3,529 matches
-
două analogii metaforice: a) conceptualizate într-o cheie metaforică de inspirație masonică, manualele de istorie constituie "cărămizile textuale" ale memoriei naționale românești, doctrina naționalistă fiind, în același registru metaforic, mortarul ideologic utilizat pentru legarea acestora; b) examinate dintr-un unghi interpretativ tributar imageriei militar-belice, cărțile școlare în general și manualele de istorie în special pot fi luate ca fiind "arme de instrucție în masă" (Ingrao, 2009) prin intermediul cărora autoritățile statale își implementează programul de loializare politică a corpului social față de statul-națiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutului aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a meta-povestirilor (Lyotard, 1993). Ca produs derivat din etnocentrism, idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce "natural", fără promovarea realizată de către o ideologie specifică. În
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutul" care ia uneori chipul formal al "justiției tranziționale". Noțiunea de justiție tranzițională desemnează ansamblul de practici, judiciare cât și non-judiciare, prin care societățile ieșite dintr-un regim politic își confruntă trecutul, luându-l în colimatorul juridic, moral, istoric și interpretativ al ordinii socio-politice prezente. O definiție orientativă este avansată de J. Elster (2004), despre care trebuie spus că a folosit, sinonimic, termenul de "justiție retrospectivă": "Justiția tranzițională este alcătuită din procesele de judecată, epurări și reparații care au loc după
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elaborarea de ceremonii comemorative (vezi și Stan 2013, p. 1). Alături de politicile de ordin juridic, o componentă majoră a justiției tranzițională o reprezintă "politicile memoriei", prin care noul regim depune eforturi de reconfigurare a memoriei colective a trecutului pe liniile interpretative aprobate de noile condiții politice. Memoria colectivă, prin care se poate înțelege sistemul retro-proiectiv de reprezentări sociale pe care ordinea socială curentă le promovează despre propriul său trecut, devine subiectul acțiunilor motivate politic în contextul justiției tranziționale. În postludiul schimbării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Raportului simbolizează de fapt o mișcare tectonică în ordinea mnemonică românească: răsturnarea "regimului de adevăr" conservator și a întregii ordini discursive articulată în cadrul acesteia și instalarea "regimului de adevăr" anticomunist în care meta-narativa comunismului ca ilegitim și criminal exercită hegemonie interpretativă asupra trecutului comunist (Foucault, 1980). Intenția simbolică urmărită de Raport este de a marca cezura dintre totalitarism și democrație prin denunțarea trecutului stalinist. Problema este că realizează acest lucru într-o manieră tipic stalinistă. Una dintre cele mai recognoscibile semne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii. Raportul Tismăneanu, prezentat ca "adevărul istoric" exclusiv și singular despre comunism, a oficializat o nouă ortodoxie istoriografică, impunând în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă nu doar crimele, ci întregul regim comunist ca "ilegitim și criminal" devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică. 4.4. Rezistența nostalgică: memoria roșie a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va continua să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o viață mai bună. Paradoxul memoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mari categorii: a) avangarda reflecției social politice și istorice românești, secțiune în care sunt grupate operele care au pus în circulației idei novatoare în cultura română; b) ariergarda consensului societal, reprezentat de literatura didactică discursul care exprimă, de regulă, ortodoxia interpretativă a vremii. Pentru și mai multă ordine, lucrările din această ultimă categorie au fost grupate în patru subcategorii: i) abecedare, cărți de citire, prime cunoștințe, ii) manuale de istorie a românilor; iii) miscellanea: legislație, referințe, anuare ș.a., respectiv iv) rapoarte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
