1,908 matches
-
în Nouvelle Critique, 1949. 273 G. Tarde, La Logique sociale, ed. cit., p. 297. 274 G. Le Bon, Les Opinions et les Croyances, ed. cit., p. 136 275 Este foarte important să ținem seama de această precizare. Mulți psihologi sînt ispitiți să definească tipul de personalitate supusă, dependentă și conformistă. Alții vorbesc despre o propensiune genetică a omului către supunere. Pentru psihologia mulțimilor, nevoia de supunere, ca orice altă manifestare psihică, este cauzată de starea de masă. Așadar, dispare de îndată ce individul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului cine știe ce bănuieli fără de reazem. Recăzu din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar arareori reușea să găsească vreun volum pe care-l cumpăra din puținele economii agonisite. Acel autor este un vrăjmaș al lui Dumnezeu. Știai asta, fiule? Nimeni nu mi-a vorbit vreodată de el. Poate că Diavolul vrea să te ispitească, fii cu băgare de seamă și nu-mi ascunde nimic. De ce ar trebui să ascund ceva? Eu, pur și simplu, n-aș fi crezut că există cărți care s-ar împotrivi lui Dumnezeu. Ar fi vrut să adauge că el
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă țin de cuvânt, dar nu voi ucide pe nimeni deoarece sângele mă înspăimântă. În timpul procesului te-ai apărat vreodată? N-ai strigat că ești nevinovat poate că o să fi auzit? Voiau să știe dacă acela era șarpele ce-o ispitise pe Eva în raiul pământesc. Cum aș fi putut eu să știu? Tu crezi că ar fi putut fi el, chiar el? Da, totul e cu putință. Sunt nebun, e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că aceea era cu adevărat vrăjitorie, credea tânărul Rudolf, cum altfel ar fi cu putință ca fără să fi cunoscut un loc să vorbești despre el cu amănunte și cu... Mai bine să nu se lase pradă panicii, chiar dacă era ispitit să-l poftească pe Tobia să-și ia bun rămas. Se aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
D. să creeze un cadru precis al narațiunii, inspirată de evenimente petrecute la începutul secolului al XIX-lea. Cu mijloacele tradiționale ale romanului realist, se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe idei sociale. „Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și în „Transilvania”, mai semnează și cu pseudonimul Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
un act de violență morală incalificabilă, o piatră de scandal pentru toți păgânii și creștinii care i-ar fi văzut luând parte când la sacrificiile păgâne, când la misterele creștine, despre care Tertulian spunea că: Fiind cunoscut de creștin, ești ispitit și acționezi împotriva conștiinței celuilalt, ca și cum nu ai fi creștin. Unii dintre soldații creștini pentru a nu-și forma o conștiință duplicitară trăind în promiscuitatea religiilor, pentru a nu da un spectacol continuu de slăbiciune și fără a se revolta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de adevăr, de frumos, de sinceritate, de ajutor altruist etc. Din păcate, oamenii de azi simt mai puțin plăcerea acestor ispite bătrâne, Înlocuindu-le cu ispite mai tinere, mai moderne, dar care, paradoxal, dovedesc că omul contemporan este mai puțin ispitit În desăvârșire decât cel din vechime. Μ A ști foarte multe lucruri nu este o condiție obligatorie pentru a și gândi bine (adică având sănătatea morală a Înțelepciunii). O dovedește aceasta, de exemplu, omul simplu de la țară care, poate, n-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în fund, se ilustrează/ O conștiință din noaptea mare...” 3) Printre poeții contemporani, Bacovia nu era (și asta ar mai putea constitui o explicație) singurul ispitit de dorința de a se travesti în călugăr. Procedeul se întîlnește, de pildă, și la F. Aderca: „Pasiunea mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După al toamnei bocet mortuar.” („Vals de toamnă”) Bacovia o ispitește, o invocă retoric, pentru impresionarea celorlalți, o tranformă în mijloc de șantaj sentimental. în timp ce el s-a deprins cu moartea-n gînd, „iubita” și alții sînt înfricoșați de ea. Autorul Plumbului reprezintă un exemplu interesant de mitridatizare: după doze constante
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de bine stăpâneau franceza, dar Yourcenar nici nu a încercat; ele, în schimb, o considerau ciudată și o lăsau să se descurce singură. Cercurile academice nu erau în sine ostile Margueritei: câțva ani mai târziu, în anii '80, când era ispitită să susțină conferințe la Universitatea Harvard și să-și lase lor expunerile științifice, era încântată și flatată. Dar pe atunci era o scriitoare celebră și Harvard o trata în consecință. Pentru moment, necunoscuta începătoare din America lucra pentru bani, nu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scrisorile referitoare la călătoriile lui în Africa de Nord, navigând în josul Nilului mai departe de Antinopolis, pe care Hadrian i l-a dedicat iubitului său. Poate că s-a informat și despre pictura lui Breughel Tentația Sfântului Anton, în care sfântul este ispitit de dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu sursă livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a regăsi în experimentele americane o sursă revitalizantă. Se caută noi