3,661 matches
-
ce rezultă din cunoașterea realizată și stocată tot prin intermediul gîndirii. Această cunoaștere nu mai este însă universală, aceeași pentru toți oamenii, și, ca atare, se constată că și gîndirea manifestată se particularizează, la fel ca limbile, actele de gîndire adîncind individualitatea. De aceea, numai într-o atare perspectivă se poate face o relație eficientă între existența și manifestarea limbajului și existența și manifestarea gîndirii. Gîndirea este facultatea umană de reflectare abstractă și generalizată a realității printr-o complexă activitate psihică. Reflectarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceeași conștiință și aceeași competență lingvistică, în sensul că acestea sînt echivalabile de la un individ la altul, dar nu identice. Adăugînd la aceasta faptul că fiecare are anumite cunoștințe despre obiecte și, în parte, aceste cunoștințe sînt marcate de propria individualitate, că fiecare are anumite predispoziții psihice, afective și volitive, se înțelege că și imaginea despre lume diferă de la un vorbitor la altul, deși se raportează la același glosocosmos. S-ar părea astfel că, de fapt, în chestiunile de detaliu, realitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în care face eforturi să se înscrie, îi apare ca și cum ar fi exterior lui, la fel ca fenomenele naturale. Fiindcă este socială și independentă de individ, limba i se impune, așadar, acestuia în mod obiectiv, condiționîndu-i deopotrivă manifestarea sa ca individualitate și statutul de element al comunității. De aceea, vorbitorul își însușește treptat componentele limbii și regulile lor de folosire, formîndu-și și consolidîndu-și știința, conștiința și competența lingvistică. Vorbitorul intuiește însă că atît componentele limbii, cît și regulile lor de folosire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai multe posibilități de creație filozofică în funcție de proporția dintre ceea ce produce filozoful individual și ceea ce vine din limba sa: 1) o situație în care procentul ar fi aproximativ egal, 2) o situație în care filozofia din limbă este determinantă, încît individualitatea creatorului este în mare parte copleșită și 3) o situație în care această individualitate prevalează, încît ceea ce oferă limba este folosit numai conjunctural și fără a avea un rol determinant. S-ar putea concepe și situații în care individualul este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ceea ce vine din limba sa: 1) o situație în care procentul ar fi aproximativ egal, 2) o situație în care filozofia din limbă este determinantă, încît individualitatea creatorului este în mare parte copleșită și 3) o situație în care această individualitate prevalează, încît ceea ce oferă limba este folosit numai conjunctural și fără a avea un rol determinant. S-ar putea concepe și situații în care individualul este complet anulat sau în care, dimpotrivă, filozofia din limbă este complet neutralizată, dar aceste
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că un cugetător se poate identifica întru totul cu limba sau că, pe de altă parte, el s-ar putea sustrage în totalitate matricii limbii sale, spiritualității imanente a limbii sale316. Întrucît situația în care limba ar fi determinantă în raport cu individualitatea copleșită a individului ar duce în mare măsură la o nivelare și la o rutinizare a gîndirii filozofice, nici aceasta nu se poate considera a fi funcțională, fiind contrazisă de realitate. Rămîn, ca atare, valabile prima și cea de-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un mesaj cît și cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela în care vorbitorul preia informația de la altcineva și o transmite altora, realizînd astfel o decodificare și o recodificare a ei, în ambele activități manifestîndu-se individualitatea sa. Dacă însă vorbitorul decodifică informația și apoi o recodifică transmițînd-o, suportul lingvistic variază în mod obiectiv în raport cu cel inițial, deși nu se produce un transfer dintr-o limbă în alta, și, de aceea traducerea (în latină, traduco are semnificația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și artistică, dar și orientarea socială, religioasă sau morală și, întrucît toate aceste elemente se combină diferit și sînt prelucrate diferit în cazul fiecărei conștiințe creatoare de filozofie, fiecare gînditor își alcătuiește o viziune singulară și o operă marcată de individualitatea sa, atît din punctul de vedere al conținutului, cît și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de mediu (adică de spațiu, de timp
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a unor construcții epice. La rîndul ei, și ideea filozofică este eternă și general umană, fiindcă regulile raționării sînt universale, deși modul de a raționa este individual, iar ideea respectivă este un produs al spiritului individual. În consecință, cu toată individualitatea sa, care reprezintă baza pentru creativitate, poetul sau filozoful, ca individ uman, în măsura în care este "normal", este și un produs de serie, adică are trăsături comune cu ceilalți oameni, și aceasta face posibilă alterita-tea, regăsirea în alții. Nu sentimentul este, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta să presupună anularea vreuneia dintre ele, deși aspectul colaborării lor nu este întotdeauna relevant. Aceste situații antrenează atitudini și mobilizări ale spiritului în actul creativ, rezultatul fiind diferențiat, uneori destul de pregnant, dar, de fiecare dată, cu o latură de individualitate și cu o latură de socialitate, aceasta din urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Aceste situații antrenează atitudini și mobilizări ale spiritului în actul creativ, rezultatul fiind diferențiat, uneori destul de pregnant, dar, de fiecare dată, cu o latură de individualitate și cu o latură de socialitate, aceasta din urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest social este alcătuit din alte individualități, marcate la rîndul lor de atitudini și de tendințe variate, ce valorifică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest social este alcătuit din alte individualități, marcate la rîndul lor de atitudini și de tendințe variate, ce valorifică într-un mod sau altul valențele creației ori un aspect sau altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
