2,142 matches
-
întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia lui Fr. Nietzsche, a condus la afirmarea individualismului ca unul din scopurile prioritare ale școlii. În consecință, aprecia Foerster, este necesară o reorientare a scopurilor educației către viața internă a omului, prin cultivarea caracterului și a responsabilității sociale, deci situarea pe prim plan a educației morale. Spre deosebire de Ém
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al "școlii-cetate", care deține atribuitele exercitate de un stat democratic, stat ce se conduce prin oameni aleși. Este vorba deci de un "selfgovernment", procedeu cu oarecare răspîndire în acei ani în S.U.A. Prin autoconducerea clasei, Foerster voia să se depășească individualismul școlii tradiționale și să se ofere elevilor posibilitatea de a înțelege sensul normelor morale și de a se conforma lor. Pentru cultivarea "disciplinei libere", Foerster propune, așadar, două modalități de educație: una individuală, menită să asigure creșterea independenței individuale, și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Este semnificativ faptul că teoreticienii educației de la începutul secolului XX, deși au căutat să ofere soluții pentru problemele cu care era confruntat sistemul de educație din propria lor țară, au găsit sursa de inspirație în opera lui J.-J. Rousseau. Individualismul teoriei acestuia și-a pus puternic amprenta cel puțin pentru perioada de început asupra întregii concepții a educației noi cum s-a denumit noul curent. Principiile sale fundamentale se întîlnesc la toți marii săi reprezentanți. Se poate aprecia însă că
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de-a rîndul și care trebuiau cultivate în continuare (36 a, p. 190). În școala satului trebuiau evitate mai ales două din marile erori ale "pedagogiei burgheze" după expresia lui C. Rădulescu-Motru: a) marea importanță acordată cunoștințelor abstracte, și b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica gospodăririi sătești" (36
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
țări (S.UA. E. S. BRIGHTMAN, R. F. FLEWELLING Anglia, Italia, Belgia, Austria). Personalismul, îndeosebi aripa stîngă franceză, se consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa, a favorizat manifestarea puternică a individualismului și a dus la dezumanizarea omului. În concepția lui E. Mounier figura cea mai proeminentă a acestei filosofii personalismul este o concepție antiindividualistă, care vrea să se apropie de omul simplu, vrea să-l ajute spre a se împlini ca
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în forul său interior, izolat de "presiunea" socială, să hotărască nu numai pentru sine, ci și pentru Om în genere. Manifestîndu-și insatisfacția față de tendințele de nivelare a spiritelor, întîlnite în unele sisteme educaționale, existențialiștii trec în cealaltă extremă; promovînd un individualism excesiv, ei nesocotesc valoarea educativă a grupului școlar. De altfel, ei își manifestă opoziția față de orice forme educaționale colective. "Școlile și clasele tind totdeauna să egalizeze copilul; el devine pur și simplu unul printre ceilalți" (29, p. 219). Modul cel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a-și exercita propria suveranitate asupra universului. Din acest moment, Umanismul operează o revoluție coperniciană care va provoca explozia creștinismului, așezînd omul în centrul lumii din punct de vedere etic și intelectual și făcînd din el unicul Subiect al Universului. Individualism și umanitarism Umanismul reia ideea lui Protagoras: "Omul este măsura tuturor lucrurilor". Însă el vrea să găsească în Omul însuși fundamentul demnității și al virtuților sale. De aici și ideea, formulată pentru prima oară de Grotius în 1625 în contradicție
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
punct de vedere politic odată cu Revoluția franceză. Din acest moment, progresul Istoriei și propășirea omului se vor întrepătrunde și vor ființa în strînsă legătură. Condorcet anunță progresul uman nelimitat (Schiță a unui tablou istoric al progresului spiritului uman, 1794). Ulterior, Individualismul propriu-zis se va desprinde de ramura umanistă din care provenea. El va căpăta forme aristocratice sau estetice ("cultul Eului"), și mai cu seamă forme burgheze, care se vor democratiza în individualismul hedonist favorizat de procesele economice și sociale care, începînd
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unui tablou istoric al progresului spiritului uman, 1794). Ulterior, Individualismul propriu-zis se va desprinde de ramura umanistă din care provenea. El va căpăta forme aristocratice sau estetice ("cultul Eului"), și mai cu seamă forme burgheze, care se vor democratiza în individualismul hedonist favorizat de procesele economice și sociale care, începînd cu sfîrșitul secolului al XIX-lea, vor sfărîma vechile solidarități, vor atomiza indivizii și vor aduce mijloacele materiale și tehnice ale "bunăstării". În paralel, și într-un sens, dimpotrivă, solidar, un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