societate pentru a servi intereselor de dominație ale clasei dominante și, pe de altă parte, ea nu are un caracter științific, din moment ce produce o imagine răsturnată și, prin urmare, falsă asupra realității. b) Concepția neutră asupra ideologiei Creionarea unui cadru interpretativ de analiză a concepției neutre asupra ideologiei, pe care o dezvoltă Mannheim în influenta sa lucrare Ideologie und Utopie presupune, înainte de toate, identificarea acelui tip de întrebări pe care le sugerează Quentin Skinner atunci când ia în considerare domeniul istoriei ideilor
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Îl ignoră. Scopul conștient poate fi unul uzual sau de utilitate imediată, dar poate fi și unul fără utilitate imediată cum este cel artistic, În care inteligența și talentul fac ca mișcarea să fie ridicată la nivel de artă (arta interpretativă, arta plastică; pictura, sculptura etc.) care presupune un grad Înalt de acuratețe și finețe a mișcării, orientată către o viziune particulară a rațiunii. Este ușor de Înțeles că realizarea artistică prin mișcare depășește sfera material vegetativă pe care-l presupune
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Hall of Fame. S-a lansat la mijlocul anilor cincizeci și a devenit curând o interpretă des solicitată pentru popularele concerte radio transmise de la Grand Ole Opry (vezi), Nashville, Tennessee, capitala muzicii country americane. Aptitudinile sale muzicale și versatilitatea și flexibilitatea interpretativă i-au permis, într-un timp scurt, să interpreteze și să aibă succes și în alte genuri muzicale americane, combinând, pe lângă un fond country esențial, blues, jazz și gospel, genul care îl lansa pe Elvis, rock and roll, în ascensiune
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
anilor șaizeci, cu Columbia. La fel ca și Parker, Monk se îmbrăca excentric (costum, bască, ochelari de soare) și deseori se purta ciudat, ducând la tot felul de interpretări asupra motivelor, o ciudățenie ce completa "fericit" unele din excentricitățile sale interpretative și compoziționale. În documentarul făcut despre Monk în urma descoperirii unor înregistrări substanțiale din concertele date în New York, artistul apare ca fiind atât binecuvântat cât și blestemat de spiritul său liber și creativ. Titlul documentarului produs de Clint Eastwood, Thelonious Monk
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Insuportabila ușurătate a ființei (1984) ce pare să contextualizeze nu numai cronologic, dar și estetico-filosofic postmodernitatea, vom avea, azi, surpriza să asistăm la spectacolul unei stranii pulverizări a postmodernismului. N-ar fi de mirare să ne ciocnim de aceeași "dualitate" interpretativă ca în cazul celor doi mari "precursori" ai postmodernismului românesc, cum sunt considerați I. L. Caragiale și G. Bacovia. Firește, cei doi sunt "precursori" ai postmodernismului numai printr-o simplificare nonhermeneutică la nivelul "complexelor de cultură", cum am demonstrat în două
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar acest lucru nu depinde decât de noi înșine. În același fel, formarea caracterului presupune integrarea unui ritual (li) în propriile roluri. Ren (umanismul), concept înv]luit oarecum în mister, asigur] realizarea corespunz]toare a lui tao (orientarea, conduită). Abilitatea interpretativ] trebuie separat] de codul conform c]ruia se realizeaz] interpretarea propriu-zis], ins] este, totuși, necesar] p]strarea unei leg]turi strânse cu acesta. Caracterul uman presupune existența unei intuiții interpretative. Nu putem vorbi despre instrucțiuni precise în materie de ren
