3,327 matches
-
desigur, din unitatea mărturisirii de credință (shahadah, شهادة), care afirmă unicitatea lui Allah și a Trimisului său: La illaha illa ‘Llah (Nu este alt Dumnezeu afară de Dumnezeu) Muhammadun Rasulu ‘Llah (Mohamed este Profetul lui Dumnezeu). Seyyed Hossein Nasr afirmă că „Islamul însuși se întemeiază pe ideea stabilirii echilibrului înlăuntrul ființei umane, ca și în societatea în care acesta funcționează... Acest echilibru, care este reflecția pământească a Justiției Divine și condiția necesară a păcii în domeniul uman, este baza de la care sufletul
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
neînțelegere a autorilor occidentali, care au încercat să găsească în Islam un termen analog Cruciadei creștine. Întreaga concepție despre jihadul minor pleacă de la diviziunea proclamată de jurisprudența islamică, diviziune care împarte lumea în două părți antagonice: (i) Dar al-Islam (reședința Islamului), lumea musulmană, care trăiește după revelația pretins autentică dată de Allah, prin Arhanghelul Djabrail (Gavriil), profetului Mahomed. Această lume trebuie să se extindă, potrivit credinței musulmane, cât mai mult posibil, însă nu cu orice preț, i. e. prin constrângere. Furkânul afirmă
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
implicării religiei în domeniile politic și social, implicare care cunoaște trei tendințe clasice.. a). Una este tendința "moderată", îmbrățișată de majoritatea islamicilor. Potrivit acesteia, Jihadul este o obligație a comunității ("fard kifaya") de a păstra și de a extinde aria Islamului. El devine o obligație individuală ("fard ‘ayin") atunci când este cerut ajutorul fiecărei persoane, d. ex. atunci când un stat islamic este agresat. În aceste situații se declanșează războiul: „Li s-a dat voie celor ce fură atacați [să se apere], pentru că
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
pe acesta: «O, trimisule al lui Allah, jihadul ni se pare cel mai bun; dar cum putem lua parte la el?» El a răspuns: «Cel mai bun jihad este un pelerinaj (hajj) desăvârșit»” (v) curajul și statornicia în răspândirea mesajului Islamului: „Credincioși sunt numai cei ce cred în Dumnezeu și în trimisul său și nu se îndoiesc și se luptă cu avere și putere pe drumul lui Dumnezeu.” (vii) ajutarea popoarelor aliate care nu sunt neapărat musulmani; (viii) îndepărtarea trădătorilor: „și
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Jihadul major în recunoașterea sa de către întreaga comunitate musulmană pleacă de la faptul că își întemeiază întreaga legitimitate pe un hadith și nu pe un verset al Coranului. În acest sens, putem remarca diferențe de opinii la nivelul școlilor juridice ale Islamului, așa cum am arătat anterior. Seyyed Hossein Nasr afirmă că „marele jihad sau jihadul interior pe care omul trebuie să-l poarte în permanență, înlăuntrul său, în virtutea nobleței firii umane, constă în tensiunea constantă între ceea ce părelnic și ceea ce realmente suntem
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
realmente suntem și nevoia de a ne transcede pe noi înșine de-a lungul acestei călătorii a vieții pământești, ca să devenim ceea ce suntem.” Pentru același autor, câmpul de bătălie al jihadului constă în împlinirea obligațiilor moslemului (Cei cinci stâlpi ai Islamului): 1. Mărturisirea de credință (vezi mai sus, §2): „Invocarea celor două mărturisiri în forma limbajului sacru în care ele au fost revelate înseamnă a practica jihadul lăuntric și a lua aminte cine suntem, de unde venim și unde este sălașul nostru
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
constând în taxa religioasă ("zakat") - este socotită de autorul citat drept un jihad întrucât ea „contribuie la stabilitatea justiției economice în societate”. Astfel, autorul arată, în contradicție cu unele secte islamice, care au adăugat jihadul la „cei cinci stâlpi ai Islamului”, că jihadul lăuntric este însăși îndeplinirea acestor acte de devoțiune, care duc la bun sfârșit „bătălia interioară împotriva tuturor forțelor care ar putea să abstragă omul de la viețuirea în conformitatea normei sale teomorfice, care este natura sa originară, dăruită de
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
deținea puterea de 500 de ani, dar suferea de urmă disputelor interne. Când califul al-Mutasim a refuzat să se supună mongolilor, Bagdadul a fost asediat și capturat în 1258, iar al-Mutasim a fost executat. Asediul a fost catastrofal pentru istoria islamului și s-a produs astfel ruptură de Kaaba. După înlăturarea abbasizilor, Hulegu a deschis o ruta cu Siria și a înaintat împotriva puterilor musulmane din regiune. Armata să a avansat asupra Sirie, conduse de Ayyubidizi, capturând formațiunile locale. Sultanul Al-Nasir
