4,097 matches
-
-și sursa tot în ideile herbartiene. Dar la Iași, „în locul concepției unilaterale, greșite, a intelectualismului herbartian, s-a pus ca temei al înțelegerii naturii omenești concepția coexistenței celor trei puteri sufletești... în care primatul nu-l are, în nici-un caz, intelectul, ci mai degrabă celelalte două puteri sufletești, sentimentul și voința, făuritoarele idealurilor...”. Situația „subordonată” a inteligenței propune „primatul suprem al educației morale, al afirmării caracterului”. Să ne întoarcem din nou la Cuvântul lui C. Fedeleș: suntem în plină actualitate când
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
împiedică să propăvăduiască sinuciderea. Doar că, numai aparent necioranian, el crede în extaz, acel moment al libertății absolute, identic Apocalipsei, când timpul nu va mai fi („Timpul nu este un obiect sau lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect”, spune el) și omul, “în integritatea lui, va atinge fericirea”. Mai mult, se va și sinucide, ce-i drept, împins finalmente de o promisiune și nu de dorința liberă a atingerii extazului, căruia îi ia locul grimasa grotescă a limitelor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fost înțeleasă ca "ultimul și cel mai general predicat ce poate fi atribuit unui lucru prin care acesta poate fi cercetat și exprimat".1 Fie că sunt "determinări ale realității" (Platon), "predicate fundamentale ale lucrurilor" (Aristotel), "forme apriorice ale intelectului" (Kant), "determinări ale ființei fiindului" (Heidegger) sau "structuri ideale și descriptive ale realității" (Pierce), categoriile sunt ontofanii, realul fiind răstălmăcit din perspectiva existențialului originar. Eterna viețuire antinomică, între lumea sacrului și lumea profanului, transfigurează mitic timpul și spațiul. Țăranul român
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-am întrebat dobitocule cu ce te ocupi ci câte clase ai!”. Profesorul a înțeles atunci și i-a spus că are 4 clase de gimnaziu. Plutonierul a fost mulțumit și a comentat totuși că profesorul se mai credea și “intelect”. Despre gradul de cultură al supraveghetorilor deținuților își amintește și George Damian arătând cât de grea era pentru aceștia numărătoarea de seară, în careul dintre bărăci. Aceasta era o piatră grea de încercare pentru cei doi securiști, deoarece deținuții erau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de împlinire erotică îi creează spaime similare morții. În descifrarea textului vin să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
B.N., 1999, p.148). O persoană echilibrată are armonizate în sine dimensiunile care-i alcătuiesc ființa: mentală, emoțională și fizică. Educația actuală privilegiază mentalul omului, în detrimentul sensibilității și al trupului. S-a dovedit însă (cf. B.N.,1999, p. 162) că intelectul asimilează mult mai rapid și mai bine cunoștințele atunci când acestea sunt înțelese nu doar cu mintea, ci și cu sentimentele și cu corpul. Revoluția inteligenței înseamnă, așadar, emergența unui nou tip de inteligență, bazată pe echilibrul dintre inteligența analitică, sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Sunteți familiarizați cu lectura unui astfel de document? 2. De ce credeți că regimul comunist apelează la astfel de persoane? 3. De ce intelectualul este inamicul oricărui tip de regim instituit prin teroare? Secvența 1: 15 min. Pornind de la cuvântul de bază intelect, al familiei lexicale ce denumește aspectele gândirii critice de tip superior, elevilor li se va cere să explice sensul termenilor intelectual și intelectualitate. * Intelectualul e omul superior, om al spiritului, răspunderea sa fiind aceea de a gândi și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o călătorie, o schimbare în profesia lor... Nu, ceea ce le trebuie este din domeniul sufletului și al spiritului. Dar, cum ei nu au decât o idee foarte vagă despre suflet și spirit, încearcă mereu să își satisfacă corpul, inima sau intelectul. Or, hrana corpului, a inimii sau a intelectului nu poate sătura sufletul sau spiritul. Inima și spiritul sunt flămânde și însetate de infinit și de veșnicie. Atât timp cât oamenii nu vor ști să dăruiască sufletului infinitul, iar spiritului nemurirea, în străfundurile
