4,059 matches
-
să evadez, dar știu că nu am unde, fiind dependent de acest grup. Cele trei tipuri de relații dintre mine și altul, sau alții, Îmi anulează libertatea exterioară și interioară, mă Închid, Îmi relevează faptul că ceilalți sunt pentru mine Infernul, așa cum susține J.P. Sartre. Spre deosebire de acest punct de vedere existențialist, viziunea creștină susținută de către D. Stăniloae, a comuniunii prin iubire, exclude distanța, tensiunea și conflictul. Nu mai este anulată nici libertatea și nici voința celor două persoane aflate Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
și evenimente în desfășurare configurează fizionomia unei comunități multietnice și multiconfesionale, trăind în deplină armonie. Baba Morlocan, văduva unui erou din primul război mondial, a „zidit” între pereții casei pe evreul Aladar pentru a-l salva de la deportare; reîntorși din infernul lagărului de concentrare, Legmanii sunt întâmpinați cu grijă și afecțiune; Laurenția, venită de pe front ca „tovarășa Ludmila”, e așteptată acasă sărbătorește. Personaj în veșnică mișcare, dând continuitate episoadelor din care e alcătuită narațiunea, doctorul Veiza înregistrează cu egală atenție profesională
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
puterea. Stendhal vede în iubire un mod de a fi, orgoliul este motorul care pune în mișcare, în cărțile lui, marile pasiuni. Și orgoliul duce deseori spre moarte. Dostoievski a dovedit că iubirea poate fi o poartă ce dă spre infernul uman. Există un sublim în abjecție, există totdeauna puțină abjecție în sublimul pasiunilor. De ce cad atât de jos unele suflete, de ce sentimentele cele mai curate coboară, cu trufie, în subteran? - se întreabă el. Roman total (prin premise, formulă epică și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
vaste. O istorie care începe cu o intrigă sentimentală, ca toate marile romane din secolul al XIX-lea. Petrini o cunoaște pe Matilda, soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care textualizează lumea înconjurătoare („cândva vom fi texte vii/ într-un stomac orbitor de oraș scufundat/ exact în cuvântul oraș”). În erotica lui S. ființa iubită se poate confunda cu poemul, portretul ei fiind produsul unui amalgam insolit: „era un infern de inocențe/ și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra/ în miriadele/ de blițuri senzitive ale mâinilor”. Expresia calofilă intră în opoziție cu textualismul propriu grupului optzecist, căruia poetul, totuși, îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
1905), carte în care, deși sunt evidențiate Dăscălița, Oltul, Noi, criticul nu reușește să vadă mai mult decât tematica specifică și un anume regionalism, la care trimite cu obstinație. Pe un ton asemănător sunt comentate traducerea lui Nicolae Gane din Infernul de Dante, poezia lui Vasile Alecsandri ori versurile lui Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta totuși, la începutul secolului, alături de puțini alții, direcția scientist-teoretică în promovarea unor
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
face loc și unor fragmente din culegeri de literatură populară realizate de Mihai Eminescu, Emilian Novacovici și S. Fl. Marian, precum și unor articole și studii despre folclor de Ioan Petran și G. Coșbuc. Bogat e sectorul de traduceri: Horațiu, Dante (Infernul), Petrarca (Sonet), E. A. Poe (Inimă trădătoare), Schiller (Wilhelm Tell), Heine, Nietzsche, L. N. Tolstoi, N. V. Gogol, A. P. Cehov, George Sand, Grillparzer, Max Nordau, Chamisso, Émile Zola, Anatole France, Alphonse Daudet, Jean Richepin, Al. Dumas, Petőfi, Guy de Maupassant, Alfred de
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
la „Contemporanul”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Steaua”, „Ramuri” ș.a., la emisiuni radiofonice și de televiziune. Prima carte, Versuri, îi apare în 1967, urmată de alte culegeri, de două poeme ample, Inițiere și elogiu (1978), Viața și priveliști din Infern (1993), de reportaje, nuvele, romane și o seamă de scrieri consacrate unor fenomene paranormale, domeniu de care după 1990 scriitorul e cu deosebire atras. În 2001 înființează Editura Esoteria, unde își va publica ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
de acasă, București, 1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile fericiților, București, 1983; Din tot sufletul pentru fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
2001, 9; Mariana Criș, Un martor lucid, LCF, 2001, 20; Dan C. Mihăilescu, Curajul simplității, „Ziarul financiar”, 2002, 11; Cristina Ionică, Aventuri cu Popeye, RL, 2002, 11; Tudorel Urian, Discursul amoros al tranziției, RL, 2003, 33; Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 33-34. C. M. B.
