8,822 matches
-
și Artelor, este numit profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, unde va preda până în decembrie 1932, când e mutat la București. Invocând obligațiile didactice, își ceda rubrica de la „Cuvântul” lui Nae Ionescu, dar tot atunci prelua conducerea revistei „Gândirea”, imprimându-i orientarea. Prim-redactor la „Curentul” (1928), îl părăsește, se pare, în urma unor divergențe cu Pamfil Șeicaru. Activitatea la catedră, ziaristica și politica (între 1929 și 1931 este deputat, ales pe listele Partidului Național Țărănesc) îl îndepărtaseră de literatură. Totuși
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
zi statutul juridic al exilatului, dar și posibilitățile de asistență a românilor refugiați în diferite țări ale globului. O altă rubrică este acordată “Declarațiilor” politice, ideologice, culturale, dar și acestea reduse ca dimensiuni. Se observă interesul redacției pentru informație, ceea ce imprimă un caracter foarte viu, dinamic acestei publicații bine gândite și inteligent scrise. Deși nu se indică nicăieri în cuprinsul numerelor apărute numele redactorului responsabil, acuratețea precizărilor juridice duce la ideea că acesta nu era altul decât Leonida Constantinescu. În articolul-program
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
timp a lucrat ca agent comercial pentru filiala pariziană a unei mari întreprinderi americane de mașini de calcul. În anii ’60, împreună cu prietenul său François Cochet, înjghebează la Evry o tipografie, la care, pe lângă tipărituri în limba franceză, au fost imprimate și o seamă de cărți și publicații în limba română. În colaborare cu Paul Miron inițiază în 1964 „Prodromos”, „revistă de gând și apropiere creștină”, iar din 1973, alături de Virgil Ierunca, în ambele cazuri cu susținerea materială asigurată de C.
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
îi lipseau fondurile necesare, ci și pentru că se schimbaseră condițiile sociale și chiar literare. Era o stare de fapt pe care o recunoaște și poetul, de vreme ce gândise revista ca pe un organ de republicări, începând cu fragmente din Manoil, roman imprimat cu aproape douăzeci de ani înainte. Articolele politice sunt și ele, deși compuse în 1870, ecouri ale unor realități sociale și politice depășite. Studiul Poezii române. Demne de cele antice expune câteva adevăruri în legătură cu poezia populară românească. Rubrica de critică
DAMBOVIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286659_a_287988]
-
marii poeți contemporani figurează doar Tudor Arghezi, cu poezia Când veniră, din ciclul Letopiseți, și Aron Cotruș, cu un medalion pe care i-l consacră, la șaizeci de ani, Faust Brădescu. Cu seria nouă (format revistă, 44-56 de pagini, text imprimat prin mimeografiere și având înscris locul apariției - Rio de Janeiro), D. își propune să fie „o tribună de luptă românească exclusiv în slujba neamului și a intereselor superioare ale României” (Cuvânt înainte), care „nu va polemiza cu nimeni, sub nici un
DACIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286649_a_287978]
-
raportare strictă la organizațiile de tip firmă, se poate constata că scopul esențial al acestora este asociat profitului. Logica teoriei economice asociate modelului firmei face din maximizarea profitului un scop fundamental. Această premisă explică procesul decizional al firmei și îi imprimă acesteia o raționalitate ce ne este familiară din manualele de economie. Raportând acest comportament la situația din România de după 1990, se poate considera că există numeroase exemple asociate firmelor nou create cu acționariat concentrat. Dacă se depășește abordarea axată pe
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
cu firma creatoare. Cu timpul, a dobândit caracteristici de tehnică-standard și, paralel, a dezvoltat și o tipologie adaptată funcțiunilor organizației. 3.1. Forme și caracteristici generale ale benchmarkinguluitc " 3.1. Forme și caracteristici generale ale benchmarkingului" Înțelegerea caracteristicilor care îi imprimă un caracter strategic începe cu trecerea în revistă a definițiilor „oficiale” ale benchmarkingului, ca și a unor definiții de manual. Conform firmei Xerox, creatoarea instrumentului, benchmarkingul este „procesul continuu de comparare a produselor, serviciilor și practicilor cu cele ale concurenților
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
etc., astfel încât forma în care sunt exprimate ar trebui să faciliteze acest proces. 3. Integrarea este eticheta pentru faza în care rezultatele comparației sunt transferate organizației. Acest lucru înseamnă că rezultatele sunt cunoscute de șefii decidenți, pentru ca apoi ei să imprime o anumită transformare a activităților organizației. În mod paradoxal, deși rezultatele reprezintă o stare obiectivă de fapt, ele trebuie să parcurgă un proces de aprobare de către manageri. Dacă rezultatele sunt „aprobate”, adică sunt considerate corecte, relevante și demne de a
