1,925 matches
-
București, 2000; Jean Tulard, Napoleon, București, 2000; Raphael Delpard, Copii evrei ascunși, București, 2001; Götz Aly, „Soluția finală”. Strămutarea populațiilor și asasinarea evreilor europeni, București, 2001; Pauline Bebe, Femeile și iudaismul. Dicționar, București, 2002; Moses Mendelsohn, Ierusalim sau despre puterea iudaismului, București, 2003. Repere bibliografice: Dicț. scriit. rom., II, 559-560. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
la fel ca multe alte dame fine, a privit cerul de sub dușul lui Dan Chișu, inaugurând ulterior, cu curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă și fericită inventatorului programului Photoshop!), stârnind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
conflict al civilizațiilor la care participă lumea creștină, lumea musulmană și cea iudaica. Pentru a înțelege în profunzime natură conflictului arabo-israelian vom avea în vedere câteva perspective de analiză: dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian (cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, precum și particularitățile civilizației iudaice și islamice); contextul interreligios conflictual al iudaismului și islamismului (respectiv, implicațiile de natură culturală, socială și geopolitică); problemă sacralității spațiului Ierusalimului în tradiția iudaica și islamică; strategile geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte; fundamentalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Pentru a înțelege în profunzime natură conflictului arabo-israelian vom avea în vedere câteva perspective de analiză: dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian (cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, precum și particularitățile civilizației iudaice și islamice); contextul interreligios conflictual al iudaismului și islamismului (respectiv, implicațiile de natură culturală, socială și geopolitică); problemă sacralității spațiului Ierusalimului în tradiția iudaica și islamică; strategile geopolitice de recucerire a Pământurilor Sfinte; fundamentalismul islamic și opoziția față de tendințele economice și culturale dominante (tabuurile și atitudinea antioccidentală
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
tradiționaliste, cum sunt cele evreiești sau arabe, într-un context determinat de interactiune conflictuală, de monologări greu de direcționat pe făgașul consensului.255 Pornind de la dimensiunea religioasă a conflictului arabo-israelian și având în vizor cele două religii de origine abrahamică: iudaismul și islamismul, se remarcă faptul că la nivelul întregului Orient Mijlociu trenează o logică tradiționalista potrivit căreia se menține mecanismul de revendicare pentru sine a adevărului absolut; din acest punct de vedere polemică se accentuează în condițiile în care deși
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
260 "Statul musulman s-a arătat binevoitor față de ei,261 atunci când au avut parte de persecuții, blesteme, dispreț, prigoana și moarte din partea altor civilizații și state nemusulmane în care au trăit. Dar "tendința rasistă" care i-a determinat să îndepărteze iudaismul de spiritul religiei divine și să-l transforme într-un "ordin ideologic rasist" i-a făcut să-i respingă pe ceilalți, pe toți ceilalți, în decursul istoriei lor îndelungate. Ei au transformat iudaismul în rasism, iar după aceea, au început
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
rasistă" care i-a determinat să îndepărteze iudaismul de spiritul religiei divine și să-l transforme într-un "ordin ideologic rasist" i-a făcut să-i respingă pe ceilalți, pe toți ceilalți, în decursul istoriei lor îndelungate. Ei au transformat iudaismul în rasism, iar după aceea, au început să se hrănească din acest iudaism talmudic rasist, devenind primul model al intolerantei față de ceilalți! După ce au pretins monopolul, în virtutea "numelui" și a "nașterii", asupra poziției de "neam ales al lui Dumnezeu" și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
să-l transforme într-un "ordin ideologic rasist" i-a făcut să-i respingă pe ceilalți, pe toți ceilalți, în decursul istoriei lor îndelungate. Ei au transformat iudaismul în rasism, iar după aceea, au început să se hrănească din acest iudaism talmudic rasist, devenind primul model al intolerantei față de ceilalți! După ce au pretins monopolul, în virtutea "numelui" și a "nașterii", asupra poziției de "neam ales al lui Dumnezeu" și de "fii și iubiți ai lui Dumnezeu", în pofida faptului că i-au ucis
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
iar pe de altă parte, într-o lume pentru care Tora reprezenta așa cum susținea Heinrich Heine "patria transportabila a evreilor", sunt din ce in ce mai evidente tendințe de definire (de ambele părți) a identității socio-culturale și politice.264 Religia reprezintă atât în cazul iudaismului, cât și în cel al islamismului pilonul definirii identitare, politica tinzând adesea în cadrul acestei comunități să voaleze autenticul mesaj religios, folosindu-l frecvent drept pretext pentru a-și justifica tendințele autoritare și expansioniste. Se poate vorbi în acest context de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
