3,018 matches
-
nici nu spunea prea multe despre divinitate.501 Copilul este atras de frumusețea cântecului, dorește să îl învețe, deși nu îl înțelege. La fel ni se înfățișează și stareța: ignorantă în ceea ce privește esența, substanța religiei căreia i-a aderat, preferând o inocență a necunoașterii, a inculturii, care însă nu poate fi catalogată decât negativ. Stareța pare a prelua sensul literal al cuvintelor lui Hristos 497 Ibidem, p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Urmează o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița din suita stareței este o persoană instruită, oferă ascultătorilor o poveste despre o donna angelicata, sfânta Cecilia, al cărei nume, mai exact etimologia și simbolistica, încearcă să-l explice, oferindu-ne un mic tratat onomastic. Sfera lecturilor unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat sfânt, venerat ca atare, ba mai mult, aduce și vindecări asupra celor care i s-au închinat cu smerenie. Povestirea aceasta dezvăluie inocența unui univers în care aparențele trec deseori drept esență, în care credulitatea guvernează, căci se doresc cu orice preț minuni și dovezi ale prezenței divine în viața celor umili. Este o lume încă 520 Ibidem, p. 329. 521 Johan Huizinga
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de senzațional a mulțimii. Deși am evidențiat pierderea moralității în spațiul eclesial, surprise de Giovanni Boccaccio sau de Geoffrey Chaucer, poate și datorită faptului că aici ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Boccaccio debuta în colecția sa de povestiri cu un exemplu negativ, al corupției și venalității, portretul celui mai rău bărbat - ser Ciapelletto, însă încheia cu un model de virtute, supunere și răbdare - Griselda 562, mărturisindu-și astfel optimismul în legătură cu recuperarea inocenței într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem cataloga drept comică și aparținând unui registru minor, ultima istorisire este tragică și sublimă, cu tot arsenalul specific unei narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cunoașterea absolută, la divinitate, ci pot fi încadrate în această tipologie datorită calităților morale indiscutabile de care dau dovadă, datorită elevării și purității, care le conferă statutul de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene din epocă, sunt mai terestre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu pasiunea ce crește în ei, cunoscând o evoluție de la inocență spre o maturitate a sentimentelor, pentru ca, în final, să se resimtă acut sentimentul disperării. Un simplu băiat de la țară, Africo, surprinde într-o zi, de pe înălțimea dealului ce se va numi mai târziu Fiesole, nimfele Dianei în timp ce se îmbăiau, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ființa: „Cred că-n lumea toată/ N-a fost ca ea mai măsurată.”656 Idealul feminin medieval trebuia să rămână distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți, și pledând pentru o iubire platonică, nepretinzându-le, pentru a le încerca sinceritatea și tăria sentimentelor, călătorii riscante în ținuturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
răul, nu poate decât să rămână străină de el. Este un spirit evlavios: „Încât Credința, însăși ea/ Castelu-ntr-însa și-l avea/ Spre a domni întru lumină”663. Simbolistica numelui este mai mult decât sugestivă: Dalba este metaforă a purității, a inocenței și a gingășiei. Portretul nu are doar valoare estetică în sine, ci se dorește și pedagogic, femeia iubită este un model la care oricine ar trebui să se raporteze: „Eu o asemui c-o făclie/ Din care toți lumină vie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
legată de principiul feminin, că „bărbații aveau cariere, în timp ce femeile se dovedeau adevărate caractere.695 Față de alte eroine ale operei, acest personaj feminin devine mult mai complex, prin problematica pe care o deschide decizia sa. Lucreția reușește să își mențină inocența, deoarece este element constitutiv al unui sistem social care îi impune felul de a gândi și de a acționa. Este profund ancorată în ideologia romană, care îi determină până și reacțiile cele mai spontane. Personajul chaucerian dobândește valențe noi, apare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
divine, căreia i se subordonează total și care îi conferă protecția dorită până în final.764 Numele personajului este simbolic, tocmai pentru că nu renunță niciodată de la idealul purității și al frumuseții morale pe care îl întruchipează. „Divinitatea îi apără puritatea și inocența în fața numeroaselor încercări.”765 Dacă o privim cu un ochi mult mai critic și ținem cont și de amănuntele oferite de narator, avem, de fapt, povestea unei femei abuzate, mereu rău tratate și o aparentă inocență și virtute în ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îi apără puritatea și inocența în fața numeroaselor încercări.”765 Dacă o privim cu un ochi mult mai critic și ținem cont și de amănuntele oferite de narator, avem, de fapt, povestea unei femei abuzate, mereu rău tratate și o aparentă inocență și virtute în ceea ce o privește: notarul apelează mereu la pronia divină pentru a o proteja pe Constanța