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
concurenților. Raționamentul combinației valoare-raritate funcționează dacă se acceptă primatul valorii în schema de analiză. Altfel spus, o resursă are valoare dacă este rară. În fond, se poate remarca faptul că există industrii în care fiecare producător are „personalitatea” sa, ceea ce imprimă apariția unei diferențe. Doar o parte mică a acestora sunt considerate a avea valoare și sunt „premiate” de consumator prin acceptarea unui preț superior față de ceilalți consumatori. Deci, dacă resursa ce susține diferențierea are valoare, atunci ea este rară. Pe
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
premiselor create de mediul înconjurător pentru materializarea unei intuiții manageriale. Componenta culturală prezintă profunzimea cea mai mare, fiind identificată atât în comportamentul clienților firmei, cât și în modul în care s-a format întreprinzătorul și cum își orientează afacerea. Sensul imprimat de această componentă a fost întărit de evoluțiile mediului politico-legal și economic românesc de după 1990. Ele s-au concretizat în momente succesive de îmbunătățire a posibilităților de circulație spre Occident, sincronizate cu presiuni motivante de natură economică, ce favorizau mobilitatea
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
producători performanți din UE, din țări cum ar fi Polonia sau Olanda, dar și posibilitatea de a apela și la cei din afara Uniunii - spre exemplu, americani sau japonezi. În avalul filierei, concentrarea este pronunțată, iar timpul accentuează tendința de concentrare, imprimată de noile modele de consum ale clienților, ca și de tehnologiile ce permit păstrarea produselor, iar intervalul de timp e mai lung. Clienții cei mai importanți sunt reprezentați de: a) utilizatorii industriali; b) lanțurile de magazine, cu rol de intermediari
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
organigramei permite observarea faptului că accesul la manager și comunicarea cu el sunt relativ facile. Impresia teoretică dată de organigramă este confirmată de modul de poziționare a birourilor managerului și arhitectura pavilionului administrativ. Acesta pune accentul pe funcționalitate, fără să imprime o simbolistică agresivă a puterii ori să sugereze cu ostentație succesul sau o aliniere la „moda managerială” a gadgeturilor scumpe - mobilă, echipament de comunicație, tablouri originale etc. Fără a realiza o analiză tehnică a documentelor de formalizare a managementului - ele
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
pentru o perioadă scurtă, permite identificarea unor roluri bine conturate, între care cele interpersonale și decizionale sunt preponderente. Dată fiind configurația culturală și etnică a zonei și a firmei, managerul-patron joacă un rol de lider, identificându-se cu firma și imprimând stilul său și în comportamentul firmei. Rolul de legătură dintre diferiții stakeholderi apare ca fiind de la sine înțeles ca element de interfață între diversele categorii potențial conflictuale. Postura de întreprinzător este rolul decizional cel mai important într-o industrie ce
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
o componentă bazată pe cost. Chiar dacă produsele sale sunt apreciate pentru gustul natural, în comparație cu cel al unor mari firme, ceea ce conferă un avantaj imediat este percepția legată de prețul produselor, mai exact raportul preț/calitate. Se pare că opțiunile strategice imprimate de Ioan Bălan se dovedesc justificate de ceea ce se prognozează pentru piața românească a produselor lactate în anii postaderare. Dispariția unor bariere vamale va impulsiona consumul unor produse de import la prețuri comparabile cu cele ale producătorilor autohtoni. Spre exemplu
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ramelor de ochelari. Cum produsul nu prezintă nici din punctul de vedere al designului vreun element insurmontabil pentru copiere, imitațiile de toate tipurile sunt realizate pe scară largă în China. Pentru „certificarea” sursei de inspirație, aproape toți ochelarii chinezești au imprimate la comandă etichete de tipul „Made in Italy” sau „Design in Italy”. Această manieră de lucru nu îi împiedică pe unii producători occidentali să comande în China ochelari cu siglă proprie, în mod frecvent marile mărci având producția realizată prin
