3,685 matches
-
gărzilor roșii” la Petrograd, în vara anului 1917; lovitura de stat a activiștilor sprijiniți de populație: atacul asupra palatului Tuileries, pe data de 10 august 1792, sub semnul drapelului roșu; luarea Palatului de Iarnă, pe data de 17 noiembrie 1917; instaurarea dublei puteri: cea legală a Adunării, a deputaților aleși și a guvernului; cea considerată legitimă, a activiștilor revoluționari și a străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
noiembrie 1917; instaurarea dublei puteri: cea legală a Adunării, a deputaților aleși și a guvernului; cea considerată legitimă, a activiștilor revoluționari și a străzii; competiția feroce pentru putere între revoluționari: iacobinii contra girondinilor; bolșevicii contra socialiștilor revoluționari și a menșevicilor; instaurarea dictaturii unui grup de activiști, deturnată apoi în beneficiul unui dictator: crearea pe 6 aprilie 1793, a Comitetului Salvării Publice, controlat de iacobini, iar, după aceea numai de Robespierre; crearea pe 7 noiembrie 1917, a Consiliului Comisarilor Poporului, sub controlul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el, partea cea mai semnificativă a Revoluției Franceze rămâne ceea ce istoricul Jacob Talmon desemna drept o „democrație totalitară”, inaugurată prin dictatura Comitetului Salvării Publice - cu susținerea „turbaților” (Les Enragîs) și a orașului Paris -, promulgarea legii suspecților, înființarea tribunalului revoluționar și instaurarea terorii*. Istoricul Guglielmo Ferrero o rezumă astfel în Cele două revoluții franceze (1951): „Prin spirit revoluționar, trebuie să înțelegem dorința și speranța de a pune mâna pe putere în afara oricărui principiu de legitimitate, de a o cuceri cu forța și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au început o insurecție, trupele guvernamentale contraatacă și, timp de câteva zile, au loc lupte violente care duc la moartea mai multor sute de persoane până când bolșevicii reușesc să se impună. în fapt, războiul civil a început deja. Dictatura proletariatului Instaurarea „dictaturii proletariatului” provoacă reacții indignate în întreaga opinie publică revoluționară, sindicalistă și republicană, până și la nivelul conducerii bolșevice. Pe 14 noiembrie, Kamenev și alți lideri cer ca Sovnarkom să fie deschis și altor socialiști. Lenin reacționează violent. Kamenev este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale „armatelor aprovizionării” bolșevice, muncitorii care resping noul „patronat” bolșevic și revendică niște condiții de viață mai bune, naționaliștii din fostul imperiu care-și reclamă independența și chiar SR de stânga exasperați de tratatul de la Brest-Litovsk sau anarhiștii care combat instaurarea statului bolșevic. în aceste condiții, numai teroarea îi va permite lui Lenin să se mențină la putere și să-și impună programul său de „comunism de război”, care se sprijină pe măsuri radicale - suprimarea proprietății private, a moștenirilor, a comerțului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aceste condiții, numai teroarea îi va permite lui Lenin să se mențină la putere și să-și impună programul său de „comunism de război”, care se sprijină pe măsuri radicale - suprimarea proprietății private, a moștenirilor, a comerțului privat, a monezii; instaurarea economiei planificate și a muncii obligatorii. Toate acestea vor ruina țara, a cărei producție industrială scade de la indicele 100 în 1913, la 12 la începutul anului 1921, în timp ce inflația explodează trecând de la indicele 100, în 1913, la 64 de milioane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un armistițiu cu „specialiștii burghezi”, reprimați cu brutalitate după procesul de la șahtî din 1928. Acum propaganda atinge adevărate culmi în minciună și dezinformare*, descriind viața paradiziacă a colhoznicilor și prezentând cotitura stalinistă drept întreprinderea de modernizare a unei țări înapoiate. Instaurarea totalitarismului de mare intensitate Anii următori colectivizării sunt marcați de valuri de epurări în rândurile PCUS. Pe plan ideologic, Stalin impune un „clasicism” sovietic în cultură*, cu abandonarea avangardismului în artă și în literatură în numele „realismului socialist”, iar, în istorie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a izbucnirii războiului civil*, Lenin îl numește pe Troțki* comisar al poporului la Ministerul de Război. Acesta inițiază un dublu proces, a priori antagonist, de normalizare și de bolșevizare. Aceasta din urmă este inaugurată pe 6 aprilie 1918 prin instaurarea comandamentului bicefal: ofițerii sunt flancați de civili (comisari politici) însărcinați să controleze și să impună strategia bolșevică logicii militare. Eșecul recrutării de voluntari - în mai 1918, Armata Roșie nu avea decât 306 000 de oameni - și absența profesionalismului cauzată de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proporție de comuniști din cei 40000 de elevi ofițeri trebuind să compenseze slabul nivel de competență dobândit în cursul unor strategii de pregătire efectuate în pripă. Războiul civil încheindu-se în 1920, iar revoltele muncitorești și țărănești strivite în 1921-1922, instaurarea NEP* pune chestiunea naturii și a funcțiilor unei armate bolșevice pe timp de pace civilă și internațională. Armata Roșie este armata unui partid-stat, supusă unei puternice încadrări ideologice asigurată de un corp special de ofițeri politici și întărită printr-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
