1,838 matches
-
benefică (B). Pacienții diagnosticați cu diabet zaharat sunt incluși într-un program special de urmărire și tratament. O urmărire corectă a pacientului cu diabet se poate realiza doar într-o echipă multidisciplinară, echipă care cuprinde pe lângă medici, asistente medicale și infirmiere, dieteticieni, farmaciști și specialist în sănătate mintală, cu experiență în problematica diabetului zaharat. 7. EDUCAȚIA TERAPEUTICĂ Educația terapeutică a pacientului face parte integrantă din managementul diabetului zaharat. Procesul educațional se desfășoară continuu, sub diferite forme și este absolut necesar pentru
GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270343_a_271672]
-
fi putut rămâne teoretic să lucrez cu normă întreagă că „office assistant”. Trainingul costă 1500 de lire și, odată ce făceai trainingul, aveai nu știu ce calificare și puteai să fii „carer”. Probabil dacă făceai mai multe traininguri, puteai să ajungi chiar „nurse” (infirmieră), pe un salariu mai mare. Țeapă Numai că, odată ce am ajuns in Anglia, în orașul Slough, a devenit clar că nu voi lucra deloc că „office assistant”, ci obligatoriu că îngrijitoare la domiciliu. Era la fel pentru toți cei care
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
anul 1913 publică la revista "Viața românească", formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul "Balaurul". Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
și mănăstirile din Șerbia, după care s-a convertit la catolicism. A făcut profesiunea de credință catolică la 12 aprilie 1902 în biserică sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage, în departementul Pas-de-Calais. S-a călugărit în anul 1903, si a lucrat ca infirmieră pentru mai mulți ani. Și-a petrecut restul vieții în Franța. A murit în 1941 la St. Denis (Franța). Memoriile sale se păstrează în Muzeele Vaticane. Regina Natalia a fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
doar după stingerea epidemiilor. În anii 1916-1917, doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România pentru a acorda asistență de specialitate. Clunet și ceilalți membri ai misiunii, între care și soția sa, Marguerite Mireille Alexandrine Clunet, infirmieră a Societății de Ajutorare a Răniților Militari ("Société de Secours aux Blessés Militaires"), au ajuns în România pe o cale ocolită, trecând trin Regatul Unit, Norvegia și Rusia. Clunet a fost medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Vila „Greierul” din Bucium (satul Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri de Iași iar vila era proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, profesor la Facultatea de Medicină), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu trei infirmiere de la "Société de Secours aux Blessés Militaires" (soția sa Marguerite Clunet, Andrée Flippes și Geneviève Hennet de Goutel) și 10 călugărițe de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Doctorul Clunet a căzut și el pradă epidemiei în primăvara aceluiași an, împreună cu
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Doctorul Clunet a căzut și el pradă epidemiei în primăvara aceluiași an, împreună cu o parte din personalul clinicii conduse de el. Înainte de a muri, dr. Clunet a cerut să fie înmormântat lângă spitalul înființat de el la Bucium, alături de două infirmiere - Andrée Flippes (1885 - 26 martie 1917) și Geneviève Hennet de Coutel (11 martie 1885 - 4 martie 1917) și Soeur Antoinette (1848 - 1917), "„toți reuniți pentru durerea familiilor și căzuți pe pământ străin pentru gloria Franței”", după cum scria istoricul Constantin Kirițescu
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Hanovra, ea s-a apropiat de fratele ei și noua cumnată. La 28 octombrie 1940 a izbucnit războiul italo-grec care a implicat Grecia în cel de-al Doilea Război Mondial. La începutul conflictului, prințesa Ecaterina s-a alăturat corpului de infirmiere voluntare de la Crucea Roșie. La 22 aprilie 1941, prințesa Ecaterina s-a îmbarcat pentru Creta împreună cu unchiul și mătușa ei George al Greciei și Maria Bonaparte, cumnatele ei Frederika de Hanovra și Aspasia Manos și nepoții ei Constantin (viitorul rege
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Ea își dă seama că este singurul mod în care poate reveni la palat pentru a le răzbuna pe mama ei și pe doamna Han. În urma sfaturilor lui Jang-Deok, ea învață medicină, iar perseverența și tenacitatea fac din ea o infirmieră competentă. În încercarea sa de a deveni infirmieră de medicină generală, ea trebuie să scape de ea însăși și de ura din inima ei și să îmbrățișeze cu adevărat virtuțile de a fi un medic. Învată acest lucru și reintră