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Tineretului liber»”, „Contrapunct”, „România literară”, „Luceafărul”, „Zig-zag”, „Tineretul liber”, „Masculin”, precum și la Radio România și BBC. C. a debutat ca prozatoare cu micul roman Justin, „scris cu o mână foarte exersată” (Alex. Ștefănescu) și purtând girul - prin textul de prezentare imprimat pe coperta a patra - criticului Ov. S. Crohmălniceanu. Fabula narațiunii e o reconstituire ficțional biografică: ultimii ani ai vieții unui personaj din Antichitate, cu existență istorică reală. Este vorba de Iustin, filosof grec trăitor în Palestina, în colonia romană Flavia
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
ales și vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În 1945 i s-ar fi jucat piesa Inadaptabila, precum și dramele traduse Hedda Gabler de Ibsen și Banchetul de familie de Bernard Luc. Alte două tălmăciri, Spinoza și Voltaire de Will Durant, sunt imprimate în 1946. Postum, i s-au editat câteva culegeri din publicistică, precum și două din creațiile epice. Au mai ieșit de sub teascuri, cu numeroase croșete, volumele Jurnal (1970) și Teatru (1973). La maturitate, chipul lui C. ia, cât în mod firesc
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile eterogene”, ce constituie „viața fenomenală”. În această ordine a ideilor, a raporturilor dintre viață și artă, se vădește spiritul clasicist: pe urmele vechilor greci, C. consideră viața ca pe
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe „rânduiala”, cade ucis mișelește. Epicul vioi, deși fără suflu, ticsit cu o puzderie de amănunte ce aspiră să imprime narațiunii un colorit de epocă, este servit de un limbaj care se vrea cronicăresc, și în mimetismul lui e de o plasticitate căutată, arhaizant peste măsură. Povestiri istorice „din zilele revoluției din 1848”, din vremea răscoalei de la 1907 și mai
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este asociat metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist”. În spatele acrobației ludice, care se vrea o perpetuă frondă, jubilația lasă locul amărăciunii, lirismului cenzurat. Ironiei i se adaugă o sobrietate mimată. Prospețimea acestei poezii vine din
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
O mențiune din frontispiciu - „Le premier journal publié dans le pays roumain, le 8 Avril 1829, par J. Heliade Rădulesco” - sugerează ideea de continuitate culturală, intenția fondatorilor revistei de a se menține, dincolo de granițele țării, în tradițiile presei românești. Revista, imprimată prin șapirografiere, este alcătuită din două secțiuni: prima, scrisă în franceză și engleză, este consacrată actualității politice internaționale, în special evenimentelor care privesc și situația României. Semnează aici G. Mugur, Fred Reiser și mai rar, Pamfil Șeicaru. Cea de a
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
de Țeara de Gios scos de Miron Costin [...] în oraș la Iași, în anul [...] 1675 este o narațiune istorică, concepută ca o carte de învățătură morală. Predoslovia indică starea de spirit a autorului marcat de „cumplitele vremi”, stare ce va imprima întregului text o tonalitate melancolică, accentuat reflexivă. Faptul obligă la o lectură mai curând literară, decât literală a textului. În prima parte - evocare (Mihai Viteazul, Movileștii ș.a.), în partea a doua - memorial (Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan ș.a.), lucrarea e scrisă
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
unei crize sufletești sau de conștiință, ce duce fie la triste capitulări, fie la răzvrătirea care e datul unui suflet apostat. Un ifos teoretizant există și în articolele lui, scrise cu duh încrâncenat și cârtitor. Polemismul, revers al unor frustrări, imprimă publicisticii o tentă pamfletară. Și în versurile cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
Asocierea declarată, ca dimensiune a valorii, cu nume ca Verlaine, Hölderlin, Valéry, Pușkin, Byron, Shelley, Apollinaire, Keats, Stefan George, Hofmannsthal, Baudelaire, Leopardi, iar din literatura română cu Eminescu, Arghezi, Bacovia, B. revendicând pentru sine egalitatea, cel puțin, cu toți aceștia, imprimă demonstrației o notă de comic grotesc. Poetul, încredințat că produce „mutația speciei umane” și că fiecare lucrare a sa este destinată nemuririi, lansează și un „manifest fulgerat cu frenezie hugoliană”, recomandând un nou curent literar, „concretismul”, care-și propune „să
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
politic în primul rând, menit să formeze în arta de a conduce, de a purta războaie sau a primi soli etc., textul are și o dimensiune lirică, meditativ-elegiacă, pe universale topoï: fortuna labilis, ubi sunt. Un adevăr omenesc mai adânc imprimă operei înfiorarea de timp și de nimicnicia ființei („...că omul, în lumea aceasta, șade între viață și moarte”) și accentele de conștiință tragică a limitărilor și constrângerilor istorice, politice, resimțite de principele unei țări mici. Parabolelor și metaforelor biblice, ecourilor
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]