viața trăită din zi în zi). Realismul este cel care conduce la somnambulism, care la rîndul său ne face să uităm realitatea care îl alimentează. Ne cufundăm în acest "din zi în zi" nu doar pentru că sîntem deja cufundați în individualismul hedonist și consumerist care ne concentrează asupra prezentului 31; conștiința profundă a neputinței noastre ne supradetermină de asemenea în această viață trăită din zi în zi și ne face să-i adăugăm in petto expresia fatalistă "numai de-ar dura
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și dau loc finalmente unui răspuns corespunzător. Nu e un răspuns de circumstanță, menit să flateze cumva tradiția creștină, ci unul critic, care evocă în sprijin analize similare, precum aceea întreprinsă de Robert Bellah în Habits of the Heart (1985). Individualismul societății de tip occidental nu e privit numai în latura lui pozitivă, ca sursă de creație și productivitate. Caracteristic e felul cum Clark Clifford definea, sub acest unghi, cu un sfert de secol în urmă, lumea nouă. Istoria nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui istoric de mare vitalitate, capabil să intre în dialog cu noile generații de profesioniști ai domeniului. Geneza istoriografiei moderne, fondul și forma, dimensiunea morală, rostul ideilor, noile direcții în gândirea istorică, adevăr și greșeală, concepția umană, permanențele în istorie, individualism și solidarism, iată numai câteva teme puse în discuție de Iorga și ele culminează cu prefața la Istoriologia umană. Bianca Valota Cavallotti le pune în raport firesc cu alte demersuri de la finele secolului XIX și începutul secolului nostru. Formativ, marele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe Zaharia Stancu îl consideră lipsit de conștiință estetică: „are talent, scrie frumos, dar își bate joc de artă”. Texte programatice mai dă Călin Popovici, de asemenea asupra „confuziei”, intervenția având unele accente antiestetizante. Gh. Bulgăr scrie despre necesitatea cultivării individualismului în vederea renașterii Europei, iar I.A. Terebești (adică Nae Antonescu) despre originea sinonimelor. Poezie semnează Margareta Dorian - Ileana Cosânzeana, cu câteva versuri în stil modernist („Odăile umblă - ciorapi, dezmățați, prin casă”), A. E. Baconsky - Nocturnă, cu intuiții poetice încă necristalizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
Sensul conferit culturii sărăciei reprezintă o variantă simplificată a noțiunii dezvoltate de Oscar Lewis (1967): „ansamblu de norme, valori, credințe, atitudini care perpetuează sărăcia și degradarea comunității”. Atributele esențiale ale culturii sărăciei sunt, în accepțiunea ARDC, pasivitatea, paternalismul, apatia, indiferența, individualismul, un sentiment puternic al neputinței și lipsa perspectivelor de viitor. Astfel de comunități nedezvoltate ar fi „condamnate să rămână la mila celorlalți, pentru că nu au mecanisme interne de dezvoltare”. Cât despre cultura dezvoltării, aceasta ar caracteriza „comunitățile dinamice, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
o mașină? Automobilul și caracterele sexuale secundare 33. De ce reclamele arată uneori modele de automobile care seamănă cu ființele umane? Antropomorfismul în publicitate 34. De ce sigla „Publicitate” care precede mesajele publicitare este uneori scrisă cu monede? Bani, amorsare comercială și individualism 35. De ce ritmul imaginilor este crescut în reclame? Frecvența imaginilor și stimularea memoriei 36. De ce aveți chef să cumpărați o pizza după publicitatea de seară? Senzația de foame și capacitatea de memorare 37. De ce copilul dumneavoastră vrea să meargă la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o mașină? Automobilul și caracterele sexuale secundare 33. De ce reclamele arată uneori modele de automobile care seamănă cu ființele umane? Antropomorfismul în publicitate 34. De ce sigla „Publicitate” care precede mesajele publicitare este uneori scrisă cu monede? Bani, amorsare comercială și individualism 35. De ce ritmul imaginilor este crescut în reclame? Frecvența imaginilor și stimularea memoriei 36. De ce aveți chef să cumpărați o pizza după publicitatea de seară? Senzația de foame și capacitatea de memorare 37. De ce copilul dumneavoastră vrea să meargă la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cotidiene, dar mai ales în fața reclamelor. Studiile au arătat că lumea reclamelor provoacă fenomene de memorizare inconștientă, de dorință de dominare a celuilalt, de nevoie de identificare cu aceste simboluri sau mărci. Aceleași studii au arătat raporturile dintre bani și individualism, manipularea imaginii corpului de mass-media. Dar nu e cazul să ne alarmăm. Cel mai adesea primim aceste mesaje fără a și ce efect au asupra neuronilor noștri. Uneori preferăm chiar să pretindem că nu au nici un efect. De altfel, reclamele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Ist hat car smiling at me? Schema congruity as a basis for evaluating anthropomorphized products”, Journal of Consumer Reaserch, 34(4), pp. 469-480. 34. De ce sigla „Publicitate” care precede mesajele publicitare este uneori scrisă cu monede? Bani, amorsare comercială și individualism Actul de a cumpăra este adesea realizat de un individ pentru propria stare de bine sau pentru propria-i satisfacție. În general este vorba despre a-ți însuși un bun care-ți face plăcere și care îți poate modifica imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