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
ce a continuat politicile lui Kublai. Ilkhanatul a rămas loial curții Yuan, dar a îndurat presiuni politice, din cauza în mare parte a disputelor cu ascensiunea facțiunilor islamice din sud-vestul imperiului. Când Ghazan a preluat tronul Ilkhanatului în 1295, a acceptat islamul format ca propria sa religie. Ghazan a continuat să consolideze relațiile cu Themur Khan și dinastia Yuan din est. A fost util din perspectiva politică pentru a afișa autoritatea marelui Han în Ilkhanat, pentru că Hoardă de Aur în Rusia pretindea
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Polo. Imperiul Mongol a avut un impact de lungă durata, unificând regiuni întregi din Rusia și China.Mongolii ar fi fost asimilați de populațiile locale după căderea imperiului, iar unii dintre descendenții lor s-au convertit la budism sau la islam, cei mai mulți convertindu-se la sufism. Cuceririle mongole au provocat distrugeri la o scară fără precedent în unele regiuni geografice, ducând la schimbări demografice radicale în Asia, migrația în masă a triburilor persane din Asia Centrală în Iranul de azi. Lumea islamică
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
din aproape toate religiile mari ale lumii apărute de-a lungul timpului, de la lumea antică a Greciei (prin preluarea mesajelor lui Socrate), pînă la spațiul Orientului mijlociu (Zoroastru) sau cel Extrem Oriental (Lao Tze, Confucius). Elemente de crestinism gnostic sau islam de factură mistică (sufi) sînt de asemenea preluate de această metodă. Miezul învățăturilor predate de fondatoarea metodei rămîne în esență de factură hindusă cu rădăcini în vedanta. Metoda este una de "tantra yoga" cu elemente de bhakti yoga si raja
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
hanului "Tuğluq", reușind după moartea lui ( 1363) să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași, ca "Ilias Hodja", fiul hanului defunct, și pe "Hussein", nepotul emirului din Kazagan (1364-1370), preluând conducerea Transoxaniei. Voind să arate dorința lui de reînnoire a Islamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui "Ginghis Han". El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populația "Çağatay". Timur primește
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
Timur duce la islamizarea Asiei centrale, ca și a mongolilor din imperiul său, proces început deja de hanul "Tarmașirin". Teoretic, mongolii se supuneau regulilor confesionale "Jasa" (legea introdusă de Ginghis Han), însă practic acceptau mai mult "Șaria" (legile și ritualurile Islamului). Timur Lenk însuși a fost înmormântat ca "derviș" ("sufi", „sfânt”). Timur are o poziție controversată față de religia islamică, fiind considerat de unii "sunnit" (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
religia islamică, fiind considerat de unii "sunnit" (curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna (أهل السنة, „poporul tradiției“), are însă relații contradictorii cu Sharia, respectând mai mult tradițiile turco-mongole, care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului. Ca emir, reușește să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale, fiind cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule, care lasă să fie masacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
din urmă în 1453. În 1393, țarul bulgar Ivan Șișman pierduse cetatea Nicopole - capitala sa temporară - în mâinile otomanilor, iar fratele lui, Ivan Stratismir, mai stăpânea încă Vidinul, dar statutul său politic era acela de vasal al turcilor. Frontiera dintre islam și creștinism se mutase încet spre nord spre Ungaria și Țara Românească. Regatul Ungariei era acum direct amenințată de expansionismul turcilor otomani. În plus, orașul-stat Veneția își simțea amenințată influența în Marea Adriatică. În 1394, Papa Bonifaciu al IX-lea a
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
fiind creștini: 28% din locuitori sunt romano-catolici, 9,1% sunt baptiști americani , 6,8% sunt baptiști de sud, 1,3% sunt creștini ortodocși de est sau creștini ortodocși oriental , iar 13% sunt membri ai altor confesiuni creștine. Rezidenții care practică Islamul alcătuiesc 10,6% din populație, urmașii iudaismului compun 4,5%, iar 26,8% din locuitorii aderă la alte credințe sau nu practică o religie. În timpul valului de crime violente de la începutul anilor 1990, Washington, D.C. a fost cunoscut sub numele
