2,036 matches
-
echipajul navei era la cheremul său în permanență și până la aceea de președinte al României, unde marea navă era țara și populația ei. Dacă am face un profil moral al celui din fruntea României, am trage următoarele concluzii: - Are multă ipocrizie - Întotdeauna pus pe învrăjbire între oameni - Dușmănos - șiret, mai ales când este vorba de a-și atinge scopurile sale. Despre acest lucru, relatează cu lux de amănunte Marius Oprea, în cartea sa intitulată ” Adevărata față a lui Traian Băsescu”. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
știind chiar cât de puțin contăm în marea lume a literaturilor lumii. Scriu ca și cum aș fi scriitor sud-american sau nord-american, italian, francez sau japonez, dar necunoscut prin România sau aiurea, scriu tocmai pentru că nu-mi este frică de ignoranți, de ipocrizie, de uitare, scriu pentru că aceasta este singura mea formă de curaj existențial. Ce înseamnă moralitate în literatură? Greu de spus. Când scrii sau când trăiești? Când scrii trebuie să ții de o anumită coerență etică, până acolo în spațiul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu este corect. Nici pentru ei, nici pentru Maramureș. Și nu vreau să dau nume. Maramureșeanul este testamentar așa cum este și lăpușanul, chioreanul sau codreanul. Dar iluzia de a aparține Maramureșului, fie el om de rând sau scriitor, este "o ipocrizie". A fi vedetă în București cu o identitate falsă mi se pare a fi o uzurpare de... titlu nobiliar. Mi se pare a fi o iluzie dureros de atrăgătoare. De aceea mulți au și eșuat! Eu te văd lipit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cei din publicistica județeană Augustin Cozmuța, Gheorghe Pîrja și mulți alții. "Autocritică literară"? Aș putea răspunde mai mult sau mai puțin șablonard. Nu ezit în a crede că a-și face "autocritica", mai ales literară, este un gest de ipocrizie din partea oricărui autor. Cititorul "specializat", am numit criticul literar, cred că este singurul în măsură să dea un "verdict" asupra "producției scriitoricești". Apropo Laurențiu Ulici a publicat un volum de poezie despre care a și scris la rubrica "Prima verba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în subsoluri, pe colecții de ziare, am mâncat foarte puțin și am citit mult, până m-am ridicat, copăcel, la o relativă normalitate. Datorez foarte mult Iașului/ Iașilor. M-am străduit, mă străduiesc să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o mână în ghips, ba cu un picior luxat, ba cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mi amintesc de o altă clinică în care să se reunească, într-un singur cabinet, atâtea somități, nici de o școală medicală mai aproape de ceea ce se numește "spirit hipocratic": bun-simț, rațiune sănătoasă, comportament simplu, normal, dispreț pentru pseudoerudiție , formalism și ipocrizie savantă. Nu știu dacă echilibrul se "ia" prin contagiune; dar în jurul lui Năstase era firesc să devii echilibrat și în cabinetul său te simțeai, în mod inexplicabil, "mai bine". De altfel, într-o epocă în care se fabricau roluri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
liniștit, adăpostea o voință și o tenacitate admirabile. Nu era bine să-l ai ca adversar pe acest om care, descoperind incorectitudinea și perfidia, el nedeprins cu aceste chipuri ale omului, nu le putea nici imagina, nici ierta. Mai ales ipocrizia îi era de neînțeles; și nu o ierta. Am crezut că este mai potrivit să-l prezint pe omul Zamfir, decât un "c.v." (care și el a fost strălucit), dar ar fi oricum un portret prea schematic. Din câte am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a fost obligat să semneze, ca membru al biroului Uniunii Scriitorilor, o declarație de condamnare a unui confrate care fluierase în biserică. Să fie acum vehement-acuzator, intransigent cu alții până în pânzele albe, ar fi fost o probă dacă nu de ipocrizie, în orice caz de lipsă de gust. Autorul Amin tirilor deghizate nu o putea da. Din tinerețea lui Sorin Titel După ce a fost un an student la regie-film, Sorin Titel s-a transferat, din motive de care nu vorbea, la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru viață și pentru natură, copilul știe să se bucure de o mângâiere, de o jucărie, de tot ce înseamnă viață în jurul lui și știe să aducă această sinceră bucurie și celor din jurul său. Aici însă începe înfluența negativă, școala ipocriziei, a minciunii, a necinstei, a oportunismului, în numele pregătirii copilului pentru viață, pentru lupta cruntă din jungla umană. Poate că uneori experiența tragică a unor părinți ar putea motiva atitudinea lor. Dar pe copii odată intrați pe această cale, cine oare