alții se adunau să vorbească despre ultimele noutăți și întâmplări ale unuia sau altuia din sat. Legăturile sociale erau menționate printr-un flux verbal constant care apropia oamenii, chiar dacă subiectul conversațiilor era adesea superficial. Odată cu șubrezirea structurilor sătești și creșterea individualismului citadin, nevoia de a-și forma un grup de amici bârfitori s-a orientat progresiv spre coperțile colorate ale presei people. Pentru mai multe informații Dunbar, R. (1996), Grooming, Gossip and the Evolution of Language, Faber and Faber/Harvard university
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
anumite grupuri de PCS O abordare strict inductivă arată că practicile culturale (dar și politice, sociale, colective și ideologice) sunt legate de existența claselor sociale. Era observația pe care o făcea despre modă Simmel, un autor asimilat atât de eronat individualismului metodologic (cf. Frédéric Vandenberghe, La Sociologie de Georg Simmel, La Découverte, Paris, 2001, p. 31). "Moda este un produs al scindării cu caracter de clasă și se comportă ca o serie de alte creații, înainte de toate ca onoarea, a cărei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Rennes, 2000; Thomas Ferenczi, L'Invention du journalisme en France, Payot, Paris, 1996). Dacă nu toate activitățile culturale au ajuns la același stadiu de profesionalizare (ne gândim la "intermediarii și intervenienții culturali"), este adesea din cauza unei sindica-lizări slăbite de un individualism supradeterminant. Unii pot să aibă, în plus, interesul unor definiții "moi" ("experții" sau "agenții"), în măsura în care ele autorizează trecerile în cadrul activităților interdependente. Este cazul tipic al criticilor de artă, care sunt uneori scriitori, comisari de expoziție, administratori de structuri, agenți, consilieri
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unei noțiuni generale ("cariera"), care blochează orice efort comprehensiv: mai presus de toate, artiștii nu vor să-și privească viața sub forma unei cariere. Socioeconomia pune cu forța pe nasul actorilor culturali ochelarii raționalismului, adică tocmai ceea ce aceștia aruncaseră; apoi, individualismul metodologic neglijează constrângerile structurale care intră în alcătuirea muncii sociologice înscrise în tradiția durkheimiană: "[Aceste] constrângeri care se exercită continuu în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale [...] ale puterii structurale care se realizează prin efectele
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru necunoașterea acestei dimensiuni economice și a convinge că acțiunea se bazează pe adevărul angajării. Aceasta este întreaga diferență față de economism, pentru care calculul este conștient. Economiștilor ca Gary Becker, Bourdieu le taxează "intelectualismul", ca și tuturor sociologilor adepți ai individualismului metodologic, în măsura în care ei ignoră necesitatea socială a negării practice a interesului. Astfel, nici interesul, nici strategia nu trebuie înțelese în sensul fatalist sau teleologic al economiei pure și al raționalității intenționale. Este vorba de o "ajustare" care depinde de predispozițiile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le anticipeze dacă vrea să facă parte în continuare din ea. Rețeaua este deopotrivă un ansamblu de constrângeri și o resursă pentru fiecare. Noțiunea de rețea în sociologia franceză Numeroși sociologi se inspiră astăzi din această noțiune pentru a depăși individualismul sau holismul, considerate acum prea radicale: în sociologia și în antropologia științelor, prin Latour sau Callon, care înțeleg rețelele ca alianțe între uman și non-uman (obiecte), reprezentări și practici. Hennion a aprofundat această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reflexivă a actorilor este supraestimată, la fel cum capacitatea sociologilor de a se rupe de sensul comun este subestimată. Sensul trăit, care este prezentat aici ca o resursă pentru modificarea sau variația normelor sociale, dincolo este interiorizat, inculcat, chiar încorporat. Individualismul metodologic este chiar bănuit că intră pe o ușă secretă atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]