statului evreu sub influența mișcării sioniste și implicit de preluarea unor teritorii importante; astfel, contextul istoric capătă accente cu atat mai grave cu cat aceste teritorii au o puternică încărcătură religioasă.286 Este incontestabil faptul că o analiză pertinenta a iudaismului și islamismului și implicit a relației lor conflictuale, nu se poate realiza fără un filtru exhaustiv al implicațiilor 287 de natură socială, religioasă, culturală și geopolitică, fără de care ne-am cantona în multitudinea de stereotipii mai mult sau mai putin
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
civilizațiilor lumii vestice și a lumii arabe sau musulmane, mulți oameni (aparținând unor diferite zone ale globului) simțindu-se implicați în acest conflict din rațiuni culturale și religioase, fiind atașați fie de cultură arabica, de islam, fie de creștinism sau iudaism, sau pur și simplu din rațiuni ideologice. Din perspectiva istoriei conflictul arabo-israelian este perceput ca un fenomen modern, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, conflictul devenind o importantă problemă internațională imediat ce Imperiul Otoman (în 1917) a pierdut puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care Moise, Ioshua, Saul) s-au apropiat de Palestina, ținutul filistinilor, iar regii David și Solomon, în jurul anului 1000 î.e.n, au pus bazele viitorului regat Israel în Canaan, ridicând și templul lui Solomon din Ierusalim, ca simbol al iudaismului; cuceririle asiriana, babiloniana și cea română, iar ulterior cea turcă i-au obligat pe evrei să emigreze în toată lumea. Anterior anului 1918 întregul teritoriu, care în prezent este împărțit între Siria, Israel, entitatea palestiniană și regatul iordanian, a constituit o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
functionarpublic.ro/article/5861/Consiliul-Eu ropean. Cristol, Jonathan, Two States, One Capital: A proposal for the Israeli/Palestinian Conflict, Carnegie Council, 8 april 2009, http://www.carnegie council.org/resources/ articles papers reports/0019.html. Cuceu, Codruța, "Încercări explicative asupra dialogului interreligios Iudaism - Islam", în Journal for the Study of Religions and Ideologies, JSRI, nr. 1/Spring 2002. Diplomacy and Mediation, http://www.goldenessays.com/free essays/3/politics/diplomacy- and-mediation.shtml. Doctrine. IDF Mission, Israel Defense Forces, http://dover.idf.il/IDF/English
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Acest lac reprezintă principala rezervă de apă potabilă a Israelului. 253 Arabismul se constituie că o doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe. 254 James Pișcători, op. cît., p. 330. 255 Codruța Cuceu, "Încercări explicative asupra dialogului interreligios Iudaism - Islam", în Journal for the Study of Religions and Ideologies, JSRI, nr. 1/Spring 2002, p. 75. 256 Ibidem, pp. 75-76. 257 Ibidem. 258 Dragoș Ilinca, O istorie zbuciumata a poporului evreu, Editura Niculescu, București, 1999, p. 111. 259 Cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
1190); în această lucrare Maimonide propunea o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte pentru anularea contradicțiilor dintre învățătură lui Dumnezeu relevata în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, exercitând o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din Iudaism și Creștinism până în secolul al XVIII-lea. Scrierile acestuia acoperă o gamă impresionantă de subiecte, fiind primul care a scris un cod sistematic al legilor evreiești, Mishneh Torah. Intenția lui a fost să compună o carte care să-i ghideze
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
că oamenii se vor baza pe codul lui Maimonide și nu vor mai studia Talmudul. În ciuda acestei rezistente, Mishneh Torah a devenit un ghid standard al vieții evreiești, studiat și în prezent. Maimonide a formulat, de asemenea, un credo al iudaismului pe care l-a exprimat în eseul sau Cele Treisprezece Articole ale Credinței; printre altele, acest credo afirmă credință în unicitatea lui Dumnezeu, originea divină a Torei și viața de apoi, iar cea de-a doisprezecea afirmație de credință: "Cred
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în lumea iudaica, prin introducerea creștinismului în Palestina urmărindu-se subordonarea spiritualității evreiești cu cea creștină; cucerirea Ierusalimului de către români și încercarea de a imprimă un profund caracter non-evreiesc noului oraș (Elia Capitolina) va declanșa în plan cultural implicații puternice, iudaismul cunoscând în acestă perioadă un proces de accentuare a trăsăturilor radicale. 302 Dragoș Ilinca, op. cît., p. 25. 303 După cea de-a doua cruciada și sub impulsul papal (1179) marile centre europene își vor modifica radical discursul în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
