1,962 matches
-
a literaturii, Al. Călinescu, 200 pag., 35.000 lei • Cultul Eroilor, Thomas Carlyle, 272 pag., 36.000 lei • Despre libertate, Lord Acton, 270 pag., 80.000 lei • Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle, 282 pag., 35.000 lei • Fragmente dintr-un discurs incomod, Luca Pițu, 225 pag., 72.000 lei • Imposibila neutralitate, Gh. Grigurcu, 460 pag., 32.640 lei • În căutarea maestrului, George Bălan, 256 pag., 33.500 lei • Ironia, Mircea Doru Lesovici, 384 pag., 45.900 lei • Jurnalul de călătorie al unui
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
contribuțiilor lui Aron Densușianu în critica și istoria literară are semnificația unui recurs și a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. A. constată, pe baza unei lecturi atente și în contextul epocii, merite reale ale incomodului contemporan și coleg de generație al lui Maiorescu, Hasdeu, Odobescu. Prin Istoria limbei și literaturei române, „una dintre primele sinteze cu adevărat personale pe care le-a cunoscut cultura noastră”, și prin studiile din volumul Cercetări literare, Aron Densușianu rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
Simion - ambele editate în 2001 - sunt consistente micromonografii critice cu destinație didactică, întocmite conform uzanțelor impuse editorial. În Căruța lui Moromete (2001) sunt adunate texte critice (cronici, articole) apărute în presa literară. SCRIERI: Cazarma cu ficțiuni, București, 1993; Marin Preda - incomodul, Galați, 1996; Fănuș Neagu, Brașov, 2001; Eugen Simion, Brașov, 2001; Căruța lui Moromete, București, 2001. Repere bibliografice: Cristina Necula, Ficțiunea, o variantă dictatorială a visului privirii, CC, 1994, 4-5; Simion, Fragmente, I, 150-155; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
dar am găsit prilejul și pentru a discuta unele aspecte privind viața politică a lui Eminescu. Iar „Tribuna învățământului”, pe care Dl. Sorin Ivan o conduce cu nerv, nu s-a ferit niciodată să publice chestiuni cât de aride sau incomode din domeniul eminescologiei. Apoi, dl. Gabriel Stănescu dorind să reia în revista D-sale „Origini” părți din acest documentar, a constatat că îi este mai la îndemână să publice totul sub formă de carte și, obligându-mă să recurg la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
carte și, obligându-mă să recurg la asta, sunt dator să-i mulțumesc de asemenea. La această tabulă gratulatorie se adaugă, desigur, prin iubirea fierbinte pentru viața și opera lui Mihai Eminescu, dar și prin fapta neobosită pentru răspândirea adevărurilor incomode și dureroase din această carte (ce adevăr nu doare...?), Părintele Teofil Bradea în grija căruia o las să popesească. Autorul I. CUM A MURIT EMINESCU Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular „Un modest cetățean, mic de stat și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
facă. Este, probabil, cel mai important motiv pentru care G. Călinescu, în 1930, îi ține sub tăcere acreditând, însă, printr-un soi de compensație ce ține mai degrabă de ironia istoriei, îndoiala amintitului Radu Popea rămas în ziare vechi și incomode. Mai vedem, însă, că această afirmație răspicată a asasinării lui Eminescu în spital apare tocmai în ziarul Universul, acolo unde se „refugiaseră” tinerii colaboratori în 1889, după moartea poetului. În același ziar, același număr publică și G. Călinescu, cel care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
răspicată a asasinării lui Eminescu în spital apare tocmai în ziarul Universul, acolo unde se „refugiaseră” tinerii colaboratori în 1889, după moartea poetului. În același ziar, același număr publică și G. Călinescu, cel care ulterior va îngropa (definitiv?) aceste adevăruri incomode. Ca o concluzie obligatorie: trebuie să observăm că realitatea (adevărul?) se exprimă simbolic. Acest folclor oral uitat la Universul răzbate și din scrisoarea Hanrietei Eminescu din 22 iulie 1889 (publicată în 1893), și din amintirea lui Dumitru Cosmănescu din 1926
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care Hanrieta îl angajează să aibă grijă de ale casei este tot polonez desigur, cunoștință cu doctorul. Pe Hanrieta o mai ajută o femeie, de asemenea plătită, care spală încontinuu rufe: înțelegem încă o dată că boala este grea și destul de incomodă (și raportul din 23 martie 1889 spune: „...ceea ce reclamă o îngrijire continuă“). Cât despre mercur, presupunând că doza a rămas la 4 grame pe zi se fac, până acum, 80 de grame în total trecute prin trupul bolnavului desigur, cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce etate îl turmenta Mi./ cle/, că el pentru hatârul ei s-a fotografiat. Iată de ce el o iubește cu fidelitate, pentru că ea a știut cum să înrădăcineze dragostea în inima lui...” (10 noiembrie 1888). Acesta este unul dintre adevărurile incomode ce stau ascunse cu grijă în relația dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle. Rezultă că cei doi se cunoșteau de prin 1868-1869, din fragedă tinerețe nu din 1872, cum atestă Iacob Negruzzi. Această relație de tinerețe a lor este confirmată
