2,106 matches
-
comunism „bun”, măcar în teorie, dacă în practică nu se putea - cam așa gândea studenta mea. Majoritatea colegelor ei erau, în mod pasiv, de acord cu ea, doar o voce sau două protestând la adresa spuselor moderatoarei. Recunosc acum că prestația insolită a studentei mele m-a luat prin surprindere, neînchipuindu-mi că o piesă pamfletară de tip antiutopie, precum Ploșnița, ar putea fi înțeleasă ca o apologie a regimului bolșevic. Mi se părea evidentă, în textul lui Maiakovski (un Maiakovski eretic
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
al oportunităților și au continuat. Alții, nu au putut trece peste sentimentul dezamăgirii și au renunțat. Însă, mereu apar scântei noi care vor să danseze pe scena scriiturii. Au luat atitudine în scris și au surprins prin profunzimea gândurilor, prin insolitul sentimentelor și prin fragilitatea minții. Vârsta le permite să se descătușeze din ființa care învelește sufletul și să strige tuturor Mă înclin în fața lor și le mulțumesc, deoarece în cuvintele adunate într-o poezie, proză sau dramaturgie am descoperit frumusețea
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
lunii noiembrie. La această dată, în fiecare an, bistrourile și legendarele "bars-à-vin", forfotesc de oameni simpli și joviali care gustă din vinul roșu de recoltă nouă într-o atmosferă care amintește de aerul vechiului Lyon, capitală a Rezistenței Franceze, cu insolitele sale "traboules"49 și familiarele sale "mâchons"50. Totuși, altădată servit în faimoasele "bouchons" lioneze, mici restaurante tradiționale, astăzi, produs al oenologiei și al marketingului, "Beaujolais Nouveau" este diferit de vinul a cărui savoare a fost descoperită de ziariștii francezi
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu două săptămâni. Amintirile despre copilăria de ieri sunt nefondate științific, nestatistice și cât se poate de subiective. Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu - aventură literară la bordul Submarinului iertat Luiza Vasiliu La Editura „Brumar“ din Timișoara a apărut cel mai insolit volum de poezie de anul acesta: Submarinul iertat, scris în dialog transoceanic și delirant de către Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu. Poemul e bine adăpostit într-o ediție de lux, apărută în tiraj de 150 de exemplare, cu ilustrații color de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
limbajului, a construcției după legi proaspăt inventate. Și, mai ales, există o voluptate a sondării profunzimilor rar întâlnită. Unele formulări stilistice ale unor ipostaze omenești în La umbra fetelor în floare sau în „monologul“ lui Molly Bloom provoacă implozii de insolit, sunt rândurile pentru care „merită“ tot efortul decriptării. Sunt acele momente în care autorul rupe proptelele stilistice pentru un plonjon spectaculos în zona revelației. Nu o să citez din Proust acum, dar ne amintim cu toții cum, printre șoapte, bârfe, spionaje, voyeurisme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și-a trimis ucenicii pe mare, apoi s-a retras să se roage, după miezul nopții, urmând ca după rugăciune să se alăture ucenicilor săi. Și li se alătură într-adevăr, dar nu într-o formă firească, ci într-una insolită: El calcă pe ape, fără să se scufunde, controlând atât marea, cât și întunericul. Dar mai ales controlând moartea. Poate că acesta este lucrul care m-a izbit și care a distrus cel mai tare logica mea. Zărindu-L pășind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
haiku. Vei găsi întotdeauna rânduri tulburătoare, aproape poetice, aruncate cu dispreț „prozaismului“ poveștii. „Viscolele sunt niște bătăi cu perne“, râde la un moment dat un personaj de ultramediatizarea tipică a unor fenomene meteorologice ieșite din normal. Obsesia frumuseții blestemate Imaginile insolite stilistic sunt completate de „corespondențe“ stranii, paranoide între personaje refuzate de sistem, legate între ele de blesteme diferite, dar indicate de aceleași semnale textuale. Cea mai frumoasă construcție a lui Vonnegut în acest roman este aceea care îl unește pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
exhibată uneori în chip public și cu noile fantasme erotice sau medicale care o însoțesc. Sau atitudinea sa față de pământul pe care trăiește, cu schimbările climatice care se petrec acum și cu noua eschatologie populară prin care se anunță forme insolite ale "sfârșitului lumii". Este vorba, într-o altă privință, de capacitatea de sacrificiu a generației tinere (Chișinău, 12 aprilie 2009), o generație socotită uneori în grabă sau cu destulă ipocrizie ca lipsită de repere istorice și morale. Nicu Gavriluță observă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
