24,388 matches
-
unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada de baie umplută, o băltoacă pe stradă, clipocitul unei țevi sparte, stropi pe linoleum, un izvor, un râu, un iaz ori ploaia lovind în geamuri). Din punct de vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nenumăratele poezioare cu Artur, toate conținând rima potrivită. Cu mâna pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care se poartă un bunic cu nepotul lui) erau chiar izvorul bucuriei. Pe munte, diferența de vârstă dintre noi era spulberată de vânt, patruzeci și opt de ani se duceau în hăuri ca polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sperma cum i se scurge din anus peste canelurile tapiseriei de vinilin. Ședeau unul lângă celălalt, scăldați de lumina care curgea peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Credința deschide o fereastră către o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în general în planul material al vieții), goana nesfârșită după lucruri efemere (avere, glorie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca o construcție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfârșit al procesului de devenire culturală. Cultura e dinamism, devenire, viață, civilizația este ceva devenit, încremenit, mort. Cultura presupune o energie interioară, civilizația una exterioară. Se înțelege deci că secătuirea izvoarelor psihice interioare de creație aduce moartea culturii. Astăzi lumea se preocupă de extinderea civilizației, nu de sufletul creator de cultură. Tendința aceasta de înlocuire a culturii prin civilizație se manifestă în domeniul public prin imperialism (sau neocolonialismul mai aproape de zilele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1); C) Este înțelept, având ca țintă a vieții săvârșirea cu exclusivitate a binelui, virtuții: el cunoaște și alege mijloacele cele mai nimerite pentru săvârșirea binelui și evitarea răului. Îi repugnă înfumurarea, care, după cum se știe, este păcat de moarte, izvorul tuturor nenorocirilor și prăbușirilor morale; D) Are o deplină concordanță între gând, vorbă și faptă. Pentru el, cuvântul dat este datorie curată și-l îndeplinește cu orice risc.” Având în vedere toate acestea, nu putem să mergem mai departe și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, nemaiavând ce crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fata nu zisese mai nimic interesant. O chema așa-și-așa, avea 28 de ani, se născuse nu-știu-unde, lucra în București, la o firmă care nu-știu-ce făcea, venise la Mohoreni în interes de serviciu, să vadă niște terenuri și niște izvoare din apropiere, se simțea singură în capitală, dar niciodată nu avusese prea mulți prieteni sau prietene, era speriată de viață și se întreba de ce trăiește așa, singură, deși avusese prieteni, băieți, adică nu era..., nu, dar nimic serios, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai brutală; și apoi, într-altul, crește un sentiment insuportabil de teamă și anxietate. În fine, mai există romanul erotic-pervers, cel teluric-primordial și romanul apocaliptic.“1 Pentru a defini aceste zece incipit-uri, majoritatea criticilor au căutat modele posibile sau izvoare (și, adesea, în aceste liste de autori apar nume la care eu nici nu m-am gândit, lucru care atrage atenția asupra unui câmp până acum puțin explorat: cum funcționează asociațiile mentale între texte diferite, pe ce căi un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate cuvânt cu cuvânt de vocea răgușită a „Părintelui Povestirilor“ cu câțiva ani înainte de tipărirea lor. Unii spun că bătrânul indian ar fi izvorul universal al materiei narative, magma primordială din care se ramifică manifestările individuale ale fiecărui scriitor; alții îl consideră un prezicător care, grație consumului de ciuperci halucinogene, reușește să comunice cu lumea interioară a celor mai puternice temperamente vizionare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi de bitum uleios, și risc de moarte, pentru rațiuni de stat și pentru repartizarea izvoarelor de energie... Parcurgi iarăși dosarul, căutând știrile cele mai recente despre sultană... Vezi apărând și dispărând alte figuri de femeie: în insula din Oceanul Indian, o femeie „cu ochelari negri de soare și, în loc de îmbrăcăminte, unsă cu un strat de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aici în Ataguitania, ca să vânezi un falsificator de romane și te găsești prizonier al unui sistem în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești de zăbrelele societății-închisoare, extinsă pe întreaga planetă, limitând aventura între coridoarele sale meschine și mereu aceleași... Mai e, oare, vorba de povestea ta, Cititorule? Călătoria întreprinsă de dragul Ludmilei te-a dus atât de departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi perfectă. CAPITOLUL DOUĂZECI Bulawayo Cu noaptea în cap, pe când orașul era încă adormit și cerul încă întunecat, porni cu dubița albă spre Francistown Road. Chiar înainte de-a ajunge la intersecția cu drumul spre Mochudi, unde șoseaua coboară spre izvoarele lui Limpopo, soarele începu să se ridice deasupra câmpiilor și, timp de câteva minute, întreaga lume fu învăluită într-o lumină galben-aurie - kopje-urile, coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
muște niște foste cooperative căzute în paragină. S-a terminat inspecția. Profesoara a desenat pe tablă planul lecției, cu cretă colorată, cu pătrățele și săgeți, am mai aflat încă o dată că Ion Creangă reprezintă o comoară de înțelepciune românească, un izvor nesecat, că limba lui e, așa, ca fagurele. Când am mâncat eu, pe la vreo zece ani, prima dată fagure, m-am înecat cu ceara și a trebuit să-mi tragă văru-meu peste ceafă câteva, o luase pe calea cozonacului. Micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al tuturor păsărilor marine din Pacific, alcov al lupilor-de-mare care-și făceau siesta cu sutele În fiecare golfuleț, pe orice plajă, ba chiar și pe culmile țărmului abrupt, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca‑ntr‑un cântec popular. Fata asta nu e alta decât - ați ghicit desigur - aceea care va deveni mama mea. Mi‑ar veni greu să vă relatez, din ce mi‑aduc aminte, cum era acolo totul atât de bine surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
face apariția doi ziariști cu pălăriile trase pe ochi, ca detectivii, și cu scrisoarea lui Graves În buzunar. Nu era nimic mai ușor ca având numele autorului, al lui Joly, să ajungă la cartea pe care o căutau. Astfel Încât misterioasele izvoare ale Conspirației (care, după doamna Șișmarev, ar fi fost scrisă În limba ebraică, de mâna lui Asher Ginsberg, iar după prințul Jevahov, la dictatul Necuratului), vor ieși, după atâția ani, la iveală. Cartea pe care „hiene nesătule, cum Îi numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sunt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sunt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să completez, să descifrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult- deși n-o arătau în public - fetele nemăritate de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]