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ale studenților, teze de licență, devin un fel de funcționari universitari care citesc lucruri de slabă calitate, pentru că dintre producțiile studenților puținora le poți identifica oareșce calități. Ce-ar fi de acuzat la profii de la noi e un fel de ipocrizie greu de înțeles, care mă scoate uneori din pepeni. Spunea cineva la curs că puștii de azi ar fi niște privilegiați având acces la Internet și putând vedea o droaie de filme din celebra triadă pumni-pistoale-gagici goale. Nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în altă parte. Să povestești pentru a crea iluzia vieții, pentru a compensa, pentru a-ți dovedi că ai trăit totuși ceva, pentru a-i băga în mă-sa pe ăștia, cu viața lor de căcat. Sigur, e și ceva ipocrizie să pretinzi că nu mai vrei tu să trăiești, că te retragi pentru că ei te-au dezamăgit. Pentru că știi foarte bine că nu-i așa. Dorința de viață. De-aia îmi și zice Miruna că fiecare text al meu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
meșteșugărească a tinerelor vlăstare de la țară; și mai Înființând - singurele care au rezistat dintelui vremii, care nu cruță [nici] cele mai nobile intenții și mărețe Înfăptu iri - cârciuma cu restaurantul și cofetăria de la Breaza, exce lente toate, dar botezate cu ipocrizie Temperanța și servind clienților intemperanți ai limuzinelor În drum pe Valea Pra hovei mâncări, prăjituri și băuturi din cele mai alese și care nu aveau nimic de-a face cu propovăduirea temperanței. Rea lizări, evident, practice și lucrative, care la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fiziologicește. Organicește. Mai mult decât o sclavie pentru bietul neam al bărbaților, mai mult decât cum scrie Tacit: Virile servitium. Au totuși o moralitate a lor, pe care bărbații o cunosc și o practică rar de tot, și atunci fără ipocrizie. Aceea de a se lăsa cuprinse uneori, și după o vreme, de remușcări pentru toate de câte s-au făcut vinovate, luând, În sfârșit, calea bisericii, dar fără să ierte altora faptele de care ele Însele s-au făcut vinovate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai ales după ce, dând În oftică și părăsită de amantul ei, s-a refugiat În Bucureștiul cel frenetic de după războiul cel mare, continuând s-o vadă pe Mamaia mutată la noi În casă, unde o primeam pe Rozina fără nici o ipocrizie și cu afabilitatea cuvenită atât persoanei ei, cuviincioasă și reținută, cât și sărmanei sale existențe alter nând Între Sanatoriul de la Filaret și casele de rendezvous, unde, Îmi spunea Într-o seară la Terasa Oteteleșeanu când mi-a cerut cinci lei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du temps jadis: Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că În cea mai mică măsură posibilă [din] ipocrizie; cum nici oarecare intimitate dramatică În manifestările lui, fiindcă nu le am văzut Înghesuindu-se pe la biserici, unde bănuiesc că ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lipsa de sinceritate față de mine însumi. Giglio mi-a spus-o ieri-seară la restaurant și Mihai a fost de acord. La rândul lui, Giglio se acuză de lașitate. Cel mai mare defect al lui Mihai: după mine - egoismul; după Giglio - ipocrizia. Discuții pe stradă, la orele două noaptea: despre toleranță. Mihai este apostolul intoleranței. Fără îndoială că are dreptate, dar dreptatea lui îmi face rău: mi-l face dușman... Apropo de Mihai: am arborat o nouă atitudine cu privire la dânsul. Nu este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o parte