KorAP: Find »[drukola/base=informator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...134 >

3,341 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

de la „periferia” unei organizații în defavoarea unui intelectual informat din presă sau din surse subiective indirecte. Întâlnirile au fost interzise în localul Poliției, la domiciliul funcționarului sau al informatorului. Materialele scrise nu se primeau pe stradă, la domiciliu sau de la rudele informatorului, acestea fiind considerate drept „indiscreție”. Întrevederile bilaterale se efectuau în zile, locuri și la ore diferite, preferabil noaptea, pe câmp, pe șosele, decât în localuri frecventate de multă lume. După întâlnire - „când amintirea e încă proaspătă” - ofițerii aveau obligația să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
zile ale anului 1939, Ministerul Afacerilor Străine a trimis către Ministerul de Interne adresa nr. 76857/939, prin care a comunicat unele date provenite de la Legația României din Elveția referitoare la inițierea unor acțiuni subversive ale Germaniei împotriva României. Un informator german „arian sută la sută”, refugiat în Elveția și cu relații atât în Statul Major al armatei germane, Reichswehrul, cât și în cercurile monarhiste germane, l-a abordat pe ministrul român la Societatea Națiunilor, căruia i-a făcut confidențe extrem de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Germania, ar fi atras, probabil, un conflict militar germano-polon. Sursa germană a menționat că liderii militari de la Berlin au luat în calcul și această posibilitate, estimând că, în cazul izbucnirii ostilităților, „în cel mult o lună” vor înfrânge Polonia. Informatorul, care a oferit aceste date despre România, a prezentat și motivele care l-au determinat la această acțiune. În primul rând, el era un susținător înfocat al Casei de Hohenzollern și, în mod special, un admirator al regelui Carol al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
regăsit, practic, pe teritoriul românesc, într-o acțiune subversivă comună a Ungariei și Germaniei. Pe de altă parte, se poate avansa și o ipoteză, verosimilă în măsura în care este analizat modul cum autoritățile românești au reacționat la evenimentele ulterioare. Este posibil ca informatorul benevol să fi fost de fapt un agent german, iar informațiile sale să reprezinte un mesaj către conducerea României asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul unui refuz. Începând din februarie 1939, s-au desfășurat negocieri economice româno-germane

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1938, noul șef a emis un ordin privind reorganizarea profesională a Corpului Detectivilor. Conform noilor directive, activitatea Corpului Detectivilor a fost îndreptată către sistematizarea și concentrarea efortului informativ spre obiectivele de interes, specializarea profesională a funcționarilor și înlăturarea birocrației. Selecția informatorilor trebuia făcută pe bază de „calitatea și capacitatea” acestora, iar activitatea informativă predominată de „imperativul celerității”, degajată de interpretarea și studiul datelor obținute, deoarece accentul a vizat capacitatea și obiectivitatea sursei. Atragerea unor persoane la colaborare trebuia obținută prin identificarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
obținute, deoarece accentul a vizat capacitatea și obiectivitatea sursei. Atragerea unor persoane la colaborare trebuia obținută prin identificarea și exploatarea părților vulnerabile, a informațiilor compromițătoare despre acestea, a studiului vieții intime, supravegherea convorbirilor telefonice și a corespondenței. Calitatea principală a informatorilor era funcția deținută „în însăși creierul mișcărilor” urmărite, sens în care aceștia trebuiau convinși sau forțați să devină surse ale Corpului Detectivilor. În noul context politic, Corpul Detectivilor a devenit un furnizor important de date, al cărui spațiu s-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Special de Informații nu a scăzut, mai ales pe granița de est, care a fost întărită începând din luna mai 1940. La 20 iulie 1940, o notă informativă a precizat că serviciul de spionaj sovietic a trimis un „surplus de informatori” pentru a aduce sau a verifica date despre infrastructură, comunicații, dislocarea trupelor și a depozitelor de muniții. Obiectivul spionilor veniți clandestin de peste Nistru a fost topografia centrelor urbane din Dobrogea, mai ales între gurile Dunării și linia Fetești-Medgidia-Constanța. O „intensificare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care tranzitau Ungaria - „acei mai inteligenți” - erau interogați după formulare-tip care se refereau, printre altele, la organizarea și dispunerea unităților de grăniceri, jandarmi, poliție și gardă financiară, asupra traficului de frontieră, administrației publice, oficiilor poștale, infrastructurii și comunicațiilor. Agenții informatori utilizați de Ungaria au fost împărțiți în rezidenți, agenți teritoriali, agenți călători și curieri. Contrabandiștii aveau marele avantaj că puteau trece în România chiar și atunci când granițele erau închise, fiind considerați „unicul mijloc” de transport în ocazii speciale și ținuți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
structuri economice. Partidul Maghiar din România, deși aflat în legalitate până la instaurarea regimului de mână forte al regelui, s-a ocupat „și cu spionajul militar”, alături de alte societăți economice, instituții bancare, religioase sau culturale. Deși au fost utilizate nuclee de informatori (trei persoane), procedeul „cel mai întrebuințat” a fost acela al agenților izolați, care a permis o siguranță sporită față de o eventuală deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
economice, instituții bancare, religioase sau culturale. Deși au fost utilizate nuclee de informatori (trei persoane), procedeul „cel mai întrebuințat” a fost acela al agenților izolați, care a permis o siguranță sporită față de o eventuală deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comandanții de unități fiind amenințați cu „severe măsuri” dacă nu vor depune interes în educația trupei. La jumătatea anului 1940, Marele Stat Major a elaborat Instrucțiunile pentru orientarea acțiunii de propagandă și contrapropagandă de către Biroul 2 de la comandamente și ofițerii informatori din corpurile de trupă, cu următoarele capitole: I. Organizarea și funcționarea acțiunii de propagandă și contrapropagandă. II. Scopurile de atins prin acțiunea de propagandă și contrapropagandă. III. Mijloace de execuție. Acțiunea de propagandă și contrapropagandă a primit importanța care i

