a impersonalului "se". * Problema puterii nu este centrată pe cine stabilește dacă o putere este legitimă sau nu (răspunsul modern: poporul), ci pe întrebarea: cine stabilește ce este legitimitatea? Legitimitatea este legitimată în cadrul unui discurs; astfel că trebuie să aflăm cine conduce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să merg pe intuiția lui Marx: capitalul. Însă și el depinde de jocul convențiilor sociale (pe care, e drept, acționează să le permanentizeze în sensul dorit). Cred însă că puterea este dependentă de dorința de putere (Nietzsche). Deslușirea structurilor acestui impersonal poate să ne ducă mai aproape de anatomia puterii. * Camuflarea în impersonal ca strategie de manipulare. * Discursul oficial este unul de mijloc: el nu ajunge la cei situați "mai jos" într-o ierarhie socială oficioasă și îi scapă vârfurile, ce sunt
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de jocul convențiilor sociale (pe care, e drept, acționează să le permanentizeze în sensul dorit). Cred însă că puterea este dependentă de dorința de putere (Nietzsche). Deslușirea structurilor acestui impersonal poate să ne ducă mai aproape de anatomia puterii. * Camuflarea în impersonal ca strategie de manipulare. * Discursul oficial este unul de mijloc: el nu ajunge la cei situați "mai jos" într-o ierarhie socială oficioasă și îi scapă vârfurile, ce sunt tentate a imagina noi forme de legitimitate, dorind să "se pună
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Astfel, mersul ascendent al progresului este presărat la nivel individual cu discontinuitățile specifice programului de lucru, fiind împărțit în trei mari perioade ale vieții: învățarea, perioada activă (munca) și pensia. Cum iau naștere deciziile colective? Altfel spus, cum se petrece impersonalul se? De răspunsul la aceste întrebări ține însăși explicitarea societății contemporane. * În contextul succesului ideologiilor liberale noua viziune metafizică nu putea să-și înceapă cercetările (și, poate, să le sfârșească) decât începând de la om, de la modul lui de-a fi
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
datul lingvistic, contextul geografic și bruma de istorie la care apelăm pentru a ne identifica rădăcinile, deseori trucând-o. * Dorința de autenticitate este nevoia regăsirii de sine. Este voința de a te smulge din ubicuitatea pe care ți-o dă impersonalul se pentru a-ți da locul propriu, pornind de la care lucrurile și faptele ce pot căpăta obiectivare, smulgându-te astfel din statutul de umbre. Să învățăm acceptarea oamenilor cu care avem și divergențe, smulgându-ne astfel din atracția pentru moralismul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
intersubiectivitate. Știința, în acest caz, tinde să ofere modele pretins obiective pentru tipuri de subiectivități. * Orice carte e o punere a noastră într-un anume context ideatic. * De analizat funcția normalității în viața publică și privată. Aparentul ei chip neutru, impersonal, camuflează prezența discursului orientat de polii de putere. Există teorii ce instituie realități pe calea noilor moduri de a vedea cărora le deschide posibilitatea. Iubesc cărțile care-mi facilitează regăsirea de sine; a acelui sine de care, orgolios, mă bucur
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
persoane. Tipul de om pe care-l generează în sânul ei știința este specialistul, caracterizat de o foarte bună cunoaștere a unui domeniu limitat de probleme. În felul acesta devine imposibilă orice autoritate individuală, totul căzând sub control colectiv (adică impersonal); inclusiv puterea. Pe această cale fundamentele științei se mută de la persoane la comunități; odată cu asta iau naștere "castele" specialiștilor, ce tind să-și impună punctele de vedere, constituind moduri oficiale de a gândi variatele domenii ale științei. Însă, în final
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Rolul filosofiei e de a te vindeca de tot ceea ce școala și societatea au inoculat fără sens în mintea ta. Începutul gândirii, în sens tare, este legat întotdeauna de eliberarea față de ceea ce au sădit în tine anii de cochetărie cu impersonalul se. * În spiritul pariului lui Pascal: chiar dacă toată "istoria" lui Iisus nu este decât o poveste, rămâne totuși cel mai frumos ideal al omenirii. * Dintr-o perspectivă laică, esențial pentru o religie este impactul pe care-l are asupra realității