-i omului dorințele secrete, poți spera și la o afacere reușită. Este exact ceea ce se întâmplă la Muzeul din Wattens. Lumile de Cristal create de artistul multimedia Andre Heller în 1995 îți provoacă simțurile și imaginația, deschizându-ți mintea spre insolitele versiuni ale lumilor multidimensionale. Albastrul intens, prezent peste tot, te transpune într-o veritabilă lume de basm a comorilor. Întâlnești aici cel mai mare cristal șlefuit din lume, Centaurul de 300.000 de carate. În jur doar opere de artă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
-și ascund caracterul de clasă, cum este spre pildă Partidul Republican Burghez Sârb, Partidul Democrat Burghez)”. Partidul Comunist Iugoslav „nu are statut aparte și nici program propriu, nu se manifestă în mod public și duce o existență semilegală”. În această insolita situație „a purta titlul de onoare de comunist, a rămas în Iugoslavia un lucru conspirativ” pentru care poți fi pedepsit. Se considera, prin urmare, similitudinea cu „linia trădătoare a menșevicilor ruși de lichidare a partidului”. Invocânduse gândirea „înțeleaptă” a liderului
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
un generos spațiu al jocului pe scenă, un spațiu cu nebănuite deschideri spre spectacolul VIEȚII. Suportul de curs creat constituie un instrument util de învățare pentru elevii noștri care, printr-un efort concertat elevprofesor/actor-regizor, vor avea ocazia unor relecturi insolite ale textelor dramatice aparținând unor scriitori definitorii pentru dramaturgia universală: W. Shakespeare, G.B.Shaw, O. Wilde, E. Ionesco, M. Vișniec, S. Becket, J.Khendric. Dramatizările realizate în limba engleză, franceză, română, de către trupa de teatru a Colegiului Național Iași, în
Arta dramatică. Oportunităţile interdisciplinarităţii pentru dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
1972, nu v-ați speriat, ca Grace? Îmi plăcea la nebunie să fiu Amneris, să fiu frumoasă! Nu a fost ușor, însă. Cântă Radames aria lui, după care nu mai ai decât o singură măsură și trebuie să intri: Quale insolita gioia nel tuo sguardo... Avansezi, cânți și vezi oamenii ciorchine! Pentru ce sunt luminițele? Ca să ne poarte noroc nouă, celor de pe scenă! Mă sim țeam bine și cu partenerii: Luisa Maragliano era o cântă reață solidă, despre care păcat că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nu-i fac tratamentul antirabic: „A socotit probabil că turbat din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal.“ Departe de a-și judeca familia, Negoițescu rememorează scenele din copilărie din perspectivă pur estetică și cu bucuria evenimentului insolit. La școală mediocru până târziu, la sporturi leneș, la vioară dezastruos, cu diverse ticuri neplăcute, se prinde, la un moment dat, ca Bastian din romanul lui Michael Ende, în universul fără opreliști al cititului și, din acel moment, devine un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și harul creator al exegetului. Iată de ce el sondează nu nivelul „neptunic“, ci pe cel „plutonic“ al liricii eminesciene. Cum s-a remarcat însă, I. Negoițescu este într-adevăr călinescian prin arta și plăcerea de a cita, prin comparatismul lui insolit, printr-un anume histrionism și, îndeosebi, prin „voința de a modifica harta valorilor, adică ierarhia și geografia lor“. De aceea, toate volumele sale de critică sunt, în realitate, mari fragmente dintr-o Istorie a literaturii române numai pe jumătate terminată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde favorizează, mai târziu, apariția acelei perspective insolite, moderne, deformatoare, pe care criticul o va avea asupra întregii literaturi clasice românești și pe baza căreia un Ion Barbu îl va „influența“ pe Coșbuc și așa mai departe. Din clipa când l-a văzut, E. Lovinescu observă: „Figură fină
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
angajat și el de Căile Ferate Române, ca specialist, căruia avea să-i toarne o groază de copii, tata a fost crescut de acesta. Dar primii ani ai vieții și i-a petrecut în casa bunicilor, la Slatina, care răsuna până la ore insolite de muzica tarafului din local. După recăsătorirea mamei lui, orfanul a însoțit familia Godini mai întâi la Pașcani, important nod de comunicație, unde ei locuiau chiar în clădirea gării, la etaj. De acolo, din fereastră, micul Ionel, copil de școală
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau incorect, stufos sau arbitrar, stilul secolului al XVIII-lea ne face să ne gân dim la o cădere în perfecțiune, în neviață. Un produs de seră, artificial, lipsit de vlagă, refuzând orice slăbire a frâului, nu putea cu nici un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
