2,305 matches
-
Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-am azvârlit pe căruciorul de serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a înfățișat dintr-o dată, de o albeață ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute de vinișoare. — Electrozi, am spus. Asistenta a pus ventuzele pentru electrocardiogramă pe pieptul Italiei. Apoi am intubat-o eu, încet, să n-o rănesc. Am luat două cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le dădea drumul pe apă și poate speram ca prin poveștile astea să-l aduc pe american și pe frumoasa madame Katz, cu tot cu camioneta cu fructe, aici în sat. Dar B. se îndepărta tot mai mult, pălea imperceptibil și devenea ireal față de apăsarea asta rurală cu supraponderea ei de pajiști, râuri, păduri, care ținea casele pe loc prinse de pământ, le împingea chiar și mai mult înspre colina bisericii. Această consecvență care prolifera din câmpii și coline, de-a lungul străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când intram în cameră, îi găseam stând unul lângă altul și vorbind. Iar când mă vedeau se opreau. I-am înțeles îngrijorarea. Deja faptul că Mark și tatăl lui stăteau unul lângă altul și-și vorbeau era ceva cu totul ireal. Dacă nu se aflau în fața grătarului întorcând cotlete și masacrând cârnați, aveau grijă să nu se afle niciodată în situația de a avea o discuție personală. Amândoi preferau abordarea tipic englezească a relației tată-fiu conform căreia vorbeau mult despre sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
alt bărbat și că nici nu voisem să mă trezesc pentru cina asta. Amândoi stăteau în ușă holbându-se. Habar n-aveam la ce. —Jen, părul tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost o sculptură ireală pe un piedestal. Mi-am dus instinctiv mâinile la cap. Uitasem complet de tunsoare. Uitasem de tot în după-amiaza aia. Chiar și de Mark. La naiba, iar Mark ăsta, iar îmi invadează gândurile. Credeam că scăpasem de el definitiv. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei. Era un efect bizar. Lisa era impresionată. Aveam în față o femeie care-și controla în mod clar felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și care mai relata din când în când despre întâlnirile cutărei promoții de absolvente ale Școlii Gudrun, fosta Școală Helene Lange, numele unei fete care se tot ascundea, schimbându-și înfățișarea, chiar în preajma mea, pentru ca apoi să fie din nou ireală și care, în cărți, se numea când așa, când așa. Odată, pe la mijlocul anilor ‘60, mi s-a părut că o văd în fața portalului principal al Domului din Köln, cu pălăria întoarsă, așezată în fața ei, necăjită. Cerșea. Când am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nimic de pierdut, doar de câștigat tot ce și-ar fi putut dori, comparabil cu acel soldat lăsat la vatră care, în basmul Tabachera al lui Andersen, își găsește fericirea. Ceea ce vedeam și trăiam părea să fie în mod miraculos ireal sau era o realitate incredibil de intensă. Oricum, îi cunoșteam pe câțiva dintre cei adunați acolo după nume. De Heinrich Böll citisem nu mai știu ce. Dintre poeziile lui Günter Eich, câteva îmi plăcuseră. De Wolfgang Koeppen și Arno Schmidt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
mal Mă cheamă la vale frântura de val Haotic și drastic mă duce cu el Râzând de furtună talazul mișel Îmi sorb întristarea neliniști și dor La capăt de lume ascunsă de nor Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte în iarbă așez Din verde și galben splendori să creez Năvalnice gânduri mă iau cu asalt Și-mi
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
stările venite din COPILĂRIE și pierdute, într-un răcnet al însingurărilor unde un ȚIPĂT se desprinde dintr-un ADÂNC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE, dar pentru totdeauna Dușmanul sufletului meu va muri odată cu PLÂNSUL STELAR AL TRECERII pe acea scară a IREALULUI, unde totul va fi întârziat de bătrân și trist, și atunci O mână luminoasă de raze mi te va cuprinde și-ți va spune încet, Hai, vino, vino, tu PRINȚESĂ pe un alt ținut de soare, Pe un alt ținut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lăcaș al iubirii, în care dispariția lui mă face să sufăr... Tu ești atât de dulce și blând încât iubirea mea de tine a fost precum o boală în care viața mi s-a părut a fi o excepție a irealului... Tu ești doar miezul meu de iluzie unde separ răul de bine unde veșnic râvnesc zdrobită de furtuni doar la numele tău, unde vreau să te știu ideală de-a lungul anilor ai existat singur și nici o dorință nu ți-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