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
în care poate reveni la palat pentru a le răzbuna pe mama ei și pe doamna Han. În urma sfaturilor lui Jang-Deok, ea învață medicină, iar perseverența și tenacitatea fac din ea o infirmieră competentă. În încercarea sa de a deveni infirmieră de medicină generală, ea trebuie să scape de ea însăși și de ura din inima ei și să îmbrățișeze cu adevărat virtuțile de a fi un medic. Învată acest lucru și reintră în palat. Ea vine față în față cu
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
unde se duce. Ca urmare, aceștia au fost identificați în cele din urmă și duși la palat. În loc să fie pedepsiți, ambii au fost reintroduși de către Regină Mamă - fostă Regină Munjeong care a favorizat-o pe Jang Geum atunci când ea era infirmieră, iar acum îi dă o putere enormă. Jang-Geum constată că toți prietenii ei au funcții în palat, palatul fiind mult mai pașnic decât în perioada Choi. Jang-Geum și Jung-ho se tem de politica de palat și decid să avanseze. Povestea
Giuvaierul palatului () [Corola-website/Science/316878_a_318207]
-
sosirea imediată a lui Phelps în stare de nebunie a determinat mutarea lui Harrison într-o altă cameră și transformarea dormitorului respectiv într-o rezervă de spital. Phelps a fost vegheat zi și noapte de Annie Harrison și de o infirmieră, iar Joseph nu a putut să recupereze documentul. În prima noapte când Phelps a dormit singur în cameră, Joseph a încercat să pătrundă pe geam pentru a-și recupera obiectul furat. Nereușind, a încercat din nou în noaptea următoare după ce
Tratatul naval () [Corola-website/Science/323527_a_324856]
-
imprimă un patetism cu privire la martiriul eroinei, ci se remarcă prin sobrietate și naturalețe. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În toamna lui 1916, o bravă învățătoare se înrolează, întâi ca infirmieră de campanie, apoi în calitate de comandant de pluton. Filmul, care nu se sustrage emfazei genului, caracteristică cinematografiei noastre e cu fantezie ilustrat sonor de ing. Dan Ionescu (Pr. ACIN).”" Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în anul 1978 Premiul pentru
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
pe femeie, Buxhoeveden a declarat că este prea scundă pentru a fi Tatiana și a plecat convinsă că femeia nu este marea ducesă a Rusiei. Câteva zile mai târziu, femeia necunoscută zicea: „eu n-am spus că sunt Tatiana”. O infirmieră de la azil, Thea Malinovsky, avea să declare mai târziu că în toamna anului 1921 femeia i-ar fi spus că este de fapt o altă fiică a țarului, Anastasia. Cu toate acestea, pacienta însăși nu își mai amintea incidentul. Din
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Așezămintele eforiei spitalelor civile din București și ale casei spitalelor S‑tu Spiridon din Iași", aduce precizări privind organizarea Eforiei, a modului de administrare a proprietăților, a modalităților de administrare a spitalelor și de recrutare a medicilor, farmaciștilor, moașelor și infirmierelor. Epitropia Casei Sfântul Spiridon a funcționat până în anul 1948, când, în urma reformei sistemului sanitar realizată de guvernul comunist, spitalele au intrat în subordinea Ministerului Sănătății, lăcașele de cult sub ascultarea mitropoliei iar terenurile agricole și pădurile în subordinea Ministerului Agriculturii
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
a mai auzit nimic ulterior. Capriciile vremii fac ca ambarcațiunea sanitarilor să acosteze în altă parte a insulei decât trupele, iar toate încercările de a lua legătura prin radio sunt sortite eșecului. Cei trei sanitari - șoferul ambulanței care narează acțiunea, infirmiera-șefă Gisèle și brancardierul Saïd - pornesc în căutarea colegilor lor, dar nu găsesc decât tabere părăsite fără urme de violență, sau locuințe abandonate de coloniști și de indigeni. Șoferul descoperă un dosar și o înregistrare care vorbesc despre un proiect
Krucifix () [Corola-website/Science/329133_a_330462]
-
aviatoarele Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, precum și adj. șef. av. Nicolae Popescu („Roată”), care pilota avonul Potez 65. La comanda escadrilei era lt. av. Traian Demetrescu. La 10 iulie escadrilei i s-au alăturat și av. Virginia Duțescu, infirmiera voluntară Ioana (Bica) Grădinescu, care participase și ea la manevrele de la Galați din 1938 ca infirmieră pe avionul Monospar, și agentul sanitar Gheorghe Ernest. Până la 20 august avioanele escadrilei au transportat de la Românești, Basarabeasca, Hîncești, Chișinău, Bălți, Arciz în jur