particular, nefiind conduși de cineva în interpretare sau învață numai ceea ce îi interesează și îi pasionează. De aceea, ei pot fi și foarte intoleranți cu alții, considerînd că numai ceea ce fac ei este bine354. Tipuri în evoluția formelor culturii Primatul individualității în filozofie și în poezie nu poate obnubila faptul că omul are o existență istorică și că realizările filozofice și poetice se înscriu totuși într-o evoluție a achizițiilor umane, însă în alt mod decît în alte situații. Știința, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiindcă, oricît de dotat ar fi prin naștere, dacă nu asimilează ce s-a realizat pînă la el, nu poate veni cu propria contribuție. Această contribuție la rîndul ei se înscrie în tradiție, nu se remarcă prin subiectivism și prin individualitate, decît în măsura în care geniul personal reușește să adauge realizări deosebite ce devin bunuri pentru cei care vor urma. Asemenea realizări sînt de obicei de natură teoretică, de schimbare a premiselor, precum evoluționismul în științele naturii, teoria relativității în fizică, geometriile neeuclidiene
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o construcție rațională pronunțat individualizată, inclusiv prin expresie, filozofia prezintă o posibilitate, o alternativă la ceea ce era, care invită și ea la reflecție. Prin urmare, cele două tipuri de creații, filozofice și poetice, caracterizate printr-un grad mai mare de individualitate decît nivelul la care este solicitat spiritul în comunicarea obișnuită se impun acestuia ca tipuri speciale de comunicare, fără însă a-i solicita să-și depășească posibilitățile proprii de manifestare. În acest context, este necesară raportarea la conceptul de "alteritate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dar, cum nu orice marinar este în măsură să descopere o lume nouă, tot așa nici orice orgolios al scrisului nu poate deveni filozof sau poet. Cel care reușește însă să descopere o astfel de lume nu rămîne numai o individualitate care se exprimă pe sine, ci devine o abstracțiune a unicului reprezentativ, a omului în general. În această postură, individul creator poate fi din punct de vedere psihologic extravertit sau introvertit, fără ca aceasta să condiționeze valoarea realizărilor, deoarece forța de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din caracterul social, iar nu, așa cum pare la prima vedere, din-tr-o aplicare coerentă și permanentă la obiectele lumii materiale. Din acest motiv, știința este o construcție a rațiunii, iar nu o oglindă a lumii, obiectivitatea ei fiind asigurată de coparticiparea individualităților. Realizările filozofice și poetice, deși individuale, se propun ca universale și sînt receptate în acest mod, și, ca atare, ideile filozofiei și imaginile poeziei pot deveni bunuri colective, socializate și astfel capătă obiectivitate și se convertesc în aspecte ale unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Noica, întrucît el pierde din vedere faptul că un cuvînt, o sintagmă sau o formă gramaticală pot fi exploatate filozofic numai dacă întrunesc anumite însușiri ce rezultă din folosirea lor, iar nu dacă asemenea însușiri sînt doar atribuite de individualitatea unei singure persoane, indiferent cît de puternică ar fi această individualitate. Dar, apreciind că limba creează lumea pentru om sau că limba realizează o mediere între om și realitate, acest gîndi-tor admite implicit o obiectivare a limbii în afara individului uman
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o sintagmă sau o formă gramaticală pot fi exploatate filozofic numai dacă întrunesc anumite însușiri ce rezultă din folosirea lor, iar nu dacă asemenea însușiri sînt doar atribuite de individualitatea unei singure persoane, indiferent cît de puternică ar fi această individualitate. Dar, apreciind că limba creează lumea pentru om sau că limba realizează o mediere între om și realitate, acest gîndi-tor admite implicit o obiectivare a limbii în afara individului uman, și atunci nu se mai poate susține teza existenței limbii numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie dominantă și călăuzitoare. Cu atît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbaj, București, 1989, p. 40-41. 315 The Language of Philosophy, parte a studiului Signs, Language and Behaviour, în volumul Charles Morris, Writings on the general Theory of Signs, Mouton, The Hague Paris, 1971, p. 315-320. 316 Un filozof cu mare individualitate, precum Hegel, de exemplu, nu ezită să apeleze la unele dintre trăsăturile limbii sale, pe care deseori le omagiază (vezi Știința logicii, p. 14). 317 Întrucît textul original este cel din perspectiva căruia se modelează textul tradus, el reprezintă un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe această bază, lansarea diferitelor ipoteze În legătură cu schimbările survenite. Punctul de intersecție al acestor imagini este elevul deoarece, În ambele cazuri, el apare În prim- plan. Ceea ce este foarte important de reținut este faptul că, deși se au În vedere individualitățile, elevii nu sunt priviți izolat, dispersați de grup, ci raportați mereu la această microunitate socială. Indirect, pa baza acestor indici, se pot face referiri și asupra grupului considerat ca Întreg. Pentru a cunoaște cum se distribuie simpatiile și antipatiile În interiorul
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
mișcare pedagogică de tip cooperativ, devenită internațională și reunind profesori și cercetători din numeroase țări ale lumii. Concluzionând, pedagogia cooperativă constituie o parte esențială a concepției lui Célestin Freinet În a cărui optică viața cooperativă a școlii permite atât integrarea individualității elevului cât și perfecționarea societății. c Conceptia lui Jena Peterson Jena Peterson renunță la clasa tradițională, Înlocuind-o cu "comunitatea de copii"; aceștia sunt grupați pe sexe, vârste și valori intelectuale diferite.Cele opt clase primare sunt Înlocuite prin trei
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
potențialități subiective, cu propria istorie a devenirii sale În procesul Învățării; indivizii nu Învață nici aceleași lucruri și nici În același timp. Din punct de vedere sociologic, studii și cercetări recente Întăresc ideea că omenirea intră Într-o eră a individualității, dar nu este vorba de un individualism "al fiecăruia pentru sine", ci de o folosofie morală, de o etică prin care individul este Înălțat la un nivel global; cultivarea personalității devine o cerință contrară tendințelor de omogenizare. Activitatea individuală În
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]