-a (1189-1192) a generat un nou val de persecuții; Vaticanul a legiferat, în 1215, un decret prin care toți evreii (obligați să poarte ca semn distinctiv o banderolă) erau înlăturați din funcțiile publice, practic biserică demarca linia între creștinism și iudaism. Spania, Anglia, Franța și Vaticanul acuzau evreii de vrăjitorie, de uciderea copiilor creștini în ritualuri păgâne, fapt ce a determinat instalarea sentimentului de ura față de poporul evreu și față de iudaism, care era considerat o sectă. 304 Dragoș Ilinca, op. cît
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din funcțiile publice, practic biserică demarca linia între creștinism și iudaism. Spania, Anglia, Franța și Vaticanul acuzau evreii de vrăjitorie, de uciderea copiilor creștini în ritualuri păgâne, fapt ce a determinat instalarea sentimentului de ura față de poporul evreu și față de iudaism, care era considerat o sectă. 304 Dragoș Ilinca, op. cît., pp. 26-27; sub aceste auspicii, evreii erau priviți ca fiind reprezentanții necredincioșilor musulmani în Europa, propagandă catolică ridicând masele împotriva lumii musulmane; drept urmare, evreii vor suferi pogromuri și execuții, de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Medic și jurnalist de origine poloneză, este unul din predecesorii sionismului. 309 Discursul membrilor asociației Hovevei Zion se axa pe principiile caracteristice secolului al XIX-lea, respectiv, cele de stat și națiune, având ca numitor comun limba ebraica și tradițiile iudaismului. 310 Semnificativă s-a dovedit a fi inițiativa unor studenți ruși de a organiza imigrația prin intermediul organizației BILU, care urmărea intensificarea demersurilor pe langă autoritățile otomane, pentru acordarea permisiunii de colonizare masivă a Palestinei. 311 Pentru detalii a se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Semnează eseuri și articole critice B. Lăzăreanu (Eminescu și Ronetti-Roman), Paul Zarifopol (Pentru proza lui Heine), T. Arghezi (Theodor Herzl), I. A. Bassarabescu (Câteva amintiri despre C. Dobrogeanu-Gherea), Camil Petrescu (Tradiționalismul), E. Lovinescu (Antisemitismul meu literar), C. Stere (Elenismul și iudaismul în civilizația umană). În 1933, A. se alătură celorlalte publicații antihitleriste, tipărind articole în care se insistă asupra pericolului pe care îl reprezenta venirea lui Hitler la putere în Germania. T. Arghezi scrie în articolul Punctul mortal: „Hitler reușește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
Habermas, Jürgen, Discursul filosofic al modernității, Editura ALL, București, 2000. Haret, Spiru, Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001. Hayek, Friedrich, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1997. Hayek, Friedrich, Mecanismul evoluției culturale nu e darwinist, www.fahayek.ro. Hayoun, Maurice-Ruben, Iudaismul, în Jean Delumeau-co., Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. Hegel, G.W.F., Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997. Heilbroner, Robert, Filosofiilucrurilorpământești, EdituraHumanitas, București, 1994. Held, David, McGrew, Anthony, Goldblatt, David, Perraton, Jonathan, Transformări globale. Politică, economie
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
să se căsătorească cu el. Părinții se silesc să-i schimbe gândul, o logodesc cu un evreu, apoi, zdruncinați de durerea Leei, sunt biruiți și mărturisesc cazul bătrânului Manasse. Manasse e implacabil și reacționează cu o habotnicie sălbatecă, întrupare a iudaismului milenar. Incapabil a înțelege sentimente în afară de lege, el crede că poate cumpăra cu bani pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjură pe Leea în numele dumnezeului părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1875-1914), București, 2000; Kieșlowski despre Kieșlowski, îngr. Danusia Stok, București, 2000; Michael Ferber, Dicționar de simboluri literare, București, 2001; Varujan Vosganian, The Queen’s Vacant Gaze, București, 2001 (în colaborare cu Ștefan Stoenescu); Petru Popescu, Oaza, București, 2002; Norman Solomon, Iudaismul, București, 2003; Michael Winock, Vocile libertății. Scriitori angajați din secolul al XIX-lea, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Dan Grădinaru, Herbert și herbertionismul, CNP, 1990, 22; Ioan Holban, Cum ne învârtim în jurul cozii, CRC, 1992, 10; Alex. Ștefănescu, Jocul de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
de contopire întru bucurie la masa bogată, în tactul muzicii și al dansului hasidic. Texte filosofice bine alese din Proudhon, N. Bialik, M. Buber sunt urmate, inspirat, de mici antologii de texte lirice și epice dedicate sărbătorii. Volumul Reflecții despre iudaism (1989) prezintă istoria și credința evreilor într-un mod esențializat, cu citate biblice pregnante, într-o traducere românească armonioasă. Claritatea tezelor se îmbină cu scrupulul istoric, fiecare capitol fiind însoțit de o serioasă bibliografie. După elaborarea acestor repere fundamentale pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]