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cuvinte prin intermediul cărora încercăm să camuflăm realitățile. Spre exemplu formula suflet nefericit, la care recurgem atunci când vorbim despre cineva care a murit în condiții tragice. Aceste formule rezumative înlătură situații dramatice ce ne-ar putea afecta, prin intermediul sensului cotidian, a impersonalului se ce mediază distanța, lipsa implicării personale. Încă un nefericit care a murit" este o formă de a lua distanță, constituie modul nostru de a refuza o empatie ce ne-ar aduce mult prea multă suferință. În definitiv, dacă am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
faptul că am găsit o bună formulă în care să turnăm situația, s-o închidem, și nu mai avem nevoie să ne oprim mintea la ea pentru a o cerceta cu atenție. Este una din modalitățile în care ia naștere impersonalul se. * Zecile de ani de comunism ne-au lăsat o problematică înțelegere a ceea ce înseamnă drepturi. Datorită mentalității luptei de clasă ne exercităm drepturile sub forma bătăliei, ca opoziție acută față de alții, și nu ca o încercare de a ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
progresul fiind relativ la ceea ce alegem să considerăm drept vârfuri. * Modalitatea ideală a scrisului este transa; a scrie, în sens tare, înseamnă a da frâu liber ideilor care te stăpânesc, deseori fără să ți-o arate. Este forma bună a unui "impersonal se individual", autorul contemplând cumva rândurile care se scriu în elanul dezvăluirii de sine. * Personalitatea se conturează în jurul a ceva ce este propriu, a unui lucru util, frumos, necesar, deosebit pe care individul reușește să-l facă bine, fiind printre
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe care toată lumea le execută, decât cu rare excepții, mai ales când vine cu o manieră personală de a le înfăptui imprimându-le o nouă ordine și un nou sens. Însă personalitatea presupune dorința de individualizare, curajul smulgerii din confortul impersonalului se pentru a genera propria ordine în lumea lucrurilor și a ființelor. Chiar și în cazul unui exces al democrației sediul valorilor se află tot în personalitățile pe care o societate le are și le cultivă. * Cum poți vedea într-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de valorile pe care le vehiculează, toate modulate după forma umanului: Raționalitate, Egalitate, Fraternitate, Libertate. Omul modern, cu mintea formată pe căutarea Lui Dumnezeu, sufletul său căpătându-și forma în elanul acestei tinderi către Divinitate, se trezește aruncat în anonimatul impersonalului se (care este chiar modul de-a fi al societății) și nevoit să-și fie propriul fundament. Pentru a-i lăsa o rază de speranță ideologiile modernității dezvoltă un surogat al mântuirii: Progresul, ce-și așteaptă continua venire în orizontul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la propria sa persoană. În cazul situațiilor deschise ale vieții, intră În joc o altă categorie de sentimentele sufletești și morale, diferite de cele generate de egoism, și anume sentimentele sociale. Acestea din urmă au la bază altruismul și sentimentele impersonale sau ideale, a căror origine se află În valorile morale ale Supra-Eului. Sentimentele sociale sunt sentimente altruiste și ele desemnează atitudinea sau dispozițiile afective ale individului față de diferitele grupuri sociale. Din acest motivele sunt sentimente interpersonale de reciprocitate, rezultând În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dezvoltare personală: tinde să valorizeze potențialul propriu la maximum, dă dovadă de creativitate, simte nevoia unor provocări, respinge rutinei. În acest sens, pentru a obține starea de bine, un rol important îi revine familiei și școlii. Educarea părinților poate fi: Impersonală și generală: expuneri; cărți; presă; radio, film. sau Personală și specifică: convorbiri directe; cercetarea cazului; corespondență; vizite la domiciliu (făcute de asistenții sociali sau personalul medical, didactic etc.). 2. Informativă și consultativă: de exemplu, cărți, broșuri, scrisori, articole, conferințe. sau
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
întreprinderi, patronate, organizații voluntare. 6. Preocupată de toate aspectele vieții de familie. sau limitată la anumite aspecte: probleme școlare; probleme sociale, religioase, morale; dezvoltarea pshohologică a copilului; implicații psihologice ale statutului de părinte ș.a. Sursa: Stern, 1972, p. 38. Formele impersonale de educare a părinților, ca, de exemplu, cărți, broșuri, emisiuni radiofonice și televizate, articole publicate în presă, au o serie de avantaje, dar și dezavantaje. De exemplu, avantajul acestora constă în faptul că se adresează unui public larg, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