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asigur] realizarea corespunz]toare a lui tao (orientarea, conduită). Abilitatea interpretativ] trebuie separat] de codul conform c]ruia se realizeaz] interpretarea propriu-zis], ins] este, totuși, necesar] p]strarea unei leg]turi strânse cu acesta. Caracterul uman presupune existența unei intuiții interpretative. Nu putem vorbi despre instrucțiuni precise în materie de ren, acestea fiind ele însele supuse interpret]rii. De aceea, reprezint] un dat. Totuși abilit]țile interpretative pot fi îmbun]ț]țite prin înv]tare și practic], iar în lipsa lor codul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]strarea unei leg]turi strânse cu acesta. Caracterul uman presupune existența unei intuiții interpretative. Nu putem vorbi despre instrucțiuni precise în materie de ren, acestea fiind ele însele supuse interpret]rii. De aceea, reprezint] un dat. Totuși abilit]țile interpretative pot fi îmbun]ț]țite prin înv]tare și practic], iar în lipsa lor codul tradițional nu poate funcționa corespunz]tor. Astfel, caracterul uman const] tocmai în abilitatea de adaptare a denumirilor, care presupune operarea diferențierilor de rigoare și transpunerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rolurilor, iar conduc]torii nu recunosc și nu stabilesc modul de îndeplinire a acestora, nu putem vorbi despre o orientare bazat] pe roluri, propus] de conduc]torii înțelepți str]vechi. Așa cum reiese din anumite pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conduc]torii nu recunosc și nu stabilesc modul de îndeplinire a acestora, nu putem vorbi despre o orientare bazat] pe roluri, propus] de conduc]torii înțelepți str]vechi. Așa cum reiese din anumite pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut referire de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umanism” sau „bun]voinț]”, sugereaz] un standard universal de interpretare, cu accent utilitarist. Confucianiștii nu sunt de acord cu acest rezultat. În viziunea tradițional], ideologia confucianist] este una antiutilitarist] tocmai datorit] criticilor lansate la adresa doctrinei utilitariste. Dincolo de dezvoltarea unei intuiții interpretative, Confucius nu a formulat niște axiome abstracte de conduit], sistemul s]u normativ explicit fiind bazat pe existența rolurilor; astfel, el nu atribuie alte valori normative omului decât cele aferente raporturilor sociale. Toate responsabilit]țile individului fâț] de cei din jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
firești a lucrurilor. Divinitatea este cea care imprim] un anumit comportament în om inc] de la nașterea să, la fel cum stabilește și rangul specific al acestuia și capacitatea să de a face anumite distincții în vederea orient]rii acțiunilor proprii (abilitatea interpretativ] cu privire la shi-fei). O diferențiere spontan] este corect], în timp ce o diferențiere bazat] pe criterii specifice stabilite în prealabil nu poate decât s] deformeze modul natural al distincției spontane. Pornind de la ipotezele formulate atât de c]tre Confucius, cât și de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu faptul c] nici o coordonare de natur] lingvistic] a comportamentului nu poate asigura o orientare constant] și adecvat] a acestuia. Dup] cum a ar]țâț Mo Tzi, confucianismul de etichet] nu poate oferi un tao constant. În absența unui simt interpretativ, conduită este nedefinit] (lipsit] de fermitate), iar iubirea p]rtinitoare confer] acestei conduite un caracter comun. În plus, apelul lui Mo Tzi la utilitatea colectiv] ar putea fi la fel de neconsecvent. Mencius a dovedit c] un tao bazat pe utilitate ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morții, viața și moartea având un caracter universal. Zhuang Tzi a ar]țâț c] orientarea care decurge din simplă ordine natural] se soldeaz] cu un eșec și c] exist] o anumit] valoare shi (ceea ce este corect) care servește drept premis] interpretativ]. S] ne gândim, de exemplu, la modul în care Mencius a încercat s] determine conduită pornind de la calit]țile naturale ale inimii și ale minții și presupunând c] cele dou] ar trebui s] subordoneze toate celelalte predispoziții naturale. Mencius a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rere c] filosofia modern] a urmat cu indiferent] aceeași direcție. În loc s] considere perspectiva lui Kant că un început al unei noi tradiții în gândire, aceștia o trateaz] că pe o metod] de reducere la absurd. Utilitarismul comite o eroare interpretativ] deoarece identific] noțiunea abstract] a datoriei întâlnit] la Kant cu binele absolut (pentru cel mai mare num]r de indivizi) și ignor] modul în care acțiunea destinat] îndeplinirii acestei datorii depinde de elementele de caracter (de exemplu, lipsa sentimentului de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]