falsa pudoare și ipocrizia străvezie, acceptând că viața are în structura ei miraculoasă și asemenea componente vulgare. Nu. Nu dispuneam de apă curentă rece și caldă -, de țevăraie nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața și regulile de supraviețuire extrem de dure se manifestă altfel, nici o legătură cu egalitarismul și conversația aseptică de la universitate. Ceea ce spune multe despre naivitatea și ipocrizia mediului universitar occidental, rupt total (cel puțin în eșaloanele superioare) de realitatea vieții. (Pasaj adăugat ulterior: L-am întâlnit pe Arif cu totul și cu totul întâmplător în primăvara anului 2007. Era îmbrăcat în uniforma roșie cu dungi galbene a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se fac în timpul călătoriilor. Dacă este vorba de călătorii de vacanță, cu atât mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai nou adrese de e-mail. De fapt, nu ești contactat niciodată, nu te obosești să cauți, la rândul tău. Ipocrizie acceptată de toată lumea. (Notiță scrisă inițial pe o filă de agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită: nu fusesem controlați de vameși la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine seama dacă este vorba de o modalitate politic corectă, soft și neangajantă de a-i arăta străinului de lângă tine că-ți pasă de soarta sa, o formă de prietenie în stadiu incipient, sau pur și simplu o formă de ipocrizie occidentală, asociată cu politețea raportului social, cea care face această societate să funcționeze cu adevărat. UNIRESO. Ligne 44-45. Carte Valable 1 jour, 2 zones, tarif réduit. CHF: 4.00. 22.06.04, h 09.07. Am păstrat biletul de autobuz
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
canadian. M-am obișnuit (re-obișnuit, de fapt ) cu mirosul dulceag de bășină și lichide seminale de pe holurile căminului, asemănător până la confuzie cu cel din Galați, mirosul imposibil al comunităților masculine închise. M-am obișnuit cu lipsa de prieteni și cu ipocrizia românilor de pe aici. M-am obișnuit chiar și cu postmodernismul și post-feminismul din universitate. Dar nu mă voi obișnui niciodată cu ideea că un ocean mă desparte de ceea ce încă mai numesc "acasă". Iar casa mea este acum Europa, nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să nu corespundă criteriilor de frumusețe actuale (care sunt acelea nu ni se spune, evident), având dificultăți de integrare în societate din cauza respingerii celorlați pentru că nu intră în categoria celor blonde, subțiri, frumușele. Scopul: reportaj de televiziune. Atât de multă ipocrizie bine intenționată, sublimată imediat însă în prostie pură! Puteau doar să spună doar atât "căutăm femeie urâtă". La Geneva, la Biroul de Plasare al Universității, era mai simplu. Atunci când persoana care dădea anunțul nu dorea să angajeze un negru, spunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
exemple istorice și teologice, ce este un papă și ce rol joacă el pentru lumea creștină. La sfârșit Mehdi clatină din cap, apoi spune, mai luminat: "acum înțeleg, este vorba de imamul imamilor creștini din Europa și din lume". Uneori, ipocrizia nu are limite. Francezul Alexandre Adler, mare militant comunist al anilor `60, reconvertit acum în geopolitolog realist, după cum singur se caracterizează, reușește performanța de a vorbi timp de jumătate de oră despre regimurile comuniste din Europa de Est fără a pronunța o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-a garantat că bucata aceea de pâine toast se transformase în "pască" adevărată. Nu știu de ce, dar l-am crezut cu toată inima, cu tot sufletul. Astfel am simțit toată bucuria acestui Paște fără țară... Îngrozitoarea, imposibila și insuportabila ipocrizie a mass-mediei din Franța. TV5 dă o știre despre 1 Mai, dar o ilustrează cu imagini din "Coreea de Nord cea stalinistă". Ce dezgust mă încearcă ! Coreenii sunt comuniști toată ziua și toată noaptea, dar ziariștii nu pot scrie acest lucru pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
parcă e mai dinamic și mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]