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
unui spion, Cluj-Napoca, 1982; Prizonierul speranțelor, Iași, 1983; Agent secret, Iași, 1985; Egreta Brâncovenilor, Craiova, 1986; Ultima sută de metri, București, 1987; Statueta sfântului Leonard, Craiova, 1990; Pădurea cu plopi argintii, Iași, 1991; Capcană pentru asasin, București, 1993; Scară către infern, București, 1997; Clubul cocoșaților, I-II, București, 2000; Prețul tăcerii. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2002; Agonia. Confesiunile criminalistului Andrei Zavera, București, 2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
de grup cu Laurențiu Ulici, îngr. Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Ioana Petreuș, Cluj-Napoca, 2002; Laurențiu Ulici - 60 de ani de la naștere, LCF, 2003, 17 (semnează Vasile Andru, Mariana Criș, Gheorghe Istrate, Stelian Tăbăraș, Dumitru Radu Popa); Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 67-71; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 201-205. L. H.
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
aparte fiind atribuită înregistrării momentelor de impas ontologic, concretizate în eșecuri și îndoieli, în conștiința inutilității. Mizând pe jocul identităților și pe numeroase trimiteri livrești, U. interpreteză, în tablouri de o subtilitate meșteșugită, condiția poetului, voce sortită să rătăcească prin infernul unui prezent al imaginației sterile („De la o vreme începi să mori scriind epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul când ai început să cânți ți-ai asumat / infernul
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
infernul unui prezent al imaginației sterile („De la o vreme începi să mori scriind epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul când ai început să cânți ți-ai asumat / infernul / din momentul când ai început să-ndrugi primele cuvinte / rimate / cazanele cu smoală au devenit îngrozitor de banale” - Către Orfeu). La fel ca în cazul sonetiștilor italieni ai Evului Mediu și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta cu atât mai mult cu cât în volumele de început poetul nu vădea prea multă disponibilitate socială, sărind peste imediat direct în tentația vizionară și în ritualitatea imaginativă. AL. CISTELECAN Poezia lui Dorin Tudoran [din Respirație artificială
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
iubire mai puțin /[...] / Astăzi s-a întors/ anotimpul în care ar fi trebuit/ iarăși să intrăm/ prin portalul de piatră și lumină/ blândă privirea ne-ar fi fost/ tandră mângâierea răcoroaselor coame/ astăzi toate orologiile orașului/ s-au prăbușit în infern” (Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare centrifugă în spirală, adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest loc golit de suflet/ Pentru că stau
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream pe un vierme.// De ce, întrebai albiciosul meu cal,/ a trebuit să mă nasc pentru tine iar tu/ pentru ce m’ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
într-o modalitate fluentă, colorată uneori, dar de obicei sobră. Gravitatea abordărilor nu exclude recursul la ironie. Nota particulară o dă raportarea meditativă la istorie, în special la „teroarea” pe care aceasta o exercită asupra românilor din stânga Prutului aruncați în infernul sovietic, în general la categoriile eterne (viață, moarte, destin, bine, rău, timp, veșnicie, Dumnezeu). Adevărurile, până nu demult interzise, sunt rostite cu patetism, cu luciditate. Aceleași însușiri se regăsesc în eseurile-portret consacrate unor scriitori clasici sau contemporani, unor artiști plastici
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
discursuri despre lume, OC, 2000, 19; Ghițulescu, Istoria, 393-395; Dicț. analitic, III, 331-333; Irina Coroiu, Viitorul - maculatură?, CNT, 2002, 16; Marina Constantinescu, Dracul vorbește românește, RL, 2002, 18; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească..., ALA, 2002, 615; Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 61-63. R. D.
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
decât sâmburele filosofic, narațiunea decât teza pe care o ilustrează. NICOLAE MANOLESCU Dacă „romanul” lui Voiculescu [Zahei orbul] satisface ideea de operă eroică de proporții este și pentru faptul că străbatem căile experiențelor umane, experiențe situate între sublim și prăbușire: infernul și căderea ființei, tentativa de a obține dreptul la demnitate. Rătăcirile eroului și treptele suferințelor (citește: experiențelor) alcătuiesc, în ultimă analiză, structura cărții și sensul ei ultim. Putere și prăbușire, patimă și asceză, dragoste și păcat, ideea de culpă și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
alcătuiesc, în ultimă analiză, structura cărții și sensul ei ultim. Putere și prăbușire, patimă și asceză, dragoste și păcat, ideea de culpă și de injustiție, speranță și reîntoarcere în matca patimilor și a decăderii nu sunt altceva decât cercurile unui infern. ION VLAD SCRIERI: Poezii, București, 1916; Din Țara Zimbrului și alte poezii, Bârlad, 1918; Pârgă, București, 1921; Amintiri despre Vlahuță, Slobozia, 1927; Poeme cu îngeri, București, 1927; Cartea misionarului (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Nichifor Crainic, Craiova, 1930; Chestionar
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]