KorAP: Find »[drukola/base=implora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...116 >

2,882 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la marginea mlaștinii, când i-a apărut în vis o fecioară care-l ruga să o salveze. Îl implora s-o scape de stăpânul Mlaștinii Mari. Când s-a trezit, apa întunecată era agitată de valuri mari. A fixat o săgeată în arc, a tras în valuri și mlaștina s-a liniștit brusc. Endō încerca să își imagineze mlaștina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat umil și începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
închiși. A făcut un ultim efort să-și concentreze bruma de putere asupra degetului care urma să apese pe trăgaci. Non! Non! Non! se auzi iar vocea, slabă de data aceasta, a lui Gaston, venind dinspre apă. Vă rog! Vă implor! Lui Endō i se părea că a mai auzit vocea aceea cândva, în trecut. Semăna cu vocea surorii sale care arsese, împreună cu părinții, în grădinile templului, în timpul marelui raid aerian asupra orașului Tokyo. „Trage! Trage!“ „Non! Non! Non! Vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

bal. — Exact! Ai auzit și tu de arbuști? — Aha. E ridicol. A sărit calul de-a binelea. Tipic pentru maică-mea. Asta nu e deloc nunta pe care mi-o doresc. Tu ai putea să discuți puțin cu ea? o implor. Am și așa destule certuri cu ea. Mi-e teamă că depinde numai de tine, dar, dacă ții Într-adevăr să-ți dau un sfat, acesta ar fi să nu mai Încerci să mulțumești pe toată lumea. În fond, ești viitoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și clătinînd din cap. — E o cauză pierdută fata asta, oftez eu, dar măcar tipul pare drăguț. — Știu, dar nu el e problema, ci ea. Nu o așteaptă decît o altă dezamăgire, dar ce pot eu să fac? M-a implorat practic să i-l prezint. — Mi-au lipsit toate astea. Privesc de jur Împrejur prin bucătărie, la dulapurile galbene, care par foarte vechi, și la oalele Le Creuset de un portocaliu strălucitor, puse teanc pe etajere. E chintesența Însăși a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aventură, m-ar pierde, de parcă asta ar fi cea mai rea situație imaginabilă. Și, cu toate astea, cînd s-a Întîmplat, am izbucnit În plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales În postura de grămadă jalnică pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales În postura de grămadă jalnică pe podea. Numai ideea mă lăsa mută. Dar care era rostul? Îmi explicase Fran. Nu știi niciodată cum o să reacționezi la ceva pînă nu ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
tot ce contează, dar nu mă pot gîndi decît că Linda mi-a scăpat copilașul iubit pe scări, Întinzînd mîinile ca să se protejeze, punîndu-se pe ea pe primul loc. Știu că nu și-o va ierta niciodată. În scrisori, mă imploră să o iert, spune că imposibilitatea de a se ierta pe sine e o pedeapsă deja destul de grea și că nu ar trebui s-o mai pedepsesc și eu interzicîndu-i să-l vadă pe Tom. La Început, citeam toate scrisorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ea, iar eu mi-o și imaginez rînjind răutăcios. — Ce vrei să spui? mă prefac eu că nu pricep, Încercînd să aflu mai multe. — Nimic, răspunde Fran cu nonșalanță, pretinzînd la rîndul ei că e nevinovăția Întruchipată. — Ei, haide, o implor eu. Nu mă interesează cu adevărat, dar, În cazul În care pe el Îl interesează cu adevărat, asta mi-ar ridica foarte mult moralul. Sună egoist, dar Dumnezeu știe că moralului meu i-ar prinde tare bine un impuls ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un cerșetor. M-am aruncat la picioarele lui, implorându-l să mă ierte și asigurându-l de dragostea mea filială. Mi-a răspuns: - Nu am pretins niciodată din partea ta dragoste și nici supunere oarbă. Numai respect, pe care nu mi l-ai mai arătat din copilărie. După care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu ziua; adunarea era deja întrunită. Era de față și Anselmo, judecătorul, așteptând porunci; m-am așezat lângă el. Liutperto a sosit lac de sudoare și a spus: - Faroald, preotul acesta este nebun; refuză să iasă din casă și mă imploră să-l omor. Longobarzii au început să șușotească, drept care comandantul a zis: - Împresoară casa și adu-l aici pe sămădău. Woto, târât fiind la stejar, s-a aruncat la picioarele lui Faroald. - Stăpâne, se văita el, eu nu sunt vinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
