2,143 matches
-
asta: ssssssssssst! Pentru că, de cinci milenii de când stau Împreună, s-au rodat, s-au sincronizat, au Învățat cel mai bine să-și transmită alarma: atunci când unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de hiperaciditate, melenă, mașinații, micțiuni, manevre, mâncătorii infernale, făcute pe la spate, infecții cu colibacili, ședințe nesfârșite, coaliții Îndreptate Împotriva lui de indivizi răuvoitori, găști, grupuri de teroriști, gangsteri. Așa că, de obicei nici nu mai e nevoie de vreo vorbă e suficient un ssssst, un nțțțțțțțț, un hmmmmmmm, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de alții... Ce jilavi, Doamne, sunt înalții pereți ai infernalelor genuni!... Jilava, 1956 Să-ntâmpinăm ceasu-Învierii Bat clopotele de se sfarmă în Țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt, iadul roșu se întinde pe ntregul Pământ, suntem într-o continuă alarmă... Din Carpați, Nistru, Siberii, martirii ies din lut, și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
împiedice vântul și ploaia să dea buzna. Ne aflam într-o cameră minusculă, însă caldă și îmbietoare. înăuntru erau o mașină de spălat și un uscător. Amândouă huruiau făcându-și treaba. Zgomotul, amplificat de pereții și pardoseala de piatră, era infernal. L-am privit pe Chris în expectativă, așteptând să o pornească mai departe. Sunt gata când ești și tu! Am zâmbit, dar era un zâmbet destul de încordat, căci, în afara ușii pe care venisem noi, nu păreau să mai existe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la un moment dat, să cădeți la pat? Chiar și pentru scurt timp? — Ar fi fost bine să am norocul ăsta, a zis mama trăgându-și nasul. Auzeam în minte un cor de voci de copii care făceau o larmă infernală. —Ba ai căzut la pat! Și a fost numai vina mea! —îți amintești de alea două săptămâni? a intervenit tata. Când eu am fost plecat la cursul...? —Din Manchester? a întrebat Josephine. — Da, a răspuns el șocat. De unde știți? —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cine le-ar fi dat așa ceva, pe motiv că au nevoie de el ca să închidă o ființă supranaturală într-o peșteră? Ia, spuneți-mi, întrebă el după câteva clipe în care căutase febril o posibilitate de a confecționa un dispozitiv infernal, putem face rost de niște îngrășământ chimic? Azotat de amoniu, vreo mie de kilograme? Habar n-am! spuse Calistrat. Poate că da, însă la ce-ți trebuie? Mai avem nevoie de niște motorină și câteva capse, continuă Toma să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai vorbească decât de aventura asta...În orășelul ăsta , unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv...dar încă având motiv... și ce motiv, Fănică...Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu , Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... pentru că după asta nu o să mai pot trăi”. Zoe poate părea o victimă, nimic din cele spuse mai sus nu este comic în sine. Dar, o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
diese Muscheln, wir haben an Nordsee sammelt, ich habe alle zu Hause in meine Tasche gefunden zerbrochen. Mein Mann und meine Tochter fragten was ist das, und Ich sagte das ist von Tudor, mein Freund aus Rumänien... Într-o germană infernală, fata, pardon, femeia, mă anunță că s-a ales praful de scoicile culese într-o după-amiază la Marea Nordului, în Norderney, insula lui Heine (asta o spun eu, bine’nțeles că ea n-avea de unde să știe de Heine), a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei zile cât am stat în spital, iarăși fără nici un tratament special, doar cu tensiunea luată zilnic și cu o mâncare infernală fără sare, m-am trezit vecin de salon cu Bănică, actorul din Călărași care a și murit la scurtă vreme după asta. Călărașii rămăseseră pentru mine „locul unde nu se întâmpla nimic“; de-aceea, poate, visul venit la câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
amintit bărbatul jurând strâmb și n-a jucat demn rolul de soție, divorțând de un om pe care nu-l mai iubea? ― De unde știi că n-a încercat să-l lase? Dar sânt bărbați crampon care, deși duc o viață infernală, nu se pot despărți de femeile lor. În orice caz, Amely, e foarte greu ca un om să judece pe alt om, ― Ce-i cu tine, Mihaela? Iei partea unei infidele? am intervenit mai mult în glumă (dar puțin și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în intensitate pe fiecare minut ce trecea, anunțând că nenorocirea care vine odată cu năvălitorii barbari se apropie. La un moment dat iscoditorul mincinos a explodat într-un nor de fum înecăcios, apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În totală