femeia este predispusă la statutul de victimă a violenței într-o măsură mai mare decât bărbatul poate fi explicat dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, femeile pot fi supuse acelui tip de violență structurală care are un caracter impersonal și este exercitată „de birocrațiile publice sau private, de instituțiile și organizațiile societale” (Mihăilescu, 2003, p. 140), iar pe de altă parte, sunt victimele violenței personale „exercitate de un individ sau de un grup mic, agenții violenței putând fi identificați
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
despre femeia iubită. Maiorescu a susținut: "Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită de cît copia imperfectă a unui prototip nerealizabil (s.n.). Îl iubea întîmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămînea, și el cu melancolie impersonală își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei"223. Const. Dobrogeanu-Gherea credea că femeia ideală, pentru Eminescu, trebuia să fie "o Veneră cu brațe reci, cu părul lung, bălai, cu forme perfecte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înregistrează, în lumea umană, un salt calitativ, desemnând - așa cum arată V. Pavelcu - „un raport social și conștient între ceea ce ni se cuvine și ceea ce datorăm noi, între drept și obligație”. Pentru toate celelalte situații, în care obstacolul are un caracter impersonal, în care „eșecul”, „insuccesul”, nu este resimțit sub forma „sentimentului privațiunii/deposedării”, adecvați sunt alți termeni: „sentimentul eșecului”, „senzația propriei neputințe” etc. 3) Nu există fenomene de frustrație în sine, rupte de realitatea exterioară și de personalitatea umană, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în procesul echilibrării personalității. Comportamentul apărut ca o consecință a situațiilor de frustrare vocațională poate să constea atât în reacții de pasivitate, izolare, indolență, cât și în irascibilitate, acte de intoleranță, negativisme și agresivitate, care determină numeroase conflicte de ordin impersonal, sau intrapsihic. Necorespondența vocațională poate reflecta și situația ancorării într-un rol care nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând trebuințelor de moment ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
vor trebui în mod inevitabil să se bazeze pe "consilierii" lor specializați. Prin urmare aceștia din urmă pot fi adevărații decidenți. Există încă diferențe la nivel internațional în această privință. În unele cazuri, statul ca atare, într-o manieră oarecum impersonală, este privit ca având funcția de a asigura dezvoltarea societății. Aceasta a fost tradiția multor țări din Europa continentală și în particular a Franței. Specialiștii tind în acest caz să fie permanent responsabili de servicii în numele statului. În alte părți
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu ajutorul unor stînci suspendate, al unor copaci doborîți la pămînt sau cu crengile rupte, al unor colibe în flăcări. G. Flaubert, p. 46 Existența unei intenții explicative în descriere se traduce prin folosirea caracterului generic asociat prezentului "gnomic" și enunțiatorului impersonal (există, poate fi realizat) care marchează și el, la rîndul lui, discursul științific. În acest caz se descriu mai puțin animalul sau planta specifică, ci mai degrabă, prin clasificare, specia: (21) Și cît de mulți reprezentanți noi ai florei și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
puțin limitată. În primul caz, autorul nu împrumută viziunea sa unui personaj. Adevărat demiurg care știe totul despre tot, el folosește descrierea (funcția matezică) pentru a-și demonstra întreaga sa cunoaștere. Nereprezentată în ficțiune și adesea disimulată în spatele unor turnuri impersonale ("se...", "este necesar să vorbim despre...", "trebuie știut faptul că..."), el a recurs la ceea ce P. Imbert numește în 1983 (pp. 105-106) operatori realiști: Acești operatori aduc în scenă un subiect observator, nenumit, nedefinit, martor la comandă al unei realități
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
1983 (pp. 105-106) operatori realiști: Acești operatori aduc în scenă un subiect observator, nenumit, nedefinit, martor la comandă al unei realități pe care o garantează prin simpla sa prezență [...] un număr considerabil de expresii se construiesc pe baza unor pronume impersonale sau pe orice parte a corpului fragmentat al acestor agenți care dispar chiar în momentul în care au adus garanția realității: "Nu se mai simțea la picioare răceala și duritatea gresiei tocite și roșii de-atîta ceruială, fiind acoperită de un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]