face romanul să fie o născocire fără forță. Dacă ar fi să găsesc contribuției mele o calitate, aș spune că romanele mele sunt puternice au o forță ce le vine din limbajul foarte special, din caracterizare și din materialul lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită ca puternică și ulterior momentului când a fost scrisă, dacă are relevanță, dacă s-a ocupat de problemele prezentului ei. Poate că ce scriu eu a părut de neînțeles, iar personajele neclare, cine știe cărui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a miza pe spectaculos, pe emoțional, reprezintă o puternică formă de constrângere care provoacă absența investigației critice în avantajul unei logici comerciale. Totuși, abundența conflictelor și aspectelor polemice nu poate fi redusă la o apetență a publicului pentru senzațional și insolit; este evident că ceva din experiența socială cotidiană a românilor transpare și în discursul știrilor. Fracturile sociale, reprezentările distorsionate legate de elitele politice și financiare toate acestea se găsesc reprezentate în geografia simbolică a știrilor actuale. 3. Mass-media ca actor
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
de genul "Un grup de tineri agresează un polițist blond de șaptezeci de kilograme", legea exhaustivității ar fi din nou încălcată prin excesul de informații. S-ar putea să existe totuși circumstanțe în care un asemenea titlu nu ar fi insolit: informativitatea depinde deci de pertinență. Legile modalității Un anumit număr de legi ale modalității impun să fim clari (în pronunțare, în alegerea cuvintelor, în complexitatea frazelor etc.) și mai ales să fim economi (să căutăm formularea cea mai directă). Aceste
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
non-persoană tradiționala "persoana a treia" pentru a sublinia faptul că ea se situează într-o sferă total diferită decît cuplul EU-TU, coenunțiatorii. Existența, la baza oricărui enunț, a unei categorii fundamentale ca aceea a persoanei este de fapt foarte insolită. Grupurilor nominale li se atribuie o "persoană", în timp ce această "persoană" este o categorie pur lingvistică, un rol jucat în actul enunțiativ: în realitatea din afara limbii pe care o reprezintă enunțurile, ființele nu au persoană. Dacă spunem, de exemplu: Patronul mi-
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
le exclude din sfera "creației de lumi". 1.2.1. Privite strict din perspectiva semnificatelor ("lexemelor") care le compun, textemele exclud nu numai "creația de lumi", ci orice tip de creație. Chiar dacă, la origine, aceste configurații semantice au reprezentat metafore insolite, ele și-au pierdut, prin "repetare", orice valoare "poetică", transformându-se în expresii convenționale, fie în planul limbii (= textemele diasketice), fie în planul vorbirii individuale (= textemele diasemice). Din acest punct de vedere, e evident că o expresie precum I s-
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ideea enunțată de Lucian Boia care îl definea astfel: "Imaginarul este omniprezent (...). Orice gând, orice proiect, orice acțiune posedă o dimensiune imaginară, într-un evantai foarte larg, care se întinde de la ipoteza ce-și așteaptă verificarea până la fantasmele cele mai insolite."14Această "definiție" ne ajută să precizăm care este universul de discurs de la care pornește ideea de imaginar specifică acestei lucrări. Totuși pentru a nuanța modalitatea de percepție a imaginarului, am înlocui cuvintele "posedă o dimensiune" cu "este o formă" și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Barbu îl aflăm și pe Rimbaud, despre care, în conferința cu același nume, susținută în 1947, afirmă într-o parafrază, "că există poate poeți mai mari și mai puri decît Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atît de insolit". Îl consideră pe poetul Unui anotimp în Infern, un scientist, un matematician al delirului și vede în Iluminațiile sale o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un fel de trecere la limita investigării exacte. Doar Povestirile grotești și fantastice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
al patrulea, era doar sugerat, devine acum explicit, deși unele formule mai tulbură, uneori, chiar și acum, sensurile voite de autor. Arthur Rimbaud este o imagine iconica pentru noua poezie. Barbu nu îl socotește cel mai mare, ci cel mai insolit, i.e., original. Să nu uităm că individualitatea este ceea ce el prețuiește cel mai mult: "Folclor sau poezie violent individuală"66. Investigând metodă artistică a poetului francez, conchide că are de a face "cu un fel de scientist, un metodician al
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]