1,961 matches
-
și poeziei, Iașul muzeelor, Iașul spiritual... Salon și nu târg, cum bine puncta, cu ani în urmă, unul dintre revoluționarii români din Basarabia (fapt istoric de covârșitoare importanță, aproape uitat acum) Ion Hadârcă -, el are o anumită specificitate, un profil inconfundabil. Și ac east ă specificitate este dată tocmai de ideea care l-a însuflețit încă de la început: promovarea literaturii, a editărilor de carte și publicații periodice românești, a personalităților și fa ptel or lor de cultură, prioritar, din spațiile transfrontaliere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aproape la fel de diabolici și de răsfoiți În bibliotecă de cei doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu Tănăsescu, căruia i se smulg cîteva pagini Înfiorătoare din ultimul său roman serial SF de revistă. Personajele sînt Urm, Rogv, Lacar, Nata și Petrică. „Petrică privește Cosmosul.” Ei se află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații de metrou pariziene, cînd a văzut o țigancă c-un inconfundabil parfum românesc cerșind În stilul vremii, adică Înjurîndu-l pe trotuar pe Ceaușescu care-o oprima ca minoritate și disident politic În fuste largi suprapuse Înflorate predominant roșii, așa era moda, tehnica stîrnirii compasiunii avînd drept rezultat răspîndirea de franci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceao pa pa Bruce... of... Bruce, l-am văzut ieri pe Bladesey ăla, la clubul din Shrubhill. Cu toții l-am evitat. Părea umpic cam sperios. Dupaia Gillman s-a dus la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face Ray cu ochiul, scoțînd un păcănit din colțul gurii pe cînd se cară. Pac pac pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
chiar dacă n-ai întîlnit-o pînă atunci. În ultima clipă o cunoști, știi care este". Eu știu. Între a treia și a patra căsnicie, cînd s-a întors de la București, mirosul autoritar de BT era mai accentuat. Și de after shave. Inconfundabilul Ô Sauvage aducea mai tare a busuioc. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ascunde dorința de-a înjosi, dominînd. De deasupra, de deasupra celuilalt. Iordana, Rusalin Pop are pentru tine o "dragoste delicată". De ce n-oi fi văzînd că vrea să te ajungă pe un pod de culori? Se ridică (în felul ei inconfundabil de-a pleca brusc) și trage jacheta pe ea. Ne mai vedem. Cînd? În viitorul îndepărtat, glumește Magda U., à propos de vîrsta comună. Toate astea ia-le ca pe acumulări gestante din care să se nască o mîndrețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obicei: ghemuită, să ocupe cît mai puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul sărut geros al crivățului. Pentru un viețuitor norocos la o casă și o curte cu atâtea minuni de frumusețe și belșug
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dispărea, apărea dincolo, uite-l rezemat de perete, acum s-a întins pe canapea, mi s-a părut că l-a un moment dat am auzit cum umblă în frigider. În frigiderul MEU. - Cred că asta dorești. Era vocea LUI. Inconfundabilă. Un burghiu paradoxal care îi sfredelea timpanele fără să producă durere. Producea, în schimb, teamă. Mi-e frică de Magicianul ăsta, gândi, mi-e al dracului de frică, miros a frică așa cum miroase un condamnat la moarte înainte de a fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se dădu peste cap de vreo trei ori, apoi se prăbuși încă o dată și fu din nou trimis către cupolă. Iar se dădu peste cap și crezu că va vomita. Mișcarea se repetă obsedant până în clipa în care auzi vocea inconfundabilă a Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și îndreptându-se către o posibilă deltă a unui posibil fluviu dintr-o posibilă lume în care Atlandita a ieșit la suprafață în mijlocul unui teren de golf... Pe malul celălalt, Magicianul aruncă undița, apoi își scoate jobenul și salută. Salutul inconfundabil. Firesc, urmează ropotele de aplauze, iar instrumentiștii dau onorul, în timp de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o percepea ca fiind o altă formă de tortură (rafinată) inventată de Magician, inepuizabil atunci când era vorba despre înfipt ace ascuțite în creierul nefericitei victime. Ace, cuțite cu lamă ascuțită sau cine știe ce alte instrumente de tortură extrase la minut din inconfundabilul jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet și dezastrul total, Iepurele acesta n-a mai scris un rând, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar el ar fi vorbit singur despre un accident al unui taximetrist care îl stropise și despre ziarul de a doua zi. Un ziar pe care îl ținuse, totuși, în mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea cuprinsă - în condiții normale, o astfel de idee ar fi fost pur și simplu o tâmpenie - de o tristețe iremediabilă. Firesc, își spuse, cum să nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sărituri olimpice În lungime. S-a proptit drept În fața mea, mi-a Învăluit Întreg corpul În brațele lui masive, cu bicepșii umflați, și m-a apăsat de pieptul lui. Capul meu Îi ajungea cam până sub pectorali și simțeam aroma inconfundabilă a loțiunii Johnston Baby. Și tocmai când mi-a trecut prin minte să Îl Îmbrățișez