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar. Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet. Istoricitatea ieșirii (exodului) la data fixată de ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca și existența evreilor pe teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte. Arheologii Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, în
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
lor. Oricum în calea lor stătea un obstacol ce părea de netrecut și acela era Marea Roșie. Le rămânea o singură alternativă: ori de a ocoli marea, ori de a se întoarce în Egipt (după narativul din Coran, cartea sacră a islamului, redactată cu mult mai târziu, ei s-au întors definitiv în Egipt). Chiar și faraonul se răzgândise între timp în privința evreilor. A trimis trupe, inclusiv care trase de cai. Mulțimea de evrei era furioasă pe Moise, spunând că era de
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
ci doar o valoare estetică (ceea ce contează mai mult când e vorba de comerț). Instrumentele muzicale din Indonezia pot fi grupate în patru mari categorii: instrumentele de dinaintea perioadei hinduse, cele din perioada hindusa - din secolul I până prin secolul 15, perioada islamului - de prin secolul 13 până acum, și instrumentele din perioada de după secolul 16 care este asociat influentelor europene și creștine. Unul din idolii muzicii rock din Indonezia este Iwan Fals și trupa să Kantata Takwa care au creat o muzică
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
dinastiei Han. Pictură este răspândită pe tot arhipelagul, indonezienii pictează lemnul și sculpturile din lemn, măștile wayang, porțelanul, ceramică, sticla, pietre și chiar și casele, schițând fragmente din viața idolilor. În Java se pictau foarte mult templele dar după apariția islamului, Băli a devenit centrul de pictură din Indonezia. Sunt cateva instituții de artă și pictură că "Centrul de Artă Taman Ismail Marzuki" din Jakarta, unde s-au format cei mai mari pictori ai Indoneziei că Djoko Pekik, care este cunoscut
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
secolul al XV-lea. Acest pumnal încă face parte din portul tradițional bărbătesc. Un dalang poartă acest keris la brâu în timp ce joacă o piesă de teatru wayang, iar în Yorgyakarta, pumnalul face parte din uniformă străjerilor de la palat. Înainte de apariția islamului în Indonezia, în imaginile hinduse apăreau de multe ori aceste pumnale. Legile islamice au îcercat să șteargă mitologia legată de keris , dar originea și simbolismul acestei arme stă prea adânc în misticismul javanez. Cele mai ornate keris se găsesc în
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
că pradă de război). În 1766, turcii au desființat Patriarhia de la Peć și au creat "jizya", un sistem de impozitare a non-musulmanilor, deteriorând astfel și mai tare poziția creștinilor în regiune. În contrast, mulți șefi albanezi s-au convertit la islam, câștigând poziții proeminențe în regimul turcesc. Per ansamblu, "albanezii au avut puține cauze de neliniște" iar "în cel mai rău caz au crescut în economia afacerilor interne otomane", iar uneori persecutau aspru creștinii în numele stăpânilor lor turci.. Rezultatul final al
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
și a altor popoare islamice, cum ar fi cerchezii (cu sentimente notabile anticreștine), care au servit deseori că trupe auxiliare pentru turci.. În plus, în timpul dominației otomane, distincția între etnia sârbă și albaneză nu a fost tot timpul clară. Pe masura ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională. În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est. Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
au servit deseori că trupe auxiliare pentru turci.. În plus, în timpul dominației otomane, distincția între etnia sârbă și albaneză nu a fost tot timpul clară. Pe masura ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională. În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est. Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în Kosovo, acest lucru a condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
au fost, conform miturilor creației ale religiilor avraamice (iudaismul, creștinismul și islamul) primii oameni și părinții omenirii. Facerea lor este descrisă în Biblia creștină și cea ebraică. Conform lor, în urma păcatului și neascultării lui Dumnezeu, sunt izgoniți din Grădina Raiului (). În Biblie scrie de două ori :„Dumnezeu a creat omul și femeia
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]