1,875 matches
-
de necesitatea concordanței între mesajele celor două forme de artă sincretică. Unul dintre subiectele predilecte ale c. este dragostea, care își găsește uneori expresie în piese de mare finețe. Motive dintre cele mai izbutite artistic sunt inspirate de dor, sentiment inefabil, denumit cu un cuvânt specific românesc, intraductibil perfect. Natura nu este contemplată, ci animată, de cele mai multe ori, ea participă afectiv la viața țăranilor și numeroase elemente din natură au devenit simboluri consacrate. C. meditativ dezvăluie o înclinare spre reflecție, o
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
pe C. „promotor (și poate cel dintâi) al balcanismului literar”, tot Călinescu avansa ideea așezării lui în „grupa suprarealiștilor”: „Afinitățile lui cu Edgar Poe, grija de autenticitate, cu înlăturarea oricărei invenții, coloarea de cer înroșit, învălmășeala onirică, coborârea la elementul inefabil ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Ștefan Aug. Doinaș, Candoarea de a fi poet, F, 1974, 10; Ulici, Prima verba, II, 54-56; Ion Bogdan Lefter, Lumea invadată de semne, RL, 1982, 19; Grigurcu, Existența, 528-531; Popa, Clasici, 119-122; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 170-175; Laura Bișoc, Ninsorile inefabile, CC, 1990, 2; Regman, Nu numai, 244-246; Gabriel Dimisianu, Roman contemporan și istoric, R, 1990, 7; Coșovei, Pornind, 245-248; Andreea Deciu, Combinații riscante, RL, 1994, 30; Ștefan Borbély, Doi poeți, APF, 1994, 10-12; Dicț. scriit. rom., I, 549-551; Cornel Ungureanu
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
Diamant verde a fost o încercare demnă de remarcat. La fel, paginile de umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne, pe ambele versante ale operei, poezie și proză, un liric prețios care unește carnalul cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe furate, București, 1934; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1983; Femeia sângelui meu, București, 1936; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1991; Zâna izvorului
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de la începuturile carierei. C. și-a fundamentat ideile teoretice care l-au călăuzit în biografiile consacrate lui Eminescu și Creangă și, mai cu seamă, în Istoria literaturii române..., în volumul Principii de estetică și în prelegerea Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică (1947). Principii de estetică însumează nouă prelegeri ținute la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași în 1938 și cuprinde două părți: Curs de poezie și Tehnica criticei și a istoriei literare. C. începe prin
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
filosofică, literară etc. C. probase toate aceste calități în Viața lui Mihai Eminescu și în Opera lui Mihai Eminescu. Concepția sa asupra istoriei literare va fi expusă mai pe larg și mai argumentat teoretic în prelegerea Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică. Profesorul pornește de la ideea că istoria literară este, cu anumite caractere proprii, un capitol al istoriei generale și urmează a fi studiată folosind criteriul valorii și pornind de la documente autentice. Se discută raportul dintre „obiectivitate” (autenticitate și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase Editurii Eminescu manuscrisul Cartea rondelurilor
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
intervenții alogene, străine de colcăiala tensionată a intrigii. În numai două rânduri, un cercetător atent cum este Dan Horia Mazilu pare a accepta o astfel de ipteză care, recunosc, este imposibil de argumentat fără rest, riscând să rămână în zona inefabilului: "Istoria ieroglifică, afirmă acesta, compunere barocă, "work in progress", s-a desăvârșit desăvârșindu-se, ascultând de o "invenție" mereu în curs"32. Din păcate însă, criticul nu își etalează și argumentele. Prin urmare, inițial, Istoria ieroglifică este un "manifest politic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e poezie în sensul didactic al termenului. Heliade Rădulescu spune adesea că semnele exterioare care ne ajută să recunoaștem poeziile (ritm, măsură, versură șcl.) nu au în acest caz nicio contribuție. Nu înseamnă însă că "poezia îcarnată" cade în spațiul inefabilului, că identificarea ei ține de capriciul subiectiv - și în niciun caz că e lipsită de tehnică. Mi se pare utilă în acest context o reflecție recentă a unui poetician, Laurent Jenny, asupra "momentului poetic". Eseul său recent asupra "vieții estetice