viața POSDR este dominată de confruntarea dintre cele două tendințe, exacerbată de revoluția rusă din 1905. în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferitelor sfere ale vieții, ea trebuie să transpună în practică aspirația lui Lenin către o societate care n-ar mai fi decât „un singur atelier, un singur birou”. Dar, foarte curând, dominația birocraților, controalele neîncetate, tracasarea prin hârțogăraie, duc la instaurarea „civilizației rapoartelor scrise”. „Birocratismul” a sfârșit prin a domina funcționarea însăși a partidului și prin a provoca paralizia generală a sistemului -, dar și prăbușirea lui. Inventarea activiștilor (apparatciki) și a nomenclaturii Sociologul german Max Weber a fost primul teoretician al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mici. în aprilie 1970, voluntarismul revoluționar expiră odată cu eșecul recoltei „celor zece milioane de tone de trestie de zahăr”. Castro este obligat să accepte subordonarea față de patronul sovietic a „revoluției sale subvenționate”, servind de atunci ca instrument militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în Africa* (Angola, Etiopia). Ceea ce nu-l împiedică să acceadă, în 1979, la președinția mișcării de nealiniere*. Pe plan instituțional, sovietizarea* se încheie în 1975, odată cu primul congres al PC cubanez și cu Constituția din 1976. PCC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fost restabilită într-un timp scurt. Agricultura egalează rapid nivelul producției de dinainte de război. Numeroși intelectuali sunt convinși că o anumită marjă de liberate va putea subzista fără probleme. Iar în Coreea, armata chineză ține în șah trupele americane. Instaurarea socialismului Totuși, consideră Mao Tzedun*, președintele RPC, cu aceste realizări, revoluția rămâne doar într-o fază „democratică”, care trebuie în mod absolut să cedeze locul „socialismului”: încă din 1952-1953, controlul de către stat al circulației principalelor produse agricole duce la deteriorarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-o contradicție fundamentală. în spatele fațadei „puterii celor ce muncesc”, promovată în lumea întreagă de un puternic dispozitiv de propagandă* și de dezinformare*, „dictatura proletariatului” le-a impus muncitorilor condiții de viață și de muncă ducând în multe cazuri la instaurarea muncii forțate de masă - Gulagul* sovietic sau laogai-ul chinez și variantele lor din Europa de Est sau din Asia* - la suprimarea dreptului la grevă și a sindicalismului* liber și la reprimarea feroce a oricărei manifestări de protest a muncitorilor ca în Berlinul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
CORTINĂ DE FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit, care între 1944-1945 și 1989, au fost sub controlul direct al URSS, au fost supuse unei sovietizări forțate și unei instaurări a totalitarismului de înaltă și apoi de mică intensitate. Zguduite de multe crize în 1953, 1956, 1968 și în anii 1980, democrațiile populare și-au redobândit independența în toamna 1989 și cele mai multe dintre ele sunt în prezent membre ale Uniuni
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1927, ajunge aproape de nivelul atins în 1913. Economia planificată: penuria constantă, mijloc de regularizare a economiei în 1928, Stalin* hotărăște să mizeze totul pe dezvoltarea accelerată a industriei grele, asigurată prin disciplina totală a clasei muncitoare*, prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forțate în sânul unui uriaș sistem concentraționar* și prin generalizarea terorii. El lansează primul plan cincinal* care, într-un mod autoritar și birocratic, alocă 80% din investiții industriei grele, fixând în mod centralizat prețurile. Sunt astfel privilegiate sectorul armamentului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin a fost în exil 16 ani, iar Troțki 26. încă din 1949, după înfrângerea în războiul civil, comuniștii greci se exilează în URSS și în democrațiile populare, antrenând cu ei mai mult de 10.000 de persoane. în afară de asta, instaurarea regimurilor comuniste a provocat și ea gigantice valuri de exilați fugind de dictatură, de teroare și de mizerie, aspect adesea uitat al tragediei din țările „socialismului adevărat”. Exilul rușilor „albi” începând din 1918, rușii calificați din diverse motive ca „albi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1940 la Mexico. Exiluri provocate de victoria sovietică asupra Germaniei Cel de-al doilea război mondial provoacă enorme deplasări de populații, mai întâi din cauza operațiunilor militare, apoi ca urmare a reconfigurării generale a frontierelor și, în sfârșit, prin exiluri consecutive instaurării de regimuri comuniste. în 1944, sosirea Armatei Roșii* antrenează fuga masivă a populației germane din Prusia Orientală și apoi din Pomerania; rușii angajați în armata generalului Vlasov, ucrainienii deportați de naziști în lagăre de muncă forțată, baltici care fugiseră deja