modele se provoacă la lucru conștiința critică. Autoarea nu ezită să compare momentul postpașoptist din secolul XIX cu momentul '68 din secolul nostru, când intelectualii francezi s-au văzut ispitiți concomitent spre extremele cardinale reprezentate de America și Rusia. Se ia în calcul și o a treia soluție, utopică, bascularea spre noua lume în emergență, a cărei notă distinctivă ar fi o modernitate aparent străină de ideologiile trecutului. În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în pragul unei tragice conflagrații; la două secole, în fine, moment pentru fixarea căruia autorul nu face decât să repete impresia lui Karamzin că revoluția nu era încheiată, că "lucruri de mirare" aveau a se produce pe seama ei. Istoricul era ispitit atunci să tragă cortina ca să nu mai vadă, parcă așteptând să se consume, în afara lui, o tragică paranteză a istoriei. Examinând acum împrejurările din 1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne în fața istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și chiar cu un anume fel de eveniment? Întrebarea s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA INTERBELICĂ Testul nr. 72 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Aș vrea să mărturisesc de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acest timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întâmplările ei, dacă, mai ales, mă tulbura
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
durabil (partid, sindicat, ONG etc.). Rămâne întrebarea: de ce creierul uriaș al multor copii preferă evaziunea oferită de internet sau activitățile inepte de pierdere a timpului în locul forării după sensul ascuns în operele mari ale umanității sau de ce nu se lasă ispitit de provocările pe care școala le pregătește pentru a-l atrage pe calea creativității și inventivității? Dar școala de astăzi (mai) este un spațiu al provocărilor? Și dacă decidenții consideră că școala este un spațiu al provocărilor pentru copii, la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și un simplu episod din viața lui Iisus: sensul vieții este condensat aici în repetarea promisiunilor vane ale ispititorului și a victoriilor succesive, grație lucidității spiritului valorificator. în evanghelia după Luca, capitolul IV, versetul 13, stă scris: "După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, pînă la o vreme". Este evident că diavolul neexistînd în realitate, povestea ispitirii este simbolul deliberării intime a omului Iisus. Conform mitului, încarnarea în viața psihică a combativității victorioase a elanului animant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mesajului de mîntuire poate fi găsit și în prima epistolă sobornicească a lui Petru, II/24: "... PENTRU CA NOI, FIIND MORTI FAȚĂ DE PĂCATE, SĂ TRĂIM PENTRU NEPRIHĂNIRE." (justiția imanentă), și în epistola sobornicească a lui Iacov, I/14-l5: "CI FIECARE ESTE ISPITIT, CÎND ESTE ATRAS DE POFTA LUI ÎNSUȘI ȘI MOMIT. APOI POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul exemplului și al mesajului lui Iisus era cunoscut și înțeles
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de proveniență populară este pusă pe seama faptului că „Labiș năzuia să realizeze o monografie artistică a unui sat de munte, după exemplul lui Goga.” Alături de termeni populari, întâlnim în poezia lui Labiș un număr mare de neologisme. Poetul se lasă ispitit de sonoritatea termenilor străini, de terminologia nouă privind tehnica, știința, viața culturală. Cu sens propriu sau metaforic, poetul întrebuințează din domeniul tehnicii cuvinte proprii mai multor sfere: Din anatomie: sânge, arteră, bolnav, pupilă, craniu, bronhii: „Îmi era milă. Mila îmi
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
reguli nescrise de succesiune a puterii familiale, supunerea la regulile tradiției; r. 16: „sărută mâna tătâne-său” exprimarea respectului pentru părinte ca un ritual străbun de primire a binecuvântării; nerespectat, acesta atrage după sine ispitele; r. 19: „vrând să-l ispitească " testarea calităților fiului de către părinte, privită nu atât ca o neîncredere în forțele sale, ci ca o asigurare a tăriei caracterului său; p. 80, r. 1 2: „nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica; doar n-am a trăi cât
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
puica și-i spune Să nu se mai poarte bine, Că mi-a rupt inima-n mine. Să se poarte mai vlăvioasă, Să-mi mai văd și eu de casă.” îndemn la decență și schimbarea atitudinii cochete ce stârnește dorințele, ispitește chiar bărbații cu familie; 98 p. 175, r. 12 13 : „Bată-l focu de urât! Urâtu-i posomorât.” lipsa calităților fizice atrage cu sine și o stare de spirit anostă, posomorâtă, spre deosebire de frumusețe, care merge în tandem cu veselia, cu jovialitatea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
românești unde viciul știe a se împodobi cu haina pitorescului; desigur, duh balcanic "nu înseamnă numai mediu geografic și moravuri specifice, dar și atitudine în fața vieții; ea se traduce printr-un umor exercitat asupra omului și a deșertăciunilor ce-l ispitesc, prin frîna bunului simț care socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]