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o varietate de uimitoare de personaje... A.V. ...știți, se spunea la un moment dat că George Constantin poate să o joace și pe Ofelia! A.V. ...pe când, Valeria Seciu este un cu totul alt tip de actor, o apariție inefabilă, am văzut-o de atâtea ori interpretând personaje introvertite, cu o viață interioară zbuciumată. E adevărat că rolul Veta din "O noapte furtunoasă", montată la televiziune în 1984, a fost o surpriză, și tot o reușită actoricească, dar tipul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele supunerii tale!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
parte, cu mijloacele maestrului. Tânăra cerebrală, cinică, lucidă (rațiunea picotește, dar nu adoarme!) a avut (numai) 15 ani pentru a se apropia de opera celui care se sustrage tuturor clasificărilor, aprecierilor și canonizărilor. Cel mai nepotrivit instrument pentru a sonda inefabilul era luciditatea și îndoiala. Întâlnirea dintre maestru și discipol urma să-i aducă împreună (cum Gellu Naum, probabil, ar spune-o) pe Bugs Bunny și Yosemite Sam. Hazardul și-a făcut, în ciuda probabilităților, datoria, (al)chimia intelectuală a funcționat și
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
președintelui american George W. Bush. De aceea, publicarea unui volum de publicistică politică, la cîțiva ani după ce evenimentele respective au avut loc, reprezintă întotdeauna și un pariu cu istoria, cel mai adesea pierdut de autorul în cauză. Politica are ceva inefabil, un element care scapă oricărei judecăți raționale și care face ca mai întotdeauna rezultatul să fie altul decît cel preconizat. De aceea articolelor politice li se potrivește cel mai bine calificativul "efemeride". Ele au valoare în ziua apariției lor, ulterior
Politică ș delicatese by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12576_a_13901]
-
unei mașini pneumatice nu e decît o sublimă extravaganță! După refluxul ,impurităților" existențial-morale, urmează ineluctabilul lor flux. , Conținutul", de care creația literară nu s-ar putea lipsi, căci altminteri s-ar reduce la acrobația lettristă sau la... ,limba spargă, devine inefabil ca și semnele scriiturii. A-l nesocoti nu e decît o performanță a minții ce ține a-și proba ingeniozitatea. Fenomenologia vieții se transferă, e drept, în ,alveolitatea textului", însă nu pentru a se aneantiza, ci pentru a suferi o
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
tale Oriunde te-ai duce Și chiar dacă vocația ta nu mai formează miza Tot vei fi prins de copoiul hazard Care a dublat miza Pentru a te scoate la mezat Recunosc mâinile însângerate ale cățărătorului Gata să înhațe de guler inefabilul Simți în jur muza făcând rondul La un rondel depărtare Asemenea uliului cuvintele zburătoare Vor smulge îndoiala De care încă te mai bucuri III O dată pe an văd țâșnind în haită în avalanșă Idei în călduri care se zbenguie roiesc
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
împlinim, în ciuda împrejurărilor, proiectele. * O cheie pentru personalitatea lui Mircea Zaciu poate fi - scrie Al. Cistelecan în editorial - indistincția dintre om și instituție: " Profesorul avea în el ceva fatalmente, constitutiv instituțional. Era un spiritus rector. Desigur, mai mult la modul inefabil și gratuit, decît la modul aplicat. Din această conformație de profunzime au ieșit toate utopiile lui instituționale, proiectele lui , toate presupunînd o construcție colectivă, de echipă [...] dincolo de vocația constructivă, Profesorul avea vocația dialogică. Nu cultiva și nu încuraja vasali. Parteneri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
de revelare a unei lumi monstruoase, cît și pe cea de subminare a ei, în virtutea unei saturații maligne, la capătul căreia se profilează autodistrugerea. O specială tensiune a metaforei de ordin suprarealist depășește pragul jocului formal în sine, implicînd o inefabila osîndire în planul istoric. Arbitrariul total e o stare precară, explozivă: Încordat că un dicton latin/ nefolosit de cîteva secole/ pășesc flancat/ de teoria relativității și/ revelarea antimateriei;/ abia-mi țin gură/ spre-a nu arunca în aer/ această procesiune