beznă barbarii cădeau secerați la pământ, unul câte unul, fiind uciși de către uri care acționau în liniște și totală disciplină fiind ajutați și de faptul că, luna în acea seară n-a luminat defel. Pentru început lupta era infernală pentru barbari și de reușită de partea urilor. Barbarii acționau într-un mod caracteristic: grămadă, fără rațiune, fără disciplină, cu o iuțeală fără asemănare și fără să se aștepte la o așa pregătire din partea unor țărani, cum îi credeau ei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căci, în cazul acesta, priceperea și talentul meu nu mă ajută -, cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau încuiate, iar cheile nu mai existau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când începeau să bată clopotele, da câte ori cerul se acoperea cu nori infernali, prevestitori de grindină; mai întîi, clopotul de la biserica "mare", ortodoxă, după aceea, clopotul de la biserica "mică", greco-catolică. Niciodată, n-am simțit nevoia să fiu lămurit ce înseamnă a trăi între istorie și Dumnezeu. Într-o formă elementară, intuitivă, am aflat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
curgătoare nu miros cine știe ce, mai ales acum că sunt abia pescuiți. Și puiet pe deasupra... Filmul începuse, dar n-avea importanță. Au intrat în sală dând draperia la o parte și au rămas lângă ușă, în beznă și sub impresia zgomotelor infernale și fără niciun sens de pe ecran. Nici n-au apucat ochii să i se obișnuiască cu întunericul că Ducu l-a auzit pe Mihai Lupu șoptindu-i la ureche: "Așază-te și tu pe undeva, că mă întorc imediat". Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apărut. Ducu a lăsat legăturica cu pești jos la picioare și și-a înălțat privirea către ecran. Era un film cu război. O mitralieră se auzea trăgând fără încetare, cu furie, încă din clipa când pășise în sală zgomotul acela infernal care i se păruse fără sens. Acum se puteau vedea pe ecran o armată întreagă de soldați lungiți pe burtă în poziție de tragere, împrăștiați pe o câmpie întinsă cât vedeai cu ochii, pudrată cu zăpadă, toți cu căști pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viteze și a frigului, simțurile îmi revin. Sunt Bogdan, prințul Luca este la locul lui, leșinat, dar încă strângându-mă de brâu, iar rezolvarea problemei este mai aproape ca oricând. - Bogdan, unde mergem? aud vocea prințului, slabă, gâtuită de vântul infernal. Acum văd ce se întâmplă cu lumea. Nu se poate. Este cel mai înfricoșător peisaj pe care îl poate concepe cineva. Omenirea este sub ape. Complet. - La curtea lui Aquarelin mergem, Luca. Acolo este răspunsul problemei, îi zic, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nostru găsi în sfârșit determinarea de care avea nevoie pentru a-și îndeplini planul. Lucrurile trebuiau făcute cu hotărâre, exact așa cum făcuse și ea renunțând la el. Calm, hotărât până la nebunie, apăsă în sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și simplu zeița Kaly veghea asupra omului nostru, cu dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate fi totul atât de înfricoșător? Și cum de poate arăta totul atât de cumplit aici și dincolo nu, pentru numele lui Dumnezeu? Nici în ruptul capului nu pricep ce cosmogonie nebună și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a năpustit dintr-o stradelă laterală și a trecut în viteză chiar prin fața noastră. Ne-am înclinat brusc și-am intrat în bordură sau într-o groapă din asfalt. Capul mi s-a înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca de armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era lângă mine și turna ultimul pahar de vin, mi-am plimbat mâna pe fusta ei și i-am spus: — Hai, dragă, știi cât de mult îți place... Relaxează-te. Eu nu am reușit. De fapt, toată seara mă purtasem infernal de frumos. Înțelegi, ghicisem doar cum stăteau lucrurile. O, știam cum gândește ea - știam bine ce caută Martina Twain. Prietenie. Prietenie: nu sex sau ipocrizie sau complicații, nu bani, doar contactul uman fără adversități. Păi, așa ceva nu mi-e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ne-a dat pe mâna unor babornițe, mari dactilografe. Cu pianul nu a mers, dar de data asta am prins totul neașteptat de repede; trebuia să scăpăm, într-un fel, de babele alea arțăgoase! De atunci, scriem: cele trei mașini infernale funcționează perfect. Împușcă foc cu foc, mitraliază, toată casa e un câmp de luptă. Stăm în camerele noastre, ca în niște cazemate, și apăsăm pe claviaturi. Totul e un tir încrucișat. Ura noastră nu mai cunoaște margini și avem cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]