că-i îngrijea cu ierburi dacă se îmbolnăveau. - Am venit să te rog ceva. Urmăm două căi diferite pentru a ajunge la Adevăr, dar tu îmi inspiri încredere. Vrei să spui în numele meu rugăciunile morților pentru doi prieteni și să implori eliberarea unui alt prieten? Stătea în fața mea cu ochii plecați, cu brațele încrucișate și cu umerii aduși. Nu mi-a răspuns pe loc, mărginindu-se să mormăie ceva ca pentru sine. După care și-a fixat arătătorul de la mâna dreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în sufletul meu era cât pe-aci să învingă îngerul întunericului. Gestul tău de încredere mi-a îngăduit să cred că mai am un viitor. În noaptea asta am avut un vis. Deocamdată vreau să-l țin secret, dar te implor să-mi acorzi o favoare. I-am spus să se ridice, încurcat, și l-am poftit să-mi spună ce anume dorea. Mi-a spus să-l iau cu mine la Cividale, căci acolo îl menea visul. Nu l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi fost alături de Gisulf. Consilierul a chibzuit apărarea orașului și au fost trimiși soli la domeniile friulane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n-ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea celei principale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
I-am hotărât soarta și am ridicat spada de care făcusem rost în luptă, ca să-l omor. La vârsta lui fragedă, n-ar fi putut să se țină pe cal doar de hățuri și fără șa. Atunci el m-a implorat cu aceste cuvinte precise, ca și cum mi-ar fi citit gândurile: - Nu mă omorî numai pe motivul că nu știu să stau călare! Între timp, fiecare fugea pe unde apuca. Mulți încă zăceau pe jos și ne rugau să le luăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
exact în clipa în care voia să-și înfigă în piept vârful suliței rupte. S-a luptat cu el rostogolindu-se la pământ și a reușit să i-o smulgă din mână. Moment în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins din nou o mână. În timp ce Grimoald încerca să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
oricine intră să-l poată călca în picioare. El a pus să fie deshumat și aruncat în Natisone de pe stânca înaltă din apropierea locului unde locuiesc evreii. M-am întors la Gaila și, când i-am povestit aceste lucruri, m-a implorat să caut neapărat aceste rămășițe. Nu înțelegeam cum putea să mai păstreze în inimă vreo urmă de dragoste pentru stricata aceea și nu aveam niciun chef să mă ocup de recuperarea rămășițelor ei imunde. Cred că Gaila chiar avea febră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
să meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ajute medicul cel tânăr: o să folosesc trestiile pe care le-am văzut într-o fântână din palatul tău. Nu fi supărat pe acești medici. Le e frică de tine să nu-i acuzi de moartea fiicelor tale. Împărăteasa și-a implorat din ochi bărbatul, drept care acesta a spus: - Fă tot ce-ți stă în putință. Dacă o aduci la viață măcar pe una din ele, vei fi un om bogat. Garibaldo avea nevoie de cel mai iscusit dintre meșteri, și Giuliano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de la moșie. M-a luat pe după umeri ca pe un frate. - Bunul meu Stiliano, în ziua în care vei sta lângă mine nu fiindcă sunt Rotari cel de la domeniul Ariberti, ci ducele de Brescia, prietenia noastră nu va mai exista. Implor zeii ca acest lucru să nu se întâmple niciodată. Mi-am preluat funcția, și doi ani din viața mea n-am făcut decât asta. Dacă politica îmi plăcea, în schimb nu reușeam să mă obișnuiesc cu complicata viață de la curte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului și, acoperindu-i fața cu sărutări, a început să-l implore: - Să nu mă lași singură, iubitule, să nu mă părăsești. Eu, în deplină tăcere și cu un nod în gât, am părăsit în fugă încăperea. Arioald, după o ușoară însănătoșire cam de două luni, în noiembrie a început să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
în gerul morții, și sufletul său se află acolo unde Cel Atotputernic a decis. Tronul e vacant, și în regat există teama de răzmerițe. Deoarece nu reușiți să vă hotărâți, eu, în numele lui Dumnezeu din Ceruri, Nevăzut și Neîndurător, vă implor: ascultați de glasul femeii care vorbește doar din dragoste pentru poporul său. S-a întors spre locul rezervat matroanelor, sus, în dreapta sa, și toate privirile s-au ridicat spre grilajul după care se aflau femeile. - Regină Gundeperga, ai un nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cuteze să te conteste, dacă sunt eu alături de tine. Rotari a pălit și, văzând cum îl cuprindea mânia, am tras-o afară pe Gundeperga cât am putut de repede. Când m-am întors, mulți duci, între care și Teodelapio, îl implorau pe Rotari să primească oferta Gundepergăi. Am rămas năucit lângă ușă, cu spatele rezemat de zid, uitându-mă la tronul rămas încă gol. M-am lăsat să alunec încet pe jos, așezându-mă pe podea. Temerile mele cele mai rele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]