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau atinge culmi simpatetice: "Virgil Mazilescu este unul din autorii care ne întăresc încrederea în inefabilul poetic. Versurile lui îți plac sau nu, e extrem de dificil să le ăanalizeziă la rece, științific. Intonarea lirica te cucerește sau te respinge, dîndu-ti o bucurie tulbure și melodioasa, greu de explicat". Ne găsim, consideră comentatorul, în fața unei producții "născute
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
rămîne nemișcat, fiindcă toate acele nume i se potrivesc, dar el mai are încă multe altele". Așadar, caracterului inepuizabil al creației îi răspunde caracterul inepuizabil al comentariului ce i se poate consacră. Predispus a insista pe indefinit, pe informulabil, pe "inefabil", Ilie Constantin recurge, spre a-și solidifica oarecum demersul, fără a-i altera caracterul lax, aderent la natură obiectului, la un... intertextualism critic, în următoarea admirativa acolada: "Există un alt vers care poate fi luat că o definiție a poeziei
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
care nu e Jean-Marc, pur și simplu pentru că ea nu ii recunoaște identitatea. Înstrăinarea este anunțată și conținuta în senzația pe care o au ambii parteneri, aceea că sînt permanent spionați de un ochi necunoscut. Jean Marc percepe prezenta această inefabila și în același timp surd amenințătoare că intruziune a unui trădător. Spionul este totodată trădător fiindcă el înșeală ambele părți implicate în riscantă negociere identitara, atît pe Jean-Marc cît și pe Chantal. Dar trădarea este, la urma urmelor, co-autorizată de
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
lirismul lui Barbu Cioculescu demarează din zona psihologiei vîrstelor. Poetul e încă năucit-fascinat de ipostază să de copil, ca de-o origine absolută (mit "lăuntric", în unicat), pe care o confruntă cu "meșteșugul" maturității, doar aparent apoteotic, căci "umbră" impalpabilului, inefabilul zorilor existenței scăpa oricărei comparații: "Șunt un maestru abil în apoteoze/ sau doar copilul strîngînd în pumn/ umbră amiezii?" (Vestire). Copilăria reprezintă zenitul ocrotitor al ființei în devenire, "inima tuturor vîrstelor", cum spune Blaga. Chiar situată la depărtări simbolic astronomice
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Din aceste experiențe care irită curiozitatea ca niște ghicitori, făcând mai acut procesul rațional, se desprinde însă o suavă poezie, remarcabilă pentru tristețea evenimentelor ce vor să se exprime, enunțate prin simple întrebări și evaluări, de calitate pur emotivă, deci inefabilă.” Basarab Nicolescu zicea în opera sa "Ion Barbu. Cosmologia Joc secund" că „Prin asocierea unui concept originar matematic cu un cuvânt afectiv, Ion Barbu declanșează o mulțime de sugestii ce se adresează atât intelectului, cât și sensibilității.” "Matematicile pun în
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Rousseau, atunci când își amintește în „Confesiunile” sale cum ar fi dorit să-și găsească doar în muzică fericirea, asemeni unui „Orfeu modern”. Autorul „Contractului social” consideră însă muzica drept expresia originară a sufletului, legată de afecte și preliminară logos-ului. Inefabilul și frumusețea artei, percepute numai cu simțămintele, constituie și pentru Johann Gottfried von Herder o premiză a filosofării. Filosoful și artistul cu darul poeziei sunt predestinați, asemeni lui Orfeu, să conducă națiunile spre umanitate. Poezia însăși este la Herder o
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
după moartea lui - doar Alexandru a avut capacitatea de a face acest lucru. În timpul ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea. El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
la un realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lungă parte este dedicată logicii, iar tema centrală este interpretarea propoziției. Cartea urmărește trasarea unei limite a limbajului (de inspirație kantiană), având menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]