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
oportun. O circulară a Comandamentului General al Gărzilor Naționale - Serviciul de Informații, datată 19 aprilie 1940, a prezentat, în copie, adresa Ministerului de Interne, care și-a exprimat nemulțumirea că unii lideri locali al Gărzilor au încercat să recruteze ca informatori funcționari de poliție. Aceștia din urmă, „contra unor avantaje materiale”, ar fi urmat să predea rapoarte informative zilnice asupra situației din localitatea respectivă. În acest fel, același material informativ era transmis pe filiera inspectoratului regional de poliție - D.G.P. - Ministerul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Interne a dat dispoziții ca funcționarii departamentului să refuze angajarea, gratuit sau pe bani, în structurile informative de stat sau particulare. Pe de altă parte, comandanții Gărzilor Naționale din teritoriu au fost atenționați să renunțe la recrutarea polițiștilor ca informatori, iar în caz de necesitate în obținerea/verificarea de date să se adreseze șefilor de poliții, care au sarcina să colaboreze cu organele F.R.N. Un alt motiv de nemulțumire al structurilor de securitate națională a fost și transformarea activității Gărzilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
urmăresc toate intrările și ieșirile de colete semnalate; - semnalează contrabandele descoperite. S.S.I.-Corpul Grănicerilor: semnalarea indivizilor trecuți clandestin frontiera și trimiterea lor pentru cercetari la S.S.I.; S.S.I.-M.St.M.: urmărește acțiunile de spionaj semnalate în unitățile militare prin ofițerii informatori; S.S.I.-D.G.P.: semnalarea cazurilor aflate pe teritoriul poliției de reședință; S.S.I.-P.P.C.: semnalarea cazurilor suspecte; S.S.I.-C.J.: urmărește acțiunile suspecte semnalate pe teritoriul rural. 2. Urmărirea suspecților de spionaj: M.St.M.: semnalează suspecții din cadrele armatei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și exploatarea lor, apoi sinteza, cu concluziile care ne duc la măsurile ce trebuie să le luăm în raport cu situația”, fiind considerată cea mai grea și cea care se află la baza acțiunii preventive a Poliției. Această acțiune se efectua prin informatori, agenți, rezidenți și funcționari apți pentru asemenea activitate. Un alt capitol - Acțiunea de investigare și urmărire - a sintetizat calitățile celor care sunt specializați în acest domeniu: „este acțiunea care verifică cu adevărat arta pe care o desfășoară un polițist”. Alte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
intrau supravegherea evidenței mișcărilor cu caracter social și politic, activitatea străinilor și a celor cunoscuți ca periculoși siguranței statului. Modul cum problemele de siguranță națională erau ținute sub control au fost asigurate prin ofițeri și agenți de poliție, rezidenți și informatori acoperiți. Din punct de vedere al Poliției de Siguranță, în Dumbrăveni existau patru probleme aflate în atenția autorităților: evreii, iredenta maghiară, legionarii și sașii. În localitate existau 69 de evrei „toți simpatizanți ai ideologiei așa-zisă democratică, recte iudeo-comunistă”, conduși

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
legile românești și nici nu arătau respect pentru conducerea statului și guvernului. Problemele cu care se confrunta Comisariatul Dumbrăveni, comandat de comisarul Ioachim Ghișoiu, erau asigurate, din punct de vedere informativ, de către polițiști (agenți, detectivi, ofițeri, gardieni) care își recrutaseră informatori în toate mediile de interes. Detașamentul de Poliție Coroi, aflat la frontiera româno-ungară, a informat permanent despre situația existentă în teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Au fost înaintate note și referate despre atrocitățile maghiare contra