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tot pasul influența uriașă a mediului social și a modei asupra ,,învelișurilor" sale. Pe de o parte, observăm purtarea vestimentației de calitate, care să ofere confort, protecție și rafinament, iar pe de altă parte, iese la iveală stilul vestimentar neglijent, incomod, ispititor, chiar degradant (rochii transparente, pantaloni cu talie foarte joasă, decolteuri foarte adânci, bluze deasupra taliei, pantofi cu tocuri foarte înalte etc.). Multe articole de îmbrăcăminte modifică forma corpului sau chiar îl deformează. Prin efectele vizuale ale unor haine (atractive
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
așteptărilor, valorilor și dorințelor proprii. În acest context al supradimensionării atractivității sexuale, predomină din ce în ce mai mult gesturile legate de aranjarea vestimentației, fluturarea genelor, scuturarea părului, atingerea accesoriilor (așezarea mărgelelor, învârtirea inelelor pe degete, rearanjarea ochelarilor de soare), mersul deformat de încălțămintea incomodă, invadarea cu ușurință a spațiului intim al interlocutorului, contactul mai intens al privirilor, toate acestea cu intenția de a atrage de fapt atenția celorlalți. Atât la femei, cât și la bărbați, se manifestă tot mai intens actul conștient sau inconștient
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
doritul nivel psihic de a se respecta cu intransigență În forul lor interior. * „Virtuții i se reproșează cu severitate lipsurile, În vreme ce calitățile viciului sînt privite cu multă bunăvoință.” (H. de Balzac) Această atitudine se explică prin faptul că „virtutea” este incomodă: obișnuind să se respecte, ea Îi pretinde omului noi exigențe față de sine, noi performanțe morale. În schimb, „viciul”, fiind versatil prin natura lui, este atractiv pentru om: Îmbrăcînd cu abilitate haina virtuții viciul ne picură din cînd În cînd iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Syrus) Este evident că valoarea intrinsecă a darului este sporită de bucuria rezultată din oportunitatea cu care el a fost oferit. * „În Înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.” (Solon) Pentru că „Înfăptuirile mari” au particularitatea de a fi incomode: prin transformările și exigențele pe care le impun, ele te supun unui efort de Înnoire sufletească, de ieșire din cadrele Înguste ale unor obișnuințe sau convingeri, În care ai crezut cu tărie pînă atunci. * „Să nu faci din paguba altuia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
regăsită în nevoia subiecților de a fi alături, de a-și împărtăși experiența de viață cu celălalt (comunicarea socială a trăirilor), de a avea raporturi interesante, vii, autentice. b. Evaluarea corectă a situației, explicată prin dorința de a diminua sentimentele incomode datorate unui context ambiguu, prin compararea cu celălalt. Avem nevoie de informații care, corelate cu altele, ne pot asigura o claritate cognitivă. Mintea noastră devine mai limpede. În felul acesta putem diminua sau elimina starea interioară de disconfort. c. O
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mediu uman cu adevărat stimulativ se întemeiază pe comunicarea vie, sinceră, deschisă, pe autenticitate. A fi noi înșine în relațiile cu ceilalți reprezintă potrivit psihologilor umaniști o formă necesară a autodezvăluirii, a autoactualizării cu sens. Oricât de dificile sau de incomode ar fi, sinceritatea și deschiderea în relațiile interpersonale "pot să funcționeze ca un stimulent al dezvoltării umane doar în condițiile unei atitudini reciproce, fundamental pozitive, în contextul unei morale bazate pe imperativul co-dezvoltării" (Zamfir, E., 1982, p.70, s.a.). Relația
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
produc emoții (uneori, sentimente, pasiuni) și ne amintesc de experiențele neplăcute pe care le-am trăit, prin care am trecut. Ne vin în minte supărarea, frustrarea, grija, disconfortul, stresul nemeritate. Avem sentimentul că celălalt nu se gândește la toate aceste incomode implicații. La fel, celălalt așteaptă de la noi să-i înțelegem stările afective și să-l eliberăm de aceste noxe sufletești. • mecanisme de stingere a conflictului. Momentul conflictual poate crea condițiile satisfacției de a fi exprimat disprețul, ura, furia, spaima, teama