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca paria și ca recalcitranți și sunt trimiși cu sutele în Gulag*. Va trebui să aibă loc, în 1956, vizita în URSS a unui ministru francez, pentru ca o parte din ei să obțină dreptul de a se întoarce în Franța. Instaurarea regimurilor comuniste și exilul Instaurarea regimurilor de democrație populară* după 1945 provoacă noi valuri de emigrație. într-un prim moment, aceasta este relativ lesnicioasă, dar spre sfârșitul anilor 1940, regimurile comuniste își închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și sunt trimiși cu sutele în Gulag*. Va trebui să aibă loc, în 1956, vizita în URSS a unui ministru francez, pentru ca o parte din ei să obțină dreptul de a se întoarce în Franța. Instaurarea regimurilor comuniste și exilul Instaurarea regimurilor de democrație populară* după 1945 provoacă noi valuri de emigrație. într-un prim moment, aceasta este relativ lesnicioasă, dar spre sfârșitul anilor 1940, regimurile comuniste își închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse unei claustrări indispensabile supraviețuirii totalitarismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferitele servicii, îi promovează pe favoriții momentului, îi coboară pe cei căzuți în dizgrație, întreține o harababură instituțională care, suspendată la începutul războiului, reîncepe odată victoria întrezărită și va dura până în martie 1953. Cu „marile procese* de la Moscova” și cu instaurarea Marii Terori*, nicio opoziție nu se poate cristaliza în jurul unui organism birocratic. Stalin domnește ca stăpân absolut, veghind cu strășnicie asupra principalelor pârghii ale puterii: aparatul de partid, Comisia de Control și poliția politică*. El își întărește monopolul asupra informației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dollfuss în Austria, se angajează pe o linie revoluționară inspirându-se din modelul sovietic. Intrarea miniștrilor CEDA în guvern declanșează, în octombrie 1934, o grevă generală insurecțiarală, declarată și susținută de PSOE, de anarhiști și de PCE; aceasta duce la instaurarea în Asturii a unei puteri revoluționare rapid reprimate. Succesul Frontului Popular și pronunciamiento militar La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliția republicani/socialiști triumfă sub egida politicii de Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie să-i transformăm pe copii [pentru că, exact ca ceara ei se lasă modelați] în buni, în adevărați comuniști” (Zinovieva); fie, în sfârșit, ei urmează a fi integrați într-un colectiv, socializându-i prin muncă, astfel încât să se ajungă la instaurarea unor raporturi de egalitate și de fraternitate - „școala industrială trebuie să proletarizeze educația tuturor copiilor, chiar dacă ei nu aparțin toți clasei muncitoare”, repetă insistent în 1927 comisarul poporului pentru problemele Instrucțiunii Lunacearski. Toate aceste proiecte vizează în mod prioritar sustragerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Lenin prevede abrogarea tuturor discriminărilor la care sunt supuși evreii de la încorporarea lor în imperiul țarist, la sfârșitul secolului al XVIII-lea - drepturi de reședință, de deplasare, de instruire, de ocupa o slujbă în administrație -, aceasta în cadrul unei propuneri vizând instaurarea egalității între națiuni; ceea ce înseamnă de fapt recunoașterea acestui statut și pentru ei. Pe 21 martie 1917, guvernul provizoriu proclamă emanciparea evreilor, decizie confirmată de puterea bolșevică pe 15 noiembrie 1917, în „Declarația drepturilor popoarelor din Rusia”. Participarea evreilor la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Vladimir Tatlin, președinte al Uniunii Artiștilor din Moscova după Revoluția din Octombrie. Rând pe rând cubist, fluturist și constructivist, Tatlin simbolizează aici adeziunea la revoluția bolșevică a unei părți a avangardei culturale ruse, dar și libertatea estetică a acesteia înainte de instaurarea realismului socialist. =ANTICOMUNISMUL= 16. Acest afiș francez din timpul alegerilor legislative din 1919 ilustrează sugestiv imaginea barbariei care, la acea dată, era asociată bolșevismului, pentru o bună parte a opiniei publice europene. Aceasta asimilase povestirile despre ororile războiului civil din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]