30,710 matches
-
din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe plajă, așteptînd ca nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să-l caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
caute, din dorința de a-l tîlhări și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va găsi nimeni, dar se lăsa deja Întunericul, bezna Îi venea cu repeziciune În ajutor, și Înțelese că nici măcar negrul Miguelón, care nu părea să se teamă de beznă sau de necunoscut, n-ar fi Îndrăznit să Înainteze acum pe insulă, pînă cînd nu avea să răsară din nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a rîde de el, făcîndu-l să nădăjduiască zadarnic că aveau să cadă În capcana pe care le-o Întinsese. Urmau să coboare de pe vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după toate astea Își mai Îngăduiau și obrăznicia de a-l lua peste picior, bătîndu-și joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie În apele mele. Celălalt Îl privi stupefiat, cu toate că Încă nu reușise să-și revină de pe urma primului moment de surprindere și s-ar fi spus că nu era sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el cu grijă. Despre ce e vorba În ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului, luîndu-l pe bătrînul căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu un oarecare nivel cultural, căreia putea să-i pună Întrebări la nevoie. Sebastián Mendoza nu era decît un biet marinar, la fel de ignorant ca Oberlus, iar de la norvegian nu avea sens să aștepți nimic, căci În tot timpul petrecut pe insulă abia dacă fusese În stare să Învețe vreo douăzeci de cuvinte În spaniolă, și s-ar fi spus că prostia lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna la curent cu ceea ce făceau oamenii lui și Învăță mai tîrziu că acel mare ochi magic Îi dezvăluia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl așteaptă un destin demn de invidiat, pe care el, Oberlus, Îl Împărtășea: să fie regele propriei sale insule, redobîndind-o În același timp și pe femeia pe care o iubea. Se Întreba uneori dacă Într-o zi avea să Întîlnească și el o asemenea femeie, cineva În stare să vadă dincolo de chipul lui diform și să-l descopere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atît de respingător și diform, atît de bestial și de scîrbavnic? Nu ți-e deloc rușine de tine? Iguana Oberlus zîmbi abia perceptibil și continuă să fumeze, răbdător, tutunul parfumat pe care norvegianul Knut Îl cultiva În zonele Înalte de pe insulă. - N-am de gînd să te ucid pentru ceea ce spui - Îl avertiză. Nici măcar să te pedepsesc, pentru că știu că de fapt cauți această pedeapsă, de vreme ce nu suporți ideea de a fi viu, numai pentru că oamenii tăi se află acolo, dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndemnă. Eu aprob asta. În realitate, asta aștept Încă de cînd te-am lăsat În libertate. - Moartea mea va veni numai atunci cînd va vrea Dumnezeu, a fost răspunsul senin al galicianului. Dacă El Îmi cere să supraviețuiesc pe această insulă unde am săvîrșit o greșeală de neiertat, atunci aici voi rămîne cîtă vreme asta Îmi poruncește să fac - Îi Întoarse privirea cu aceeași intensitate, ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni sau, dacă nu, el Însuși avea să fie nevoit să se apuce din nou de muncă, să cultive pămîntul, să pescuiască, să gătească sau să repare depozitele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repare depozitele de apă, iar asta l-ar fi Împiedicat să-și dedice tot timpul activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]