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că trec neobservate. Ele sunt umile, amabile și adesea retrase. Nu au încredere în forțele lor și tind să-și ignore propriile calități. Au totuși trăsături de vitalitate și de încredere în sine. Ele pot fi, în multe situații, dificile, incomode, ezitante. h. Conformiștii. Sunt acei oameni care respectă regulile, sunt ascultători până la obediență. Lor li se potrivesc locurile/slujbele care nu solicită (deloc) imaginația. Neavând tendința să problematizeze situațiile, conformiștii caută și conservă rutina. Sunt temători și preferă să facă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
partea a tot ceea ce este dubios, a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea. Pot fi extrem de agasanți, dar se mândresc cu ideea că văd partea neplăcută/incomodă a lucrurilor. Acești indivizi sunt mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic. Sunt, în general, inteligenți, negativiști, bătăioși. În unele situații sunt obositori, caută cu orice preț să provoace
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
om curajos și curios nu este acela care nu simte frica, ci acela care "o trăiește, o recunoaște, o acceptă și trage învățăminte din ea" (Filliozat, 2006a, pp. 80-81). Th. D'Ansembourg (2006) consieră că, oricât de neplăcută sau de incomodă ar fi, teama nu poate fi eradicată. "Ea face parte din viața noastră, la fel ca încrederea, la fel ca durerea sau ca bucuria. Ceea ce putem face menționază specialistul belgian este să nu ne temem că ne este frică" (p.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ceea ce determină constatarea inferiorității primului în cel puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
domeniu pe care îl considerăm important pentru noi" (p. 74). b. în cea de-a doua situație, invidia este simțită mai puternic între cei aproape egali decât între cei foarte depărtați ca avere, ca poziție, ca prestigiu etc. (Epstein, 2008). Incomoda emoție se declanșează atunci când, într-un anumit domeniu (intelectual, artistic, financiar etc.), unul dintre egali "pare să țâșnească ușor în fața plutonului" (idem, p. 71). În provocatoarea sa lucrare Invidia: o teorie a comportamentului uman, H. Schoeck remarcă faptul că "invidia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de supărare nocivă. Noi înșine ne determinăm starea de supărare nocivă legată de evenimente sau de comportamentul altora" (p. 21, s.a.). Autoarea face distincția între: Supărarea benefică, care nu afectează atitudinea față de propria persoană, și pe care o numește supărare incomodă. Acest tip de supărare ne afectează starea de bună-dispoziție; Supărarea nocivă, care ne afectează imaginea de sine și pe care o numește supărarea Eu-lui. J. Averill (apud Dryen, 2000, p. 36) a ajuns la concluzia potrivit căreia "noi ne provocăm
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un alt tip de convingeri decât cel specific supărări nocive, respectiv: anti-catastrofice, de toleranță crescută la frustrare, de acceptare a altora și de autoacceptare. De asemenea, în cazul supărării benefice (ca și în al celei nocive) întâlnim: a. supărare benefică incomodă, care nu ne afectează atitudinea față de noi înșine (modul în care ne vedem propria persoană); b. supărare benefică bazată pe autoacceptare. Și în dreptul acestui tip de supărare constatăm diferența dintre supărarea benefică situațională și supărarea benefică temperamentală (Dryden, 2000). Atunci când
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care, în mod fatal, le includ, să decelăm aspectele cognitive, motivaționale și emoționale din punctul de vedere adoptat de persoane în cauză și, în cele din urmă, să încercăm să înțelegem acest punct de vedere; În aceste delicate, apăsătoare și incomode momente, s-ar cuveni (idem, 2008): • să prezervăm imaginea de sine și a stimei de sine a victimei; • să întreținem/menținem o relație pozitivă cu aceasta; • să furnizăm informații asupra situației care a provocat starea sa de suferință; • să o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
situații conflictuale imposibil de rezolvat la nivel psihic. Pe de o parte, acestora li se cere o performanță tot mai mare, dar, pe de altă parte, fără a li se oferi neapărat mijloacele necesare pentru a le obține. În această incomodă situație, evaluările periodice și amenințările cu retrogradarea atunci când nu e vorba chiar de concediere, îi împing pe indivizi să concureze unii cu alții. Se instalează un climat de neîncredere și de teamă, care ia locul unei colaborări sănătoase, în cadrul căreia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]