această scrisoare În colecția mea prăfuită de ziare, din care cad vreo trei, patru reviste de Început de drum, de deceniu, de societate. Horoscop n-are decît horoscop, iar Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe afișul filmului scrie artistic, or, pentru a fi artistic, ar fi trebuit să treacă dincolo de suprafață, convenție, gros-plan, dincolo de biografia vizibilă și asemănătoare cu a oricărui toxicoman, distorsionînd el, regizorul, realitatea oricum distorsionată, Înșelătoare și de cele mai multe ori mai ireală decît ficțiunea, pentru a merge pînă la disecarea ultimei celule de imaginar și demontarea ultimului resort ce Împinge un individ teoretic identic cu alți zece milioane să Încerce să Înainteze spre nicăieri doar pe fragilele punți ale fanteziei. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spune că trăiesc Încă dinaintea noastră. În declarația sa de presă, CVT a glăsuit: „Poporul român s-a trezit la realitate, a judecat cu proverbiala sa Înțelepciune și a optat pentru iubitorii de neam”. Mai bine rămînea așa, culcat, În ireala sa Înțelepciune, poporul român, pentru că prea s-au suit pe el de cum s-a sculat iubitorii de neam cîntărind proverbiale sute de kilograme de „foști umili redactori la Agerpres”. Rup altă pagină și dau, parcă-i o vrajă, de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un perete: „Bebe + Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale, a făcut un firesc acces de paralelism Între 1 decembrie 1918 și decembrie 1989, precizînd ireal În toate televizoarele deodată: „La fel ca-n anii ce-au premers Marii Uniri și În cei imediat următori, poporul a dus tot greul, În timp ce o pătură subțire a profitat, speculînd schimbarea”. Foarte adevărat. O pătură subțire, dar cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întîrziaseră din cauza unei petreceri pînă ce-am adormit. Apoi Întîmplarea de la gară s-a volatilizat și de-a doua zi totul s-a transformat Într-un vîrtej de imagini, mirosuri, gusturi, drumuri, impresii și din nou drumuri de un dureros ireal. În momentele de repaus am locuit pe Leo Dubois-straat nr. 22, În satul Lebbeke, situat la 30 de kilometri de Bruxelles, Într-o casă mare și albă, cu ușă la stradă și o splendidă grădină În spate, la Arie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adânc, într-un hârdău sau o peșteră fără fund în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de liniște, parcă ar pluti într-o lume ireală, cu zgomotele atenuate în baloturi de vată, încât zumzetul orașului din care venise, încă prezent în el, se filtrează, rămâne în urmă și odată cu el tot ce era legat de oraș. Iar în liniștea rămasă în loc, de astă dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri, în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum ar fi existat un ecran și dincolo de ecran lumea înconjurătoare care se agita și tropăia fără zgomot, ca într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără margini, nu numai că toate au un sfârșit, ci și că noianul și tornada nu sunt altceva decât un vis. Cum ireală era și vestea, deși foarte adevărată, căzută din senin, cu boala lui Vlad Dumitrescu. O auzi chiar de la Rodica Dumitrescu. La început nu i-a spus, cu glasul rece și speriat, decât că are dureri groaznice de cap și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la cărți, mi-am umplut din nou paharul burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cobora spre somn și în starea aceea imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase și umbre ascunse de sclipirile luminii. Un fel de blow up. Nimic altceva decât ce se petrecuse între ei doi, privind imaginea, aducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zile atmosfera din casa noastră, de obicei atât de liniștită și contemplativă, era animată, chiar gălăgioasă, și poate din cauza acestei amintiri - și a amintirii albului fabulos pe care ne puteam bizui că va acoperi peluza noastră din față - par încă ireale Crăciunurile cenușii, tăcute cu care m-am consolat în ultimii ani. Dar azi va fi altfel. Nici unul din noi nu putea accepta ideea de a se uita opt ore la televizor de Crăciun și pe la jumătatea dimineții eram într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la serviciu la o asemenea oră obscenă. Probabil era plătit cu o sută cincizeci de mii de dolari pe an ca să fie atât de nefericit, dar nu conta, măcar nu eram singura. Benji m-a salutat, iar țigara aprinsă lumina ireal acea semiobscuritate matinală de iarnă, și mi-a făcut semn să mă apropii. Eu eram cam neliniștită la gândul că o să Întârzii, dar Eduardo mi-a aruncat privirea lui „nici o grijă, n-a venit Încă, toate sunt bune și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fii mai romantic, ca un burduf spaniol de vin. Urmări cum fumul albăstrui se ridică din gura lui Duncan și este Împrăștiat de vînt. Stătură o vreme bînd bere, punîndu-și mîna la ochi să se uite la soare, care părea ireal de roz și umflat pe cerul de vară tîrzie. Căldura lui scosese la iveală duhoarea fluviului și a plajei, dar Într-un loc ca ăsta nu-i dădeai deloc importanță - peisajul era mult prea frumos. Duncan se gîndea la marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]