18,030 matches
-
cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde o fi locuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de viață și despre obiceiurile Șoimăreștilor, despre luptele dintre boieri și răzeși, precum și despre luptele pentru domnie ale diverselor familii boierești în secolul al XVII-lea. Se cuvine să mai adăugăm că ,,Neamul Șoimăreștilor” este un roman istoric, deoarece se inspiră din istoria Moldovei și un roman social, deoarece conflictul principal este axat pe o importantă problemă socială, și anume: lupta dintre răzeșii care își apără pământurile și boierimea care încearcă să-și extindă moșiile. În același timp, romanul lui Sadoveanu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o nouă carte. Lucrarea Melaniei Livadă este structurată în două părți. În prima parte, G. Călinescu - Teoretician al poeziei - autoarea, specialistă în literatura franceză și cunoscătoare a literaturii italiene, cercetează domeniile esteticii, filozofiei, istoriei culturii etc. După Profil introductiv in inspirat portret spiritual al divinului critic, și după temeinicul eseu Ecouri ale esteticii și criticii literare italiene, merită să fie amintite capitolele Șapte prelegeri de estetică a poeziei și Modul intelectual al lirei. Partea a doua - Poezia - se constituie într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile pline de frunze îngălbenite ale copacilor de la poale, care păreau niște bătrâni ce își plecau capul și mâinile trudite în fața veșniciei și tinereții oceanului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atitudinea senină în confruntarea cu moartea, pe care o privește ca pe o continuare a vieții sub alte forme și ca pe o expansiune în cosmos, prin măreție și distincție, portretul ciobănașului moldovean și-a câștigat nemurirea. Balada Miorița a inspirat mulți scriitori ai literaturii noastre. Dezgustat de viața grea și săracă pe care o ducea, Mihai Eminescu, spune în poezia Mai am un singur dor, că își dorește un singur lucru: să fie lăsat să moară în liniștea serii, la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină îl înspăimântă, dar totodată îi inspiră și armonie, puritate și siguranță. Ca toți românii, el îmbracă natura în ce crede de cuviință, iar moartea este caldă si armonioasă. În locul frigului și întunericului, se află căldură și lumină, pace și liniște, duioșie și protecție, exact antonimele caracteristice
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi plăcea să învețe, însă cel mai mult îl atrăgea natura cea care, mai târziu, avea să-l inspire în atâtea poezii. Iubea mult natura: buciumul stânelor, izvorul cu murmurul său, dar mai ales pădurea. Zile întregi stătea în pădure, cu brațul drept sub cap, la umbra unui stejar bătrân, ascultând murmurul izvoarelor și foșnetul frunzelor. Când răsărea luna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se intra foarte ușor. Se intra greu și se ieșea și mai greu. Poarta de metal glisantă, cu acționare electrică, era o dovadă suficientă de exigență. La mină era același model omologat de securitate și confort. Pentru portar, mai ales. Inspirat de povestea lui Iuri, Flavius-Tiberius a botezat noua sa școală „Vorkuta maia”. În vreme ce elevii din marile licee teoretice câștigau tot felul de olimpiade și visau să ajungă medici, ingineri, arhitecți sau profesori, dacă se poate universitari În slujba patriei, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius, tot mai convins că nu fusese totuși prea inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scap. Dar n-am fugit. Când m-am ridicat cu grijă în capul oaselor, o logică superioară preluă controlul, o mână sigură apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
voi explica tot ce pot despre orice ai vrea să știi, dar în seara asta, fără întrebări. În seara asta, suntem doar doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise ea surprinsă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând să-și controleze tremurul, apoi spuse, ca pentru sine. — E ca-n Dimineața morții sau cam așa ceva, nu? Apoi mie, zâmbind: — Ai încredere în mine? — Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clinică de-atât, e un fel de proces. Restul ființei sale nu mă poate controla sau mai știu eu ce, dar în mintea mea a rămas o bucată latentă din el și, atâta timp el există... Scout se opri și inspiră adânc. — Rahat, chiar nu aveam de gând să ajung la asta. Voiam s-o spun pe șleau, să încerc să-ți explic totul folosind doar cuvintele potrivite, dar... Își dădu părul pe după urechi. Bărbia, gâtul, tot trupul ei tremura. — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asupra vieților lor zi de zi, dar dacă acesta ar slăbi, s-ar împrăștia probabil în toate cele patru vânturi și și-ar mai reveni niciodată. Înțelegi ce vrea să spun? Mi-am făcut mâinile căuș la gură și am inspirat printre degete. Creierul meu, măruntaiele mele trăgeau în toate direcțiile deodată. — Tot ce vreau să știu acum e dacă tu l-ai trimis pe domnul Nimeni după mine, Scout. Ești una dintre ei? Lumina focului sclipi la lacrimile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta unui val mic. Lumea ideilor și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i mirosul de haină de blană veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am strigat spre marea calmă, cu o voce tremurătoare și frântă de lacrimi. Bine, deci, unde ești? Unde ești, rechinule, pentru că eu sunt chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laureatului premiului Nobel pentru literatură Rabindranath Tagore și unor autori indieni contemporani. De asemenea, a tradus și alte titluri de referință, printre care menționăm: Om bogat, om sărac de Irwin Shaw, Fălci (romanul scriitorului Peter Benchley, după care a fost inspirat filmul cu același titlu, în regia lui Steven Spielberg), precum și volumul în ediție bilingvă The Gold Bug Cărăbușul de Aur a renumitului Edgar Allan Poe. Pe temeiul recomandărilor obținute din partea iluștrilor profesori universitari Dr. Leon D. Levițchi și Dr. Andrei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
grupurilor care au investit în organizație și care au un interes direct în oricare dintre serviciile sau produsele asigurate sau în orice aranjamente de parteneriat. Cadrul de reglementare ar trebui, de asemenea, să asigure un nivel de competiție și să inspire la adăugarea de valoare organizației. Conturile finale ale organizației sunt verificate anual de o firmă externă de contabilitate și/sau de audit (audit extern) pentru asigurarea managementului în privința realității și fiabilității acestora și pentru evaluarea performanțelor financiare ale organizației. Conturile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
complicat viața? 4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or fi fiind legate de cifra asta, patru? 1961, sfîrșit de liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine Richard Lewinsohn... A, eruditul meu cîine se inspiră din Histoire des animaux-leur influence sur la civilisation humaine. ... spune că noi, cîinii, ne-am născut legitim buni de serviciu pentru om. Dacă-i om! Cu toate astea, deși e cel mai vechi prieten, "cîinele rămîne un proletar printre animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
femeie nu foarte tânără, dar neîndoios frumoasă, intră prin stânga. Poartă o rochie galbenă cloș, strânsă pe mijloc, cu bretele și un strat de dantelă îi iese de sub tiv. Ține în mână o floarea-soarelui mare, cu tulpina înaltă, din care inspiră adânc cu fiecare respirație, cu zgomot, ca și cum și-ar trage seva vieții direct din ea. Se întrerupe din când în când, pentru a se adresa publicului, apoi își înfige iar capul în corola uriașă a florii, ca și cum și-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acele persoane că au murit în condiții tragice, nu ți se pare nimic deosebit, pentru că totul pare a se menține în firea lucrurilor. Stigmatul nenorocirii stătea întipărit pe fața lor, irevocabil și iremediabil. Dar nu tu! Figura ta mi-a inspirat întotdeauna o nestăvilită poftă de viață, forță, libertate, spații deschise, aer și mișcare. Și-apoi armonia și suplețea ta fizică... S-a întâmplat ceva cu tine, deja încep să văd însemnele morții pe chipul tău, trebuie să te oprești, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]