împotriva a tot ceea ce este malefic, răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat se vede pus în situația nu doar de a-și ceda copila, ci de a îngădui pentru ea un destin rușinos, o pervertire a tot ceea ce reprezenta tânăra: puritate, fragilitate, inocență. Virginius nu vede decât o singură soluție pentru a se elibera din situația dezonorantă în care se află atât el, cât și fata sa: moartea. Ca să rămână ceea ce a fost, Virginia trebuie sacrificată, iar lamentația părintelui, devenit călău, nu atenuează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fie alegând binele, puritatea și virtutea, așadar ceea ce generic am denumit sfera angelicului, fie optând pentru trăirea plenară a vieții, cu toate deliciile ei, chiar dacă se încalcă frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
știe să-l determine pe soț să creadă ceea ce vrea ea, să restabilească armonia inițială și să alunge orice suspiciuni. Mai este o donna demonicata prin infidelitatea de care se face vinovată și prin viclenia cu care își susține cauza (inocența pretinsă în căsnicie, puritatea și cinstea), dar, ca și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată/ și mai de preț din câți au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și inocența lui Troil. Cresida se simte în mijlocul grecilor mai lipsită de protecție decât fusese în Troia, mai izolată și mai înspăimântată. și, în mod firesc, teama ei se intensifică. Este forțată să trăiască ca o prizonieră, într-un loc pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tine. Să analizăm sentimentul de pudoare. Acesta este definit de obiceiuri și de epocă. Nu pot să nu citez definiția dată de marele Domínguez În Dicționarul său (1848)1: „Pudoare: gen de atitudine rezervată, castă, rușine timidă și sinceră, asemenea inocenței În stare de alarmă. Modestie jenată, sinceră, neafectată, atitudine rezervată, onestitate, caracteristică, În special feminină, care se află Într-un alunecos declin pe o pantă extrem de periculoasă, ce poate provoca un eșec iremediabil și o cădere nefastă”. Nu are dreptate
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
D. Tudosie - Grupul Școlar Agricol <<D. Cantemir>> din Huși - "Domnului prof. dr. V. D. Marin, omagiul autorului, cu rugămintea de a face o recenzie sau un interviu, cu distinsă prietenie" - 12.11.2003 351 14. Constantin Parascan - Ion Creangă Măștile inocenței, viața și opera - "Domnului Marin Dumitru, cu admirație pentru cuvinte, ce face și cum face, foarte bine făcând, în zilele Creangă de la Moara Grecilor" - martie 2004 15. Acad. Prof. Univ. Dr. Valeriu D. Cotea - Omagiul unui mare viticultor și oenolog
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Adică mondenitatea, fie ea și una politică, superficialitatea blândă a lucrurilor plăcute. Dar toate acestea sunt supuse presiunii unui egocentrism pe care nu face nici un efort să-l ascundă. El e centrat asupra sa Însuși cu o spontaneitate plină de inocență și cu un firesc dat de siguranța totală că - până și atunci când greșește - el are dreptate. Pe de altă parte, cărțile nu i se vând, iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a victimiza specia umană. Pe câtă vreme animalele, „preafericitele fiare inferioare”, intră În călduri, iar apoi scapă de uriașul chin sexual, omul, „Încarcerat de moravuri și Înlănțuit de Împrejurări”, e veșnicul prizonier al unei neastâmpărate dorințe. Fantasmele ei sexuale au ceva din inocența aseptică a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se încheia cu un final exemplar, moralizator, de ținut minte ("și nu uitați copiii..."). Insistența cu care povestitorul dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri au fost oameni voinici și viteji?"223; "bunicule, care a fost cel mai viteaz voievod român?"224 Tonul povestirii oscila între cronică și basm, căutând adresări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instituției, evidențiind meritele personale ale celor implicați. Era și o ieșire îngăduită din programul zilnic, din anonimat și din monotonie. Celebrarea rămânea, în bună măsură, un exercițiu de autoritate și de conformare la anumite roluri sociale; iar componenta ludică, încredințată inocenței copiilor, atenua eventualele excese de ordin ierarhic, susceptibile să dăuneze solidarității de grup205. Probabil că acest ultim aspect explică popularitatea "horelor unirii", care au supraviețuit și în perioada postbelică, din cauză că virtuțile lor "democratice" conveneau propagandei. Publicul le așteaptă încă, pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
voturile; aici deliberativul este în acel demonstrativ (...) Cicero demonstrează că Arhias trebuie admis printre cetățenii romani. De ce? Pentru că are un geniu ce va face onoare statului: aici demonstrativul se unește cu judiciarul. Oratorul roman îl apără pe Milon dovedind judecătorilor inocența și curajul său, arătînd și folosul ce va dobîndi prin el patria: aici se găsesc reunite judiciarul, demonstrativul și deliberativul" D. Gusti, 1984: 18), pot fi desprinse in vitro, nu și in vivo următoarele tipuri textuale structurale, legate de anumite
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]