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ceea ce le trebuie este din domeniul sufletului și al spiritului. Dar, cum ei nu au decât o idee foarte vagă despre suflet și spirit, încearcă mereu să își satisfacă corpul, inima sau intelectul. Or, hrana corpului, a inimii sau a intelectului nu poate sătura sufletul sau spiritul. Inima și spiritul sunt flămânde și însetate de infinit și de veșnicie. Atât timp cât oamenii nu vor ști să dăruiască sufletului infinitul, iar spiritului nemurirea, în străfundurile ființei lor se vor simți mereu nesatisfăcuți''. Omraam
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cele mai diverse, acum, când explozia informațională ne duce la adâncirea unor studii disciplinare, care face tot mai greoaie comunicarea între specialiști. Este interesant și posibil să conexezi cunoștințe din arii curriculare diferite. Astfel de demersuri sunt adevărate provocări ale intelectului și contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere. Are loc o "fuziune" a acestor discipline pe fondul unei "unificări conceptuale și axiomatice". Transdisciplinaritatea se axează pe soluții la probleme ale vieții reale. La începutul proiectului nostru, nici nu mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
luciditatea brutală. Cel puțin nu în spațiul autohton. Tocmai de aceea, deși îi disprețuiesc inclusiv pe cei care cred în vorbele lor, nu arată acest lucru și preferă să-i instrumenteze pe ceilalți după reguli seci și reci stabilite de intelect. Pentru așa ceva, oportunismul le stă la îndemână cu toate strategiile străvechi. Iar oricum capacitatea lor de a simula și de a înșela nu trebuie să fie, niciodată, subestimată chiar dacă, uneori se declară obosiți și dezamăgiți. Indiferența și cinismul sunt adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acuma să "rumege liniștit", spre principiul lui Mahatma Ghandi "Trăiește ca și cum ai muri mâine, dar învață ca și cum ai fi etern" și nu îmi pare rău, ci dimpotrivă. O educație fără spiritualitate creează o ființă fără conștiința, iar o spiritualitate fără intelect, creează oameni fără pregătire pentru viața de zi cu zi. Natura noastră nu este doar a noastră; sunt viu, ca o ființă umană normală, vie, care conștientizează binele, darul vieții, al tuturor lucrurilor. Desigur, aceasta este o experiență ideală pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiind pentru Robin împărțirea lor în "muncitori" și "intelectuali", împărțire ce provoa-că neînțelegere, agresivitate, formarea de clanuri și de grupuri sociale, cibernetica îi părea și în acest caz a fi cel mai bun mijloc "pentru a reconcilia ceea ce ține de intelect și ceea ce ține de munca manuală", devreme ce "nu există concept cibernetic care să nu se transforme în mașină și nici ma-șină artificială care să nu provoace o nouă reflecție asupra conceptelor cibernetice". Robin își încheia expunerea printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
specific textului legislativ și altor documente oficiale care stabilesc cadrul legal/regulamentar de funcționare a unor instituții, structuri administrative, organisme, asociații etc. - Scopul cognitiv este definitoriu pentru toate tipurile de comunicare prin care se asi milează informația și se dezvoltă intelectul, conștiința, sensibilitatea. - Scopul educativ vizează comunicarea didactică și alte modalități de comunicare (cu caracter civic, cultural, religios, pragmatic etc.), menite să formeze și să dezvolte valori și principii elevate, atitudini și comportamente eficiente la nivel individual și social. - Scopul emotiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de modelul consacrat al metafizicii. În mod tradițional, aceasta se condusese după un ideal universalist, vizând cunoașterea obiectivă a întregului, pentru care științele, cu domeniile lor bine delimitate, nu ofereau decât răspunsuri parțial valabile. Urmărind o adecvare între lucruri și intelect sau chiar o identificare a planului existenței cu cel al gândirii, filozofia tradițională dorea să obțină o sinteză sistematică, aptă să propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
similitudinile structurale dintre aspectele ce urmează a fi cercetate de ele, ca și prin soluțiile oferite la decelarea "esenței filozofiei", la descoperirirea unei "matrice disciplinare"15 ca paradigmă generală, de a doua instanță. Ea se structurează variabil, în funcție de preeminența categoriilor intelectului, sensibilității și voinței, astfel încât în cadrul acestei paradigme unitare a filozofiei se profilează prin tradiția, de asemenea exemplară, pe care o instaurează paradigmele, de a treia instanță, ale unităților din filozofie, adică ale celor trei tipuri de viziuni despre lume, înțelese