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Desmir (locuită numai de români și unde nu exista post de jandarmi) și Cojocna (unde populația era 60% română și 40% maghiară, plus un post de jandarmi). În apropierea comunei Dezmir terenul era împădurit, formând o perdea de protecție pentru informatorii români. Ajunși în localitate, aceștia se îndreptau spre Cluj, de unde puteau pleca în orice direcție doreau. În scopul organizării unei activități informative eficiente, comisarul Dănilă Mureșan, șeful Comisariatului, a recrutat personalul căilor ferate de origine română care însoțea trenurile germane

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
tratate științifice în care adevărul istoric era denaturat și ziare care au publicat articole negative referitoare la România. Serviciul de contrainformații, cu un preponderent rol preventiv, își desfășura activitatea pe baza unui plan bine pus la punct, pentru a descoperi informatorii și curierii serviciului de spionaj maghiar. Printre alte măsuri - colaborarea cu alte organe de siguranță (I.G.J., Corpul Grănicerilor, Direcția Vămilor etc.) - s-a numărat recrutarea și instruirea unor locuitori din comunele Bojul, Cojocna Nouă, Pata și Aiton, care aveau misiunea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
activitatea feroviară, un detașament de frontieră să ocupă numai de situația de la graniță etc.). Al doilea capitol - Ierarhia organelor informative - a arătat care sunt cele trei ramuri ale acestei activități: 1. Agentura (agenții de informații ai unităților de poliție și informatorii acoperiți) care au misiunea de a culege informații și de a le raporta în forma în care le-au obținut. 2. Organele de căutare (detașamentele și comisariatele), care primesc rapoartele informative, le verifică și le prezintă eșaloanelor superioare. 3. Organele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cunoască. Ca orientare, ordinul a prezentat și un model orientativ privind un plan de căutare: Plan de căutarea (lucru). Problema... Informații de cules asupra Obiectivul Ordinea de urgență Mijloace normale Mijloace suplimentare Realizări Ședințe FDC Liceul A II Agent Ionescu Informator Material Șc. Normală B III Comisar Marin Propagandă Elev Georgescu I Comisar Popescu Etc. Elev Mihnea IV Agent Gheorghe Ordinul a indicat și modalitățile de transmitere, interpretare și sinteză a informațiilor de la oficiile de poliție la eșaloanele superioare. Prin transmitere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Partidul Național Socialist German din România a aprobat numirea, în calitate de „corespondenți activi” ai mișcării, pentru Hermann Rieber și H. I. Rieber (reprezentanți Mercedenz-Benz) și Fr. Göbl. Toți aceștia au activat în perioada anterioară ca ofițeri în armata română și ca informatori ai oficiilor germane informative aflate în București. Alți doi agenți germani - inginerii Zamber și Inge - ofițeri în Statul Major General german au fost identificați a lucra în Serviciul Secret Politic din București (str. Wilson nr. 9), pe lângă Biroul 113. Alături de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în București. Alți doi agenți germani - inginerii Zamber și Inge - ofițeri în Statul Major General german au fost identificați a lucra în Serviciul Secret Politic din București (str. Wilson nr. 9), pe lângă Biroul 113. Alături de aceștia activa și „cunoscutul agent informator” dr. H. I. Meves, sub acoperirea de reprezentant al Uzinelor „Demag” din Dinsburg. Penetrarea informativă efectuată de agenții români a cuprins inclusiv corespondența Serviciului Secret Politic german din România, care a fost interceptată. P.P.C. a aflat, din cercurile diplomatice ale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
conflict între Reich și U.R.S.S., la care au prezentat și argumente în acest sens. La 16 septembrie 1940 alți patru membri ai Partidului Național Socialist German din România au fost detașați la Secția Informații, cu misiunea „de a recruta informatori” din mediile industriale și comerciale. În plan contrainformativ, rezidența Serviciului secret german a aflat că Societatea „Anglo-Română” (str. Dr. Slătineanu nr. 20) „continuă” să difuzeze materiale propagandistice antigermane ce cuprindeau neadevăruri flagrante la adresa cancelarului, armatei și poporului celui de-al

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
viceconsulului britanic Embury Arthur James, la 15 ianuarie 1941, fost agent consular în Giurgiu, până la 28 octombrie 1940. Acesta a fost documentat de Poliția Giurgiu că a cules informații cu caracter militar și economic, sens în care a recrutat agenți informatori pe care i-a plătit cu sume mari. De asemenea, cetățeanul britanic a fost „unul din autorii principali” a actelor de sabotaj proiectate pe Dunăre și anihilate de autoritățile române. După încheierea activității profesionale la Giurgiu, Embury s-a stabilit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]