și eu, m-a Împins la o parte, mi-a prins ambele mâini Într-una de-a lui și a zbierat: — BUN VENIT ÎN CASA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu părea să-și dea seama. Tocurile ei ascuțite Începuseră să facă găuri vizibile, rotunde În pielea albă și mă simțeam din ce În ce mai bine de fiecare care când auzeam cum sfâșie canapeaua. Dar nu pentru mult timp. Vocea din spatele meu era inconfundabilă și am simțit imediat cum mi se strânge stomacul. —Bette! Ce ciudat că ne Întâlnim aici! Abby se agăță de brațul meu, Împroșcând cu șampanie canapeaua. —Hei, Abby, am spus cât de sec am reușit, uitându-mă În jur după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de certitudinea repetiției momentului „istoric” într-un viitor cât de cât predictibil atunci, revederea familială îi va fi procurat iubitorului frate sentimente într-atât de puternice, încât, îndemnat de euforia împrejurărilor, și-a îngăduit a-l concura de la distanță pe inconfundabilul și inimitabilul „Cornelie sân popii Istrati”, printr-o delă elaborată ad-hoc după modelul „clasic” al genului (impus de colegul de Institut și generație C. Istrati), adaptată desigur atât circumstanțelor, cât și propriului arsenal lexical. Inspirat așadar de creatorul incontestabil al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au înrîurit și ei acest întreg”. Înțelegând, poate ca nimeni altul, modelul și mesajul, Leonid Boicu le-a preluat creator, nu doar în această ultimă sinteză, adăugând fiecăreia dintre lucrările sale (carte, studiu, notă, comunicare), indiferent de dimensiune, acel timbru inconfundabil asigurat prin armonia perfectă între fondul ideatic și analitic al problematicii abordate și forma lor de expresie. Judecăților de valoare le-a asociat mereu cele mai adecvate expresii, apelând nu o dată la limbajul metaforic pentru a conferi propriilor aserțiuni o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
memoria nestinsă a posterității. Iași, aprilie 2011. Prof. univ. dr. Dumitru Vitcu Notă asupra ediției Volumul de față înmănunchiază o suită din textele reprezentative ale unuia dintre cei mai străluciți istorici români din a doua jumătate a secolului XX, reper inconfundabil și inimitabil al școlii istoriografice ieșene în anii dictaturii, Leonid Boicu, a cărui prodigioasă activitate științifică s-a desfășurat pe durata a circa patru decenii, în cadrul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române - Filiala Iași. Întreprinderea are un dublu obiectiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
foști colegi de teatru, e lesbiană și e mai tânără cu douăzeci și cinci de ani decât Simon. Cei doi încep o relație amoroasă și din acest punct viața lui Axler începe să se destrame ireversibil. Deși bine scris, cu aceeași tensiune inconfundabilă ce transformă scrisul lui Roth într-o experiență dramatică, romanul e o sumă de excese slab corelate, viciat de transparența personajelor și de intensitatea stridentă a eșecului protagonistului. Ironia și cinismul, la început bine suprapuse crizei eroului central, se diluează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în special, cel de vorbire) nu-l recomandau deloc, DA' DELOC, pentru actorie! Cu toate astea, culmea imposibilului, omul nostru a dat examen... exact, la actorie! Pe la începutul deceniului șapte. Dar, să-l lăsăm să povestească, în graiu-i pitoresc și inconfundabil: Bă Bodane, audi, tu tii că io dădui dacu ti la atorie?! Ti nu doar o dată: da avui ghinion de o babă în comitie... Pima oaă dădui la Bucureti. Eam bine pegătit, tiam ti Redina otogotilor... Da... veni-n comitie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
crudă: și-n spectacol i se lipea de carne un fier înroșit în foc. Unele spectatoare cică ar fi leșinat chiar la scena asta, simțind în nările miloase mirosul cărnii fripte! În camerele acestor emisare ale trecutului stăruia un miros inconfundabil: parcă de... noblețe și tensiune culturală... de parfumuri dispărute și tipar colbuit. De vopsele (ulei) și imortele. Aveau ceva de muzeu ilegal, încăperile doamnelor d-anțărț, ceva care predispunea la nostalgii și tăceri elocvente; la pioșenie. Tinerii ahtiați de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
numele înscris în catalogul școlar și nu a folosit niciodată pseudonime. Dacă există poeți pândiți de pericolul manierismului, al autopastișării, sunt alții, în schimb, care cad victima dispersării, a neputinței de a-și găsi propriul teritoriu liric, tonul unic și inconfundabil. În mod evident, D. nu face parte din prima categorie; din cea de-a doua, poate, până la un anume punct al evoluției sale lirice. Pentru unii comentatori el s-ar număra printre cei mai reprezentativi „balcanici”, din seria Anton Pann-Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
acum să-și construiască unitar cărțile, să le gândească arhitectural. Prin simetrie, analogie, simboluri cu multe conotații (deseori ezoterice), în care aluziile și sensurile subtextuale joacă un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu, inconfundabil. Proteismul, multitudinea disponibilităților artistice se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]