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
convergențele lor într-un Zeitgeist ce le favorizează apariția. De data aceasta vom căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
e deloc așa de "revoluționară" cum susține Hufnagel. Dimpotrivă, pentru Dilthey spiritul este încă departe de a fi un Widersacher der Seele, ca la Klages, iar structura noastră mentală, pe care se fundamentează științele spiritului, cuprinde deopotrivă sentimentul, voința și intelectul. Concluzia lui Hufnagel este aceea că abia "prin intermediul unei teorii a obiectivării devin accesibile cercetării structurile psihice care, odinioară, erau considerate a fi termenul ultim". Logica demonstrației noastre relevă faptul că lucrurile stau exact invers: tocmai "structurile psihice de odinioară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care le vom urmări ulterior pe parcursul lucrării. C) Relația cu filozofia kantiană În spirit iluminist, Kant își plasase modelul de cunoaștere într-un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de fapt orientarea raționalist universalistă a veacurilor trecute. Proiectul anunțat de Dilthey în 1860 se concretizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deblochează așadar inhibiția eleată în fața nimicului, recurgând la dialectică, o metodă dinamică, de certă deschidere romantică; acum nimicul este asumat pe drumul devenirii. Sau pentru a apela la termenii folosiți de Noica într-un alt context Hegel integrează "rațional" antinomiile intelectului, adică "raționalizează" chiar și ceea ce eleații considerau irațional, fiindcă acesta rămânea pentru ei în afara capacității noastre de concepție (vezi I, nota 185). Este o soluție pe care o putem numi heraclitică 110, spre a utiliza un necesar termen antitetic în raport cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
expresia în tipurile de Weltanschauungen stabilite de Dilthey. După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G. Lehmann îl enumără pe Dilthey, alături de Karl Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și o personalizare a cunoașterii. Dilthey însuși considera că perspectiva raționalistă pleacă de la "o ipoteză sau un postulat"184. Or, spre a ne exprima acum în termenii lui Noica, rațiunea, care "postulează" (în filozofie), nu este "gândire impersonală", așa cum este intelectul, care "descoperă" (în științe)185. Ignorând atât specificul celor două domenii ale cunoașterii, cât și modalitățile de investigație proprii fiecăruia dintre acestea, Comte extinde modelul cercetării științifice asupra filozofiei, care are alte rigori și alte criterii de excelență. Este o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca să cităm iarăși expresia lui Noica și are "doar sentimentul"199 sau "prezumția absolutului", în timp ce filozoful chiar vorbește despre absolut 200. Iar Comte vrea să ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
linia cunoașterii, și al lui Croce, pe linia actului de creație, fiindcă, așa cum observa Wellek însuși, Dilthey a pus "aproape totul, chiar și gândirea abstractă", sub semnul vieții în integralitatea ei (op. cit., p. 344), evitând astfel dihotomia dintre suflet și intelect. Ca atare, socotim că poziția lui Dilthey în cadrul a ceea ce numim îndeobște Lebensphilosophie este mult mai echilibrată decât pare. 28 Într-un capitol rezervat lui "homo sapiens", Max Scheler arată că ideea potrivit căreia rațiunea umană este mereu aceeași, întotdeauna
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rămân pe dinafară, eu prefer totuși să fiu un gânditor, adică o pasăre așezată pe o creangă" (Søren Kierkegaard, Jurnal în Secolul 20, nr. 7-9 din 1979, p. 74, traducere de Vlad Russo). 55 Dilthey pune pozitivismul sub semnul categoriilor intelectului; în schimb, idealismul obiectiv este dominat, după opinia lui, de categoriile "vieții afective", pe când în idealismul libertății factorul decisiv este voința (Das Wesen..., pp. 58-60). De altfel, Hermann von Helmholtz, pe care Dilthey îl citează în motoul la Einleitung... (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]