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
pilota avonul Potez 65. La comanda escadrilei era lt. av. Traian Demetrescu. La 10 iulie escadrilei i s-au alăturat și av. Virginia Duțescu, infirmiera voluntară Ioana (Bica) Grădinescu, care participase și ea la manevrele de la Galați din 1938 ca infirmieră pe avionul Monospar, și agentul sanitar Gheorghe Ernest. Până la 20 august avioanele escadrilei au transportat de la Românești, Basarabeasca, Hîncești, Chișinău, Bălți, Arciz în jur de 200 de răniți. La 21 august escadrila s-a mutat la Tighina. În timpul bătăliei de la
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Kotelnikovo, iar în 24 octombrie au fost trimise cu trenul în țară pentru revizie generală la ICAR București. Personalul a venit în țară cu un avion Junlers Ju 52 al Grupului. Aviatoarele escadrilei au primit ordinul să urmeze Școala de Infirmiere Voluntare la Spitalul Militar „Regina Elisabeta”. Din august până în octombrie au fost transportați peste 300 de răniți, ceea ce însemna câte 3 zboruri pe zi pentru fiecare avion. Pentru eroismul în campania de la Stalingrad Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București. Lidia, fiica lui Nicolae Suhanov, funcționar la primăria orașului, s-a născut în 1885 în orașul Saratov. S-a căsătorit pentru prima oară înainte de Războiul Ruso-Japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și rămas văduvă. În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul a divorțat, s-a căsătorit cu acesta. În
Lidia Kotzebue () [Corola-website/Science/329261_a_330590]
-
a sărutului. În mesajele de chat, emoticoanele folosite pentru a reprezenta sărutul conțin de obicei semnul „*” (buze strânse) — de exemplu codice 1, codice 2 sau codice 3. Un cuplu sărutându-se poate fi reprezentat ca codice 4. Sărutul pasional dintre un marinar și o infirmieră în vârstă de 21 de ani a fost surprins într-o fotografie alb-negru devenită celebră ce a fost realizată de Alfred Eisenstaedt pe 14 august 1945, la New York. Imaginea e asociată cu încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sărut () [Corola-website/Science/328731_a_330060]
-
Oscar află ceea ce nimeni nu avea curajul să îi spună: că este bolnav de leucemie și că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Furios, Oscar refuză să mai vorbească cu cei din jurul său, ce excepția lui Tanti Roz, o infirmiera bătrână voluntară cu un trecut exotic, care câștigă încrederea băiatului surprinzându-l mereu cu povești moderne, care sunt adevărate istorisiri de viața în care nici binele dar nici raul nu câștigă, îi prezintă toți copiii din spital și îi sugerează
Oscar și Tanti Roz () [Corola-website/Science/334300_a_335629]
-
nobiliar. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector. După ce a plasat-o pe fiica sa, Sia, ca infirmieră a profesorului Rim, Lică Trubadurul (un „crai” de mahala înrudit cu familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
1910 până în 1916 este profesoară la Externatul de Fete din București, la 1 septembrie 1916 transferându-se ca profesoară și directoare la Azilul Elena Doamna. Izbucnirea primului război mondial a întrerupt activitatea didactică a Elenei Cancicov, care se înrolează ca infirmieră la Spitalul de răniți Nr. 360 (numit mai târziu Spitalul Regina Maria) din București, de sub conducerea Clotildei Averescu. La 15 noiembrie 1916 spitalul se retrage la Tecuci, unde Elena Cancicov se îmbolnăvește de tifos exantematic. Spitalul se retrage în continuare
Elena Cancicov () [Corola-website/Science/332917_a_334246]
-
de episcopul Visarion Puiu, scriitorul Mihail Sadoveanu, mitropolitul Gurie Grosu și de alte personalități ale timpului. Din 28 octombrie 1938 Frumoasa a fost reorganizată în mănăstire de maici, iar în cadrul mănăstirii a fost înființată Școala pregătitoare pentru Institutul de călăgărițe infirmiere din Chișinău. În mai 1946 puterea sovietică în comun acord cu episcopul Ieronim al Chișinăului lichidează mănăstirea care nu-și putea achita impozitele către stat. Din 1946 până în 1994 în mănăstire au activat: orfelinat, școală internat pentru copii surdo-muți, colonie-penetenciar
Mănăstirea Frumoasa (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333895_a_335224]