3,194 matches
-
în c... Ș-așa, prins în frigare, striga spre-o ordonanță Să vie ca să-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ponor ponoare smidă (sihlă) gligar = mistreț 3 Septemvrie. Bratca. Strâmtoare, sărăcie și năcaz. 4 Sept. Ceheiu Rontău. fântână (în loc de puț) pepene (crastavete) ciunt mascur șese șepte șerpe (fioară) vițioasă (vition) pântece inimă (p. stomah) vătămătură sfârtică isteț buhă ibovnic gangur jale. șură ne lovim (ne potrivim) brăcinar Satul Cristinești între Hotin și Noua Suliță. Basarabia Într-un sat din Orheiu un ungur dela Miercurea Ciucului păzitor la Nistru răspunde românește la întrebări ungurești Cum merge la Nistru? Merge bine. La Ismail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fie-ți milă La maica mea zboară; Spune-i că până în sară Fiul o să-i moară. Spune-i, spune-i, rândunea Că mi-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din când În când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
materiale” bune și au cîștigat frumos: fiecare muncitor a luat „primă” de circa cinci mii de lei. În ’76 însă, n-au avut furaje. Bineînțeles, n-au reușit să-și îndeplinească planul. Primarul Gheorghe Zaharia îmi spune că era o jale să auzi behăind de foame mii de oi, mai ales noaptea. De mila lor, unii dintre îngrijitori s-au dus și au luat paie și fîn din stogurile C.A.P., riscînd să fie taxați drept hoți! Am reținut, în ipoteza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic mai scurt era, nu numai după credințele vechi și deșarte, semn neîndoios că-i ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte. La cea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
secretar al organizației de partid a Teatrului, povestind cum își îndemna la o ședință colegii să voteze sancțiunile propuse de delegatul Consiliului Culturii aflat în sală: "Hai, măi copii, ridicați mâna la ce vă spune tovarășul, că altfel e de jale de teatrul nostru!". Păstrez ca sfinte relicve o fotografie cu el făcută cu acest prilej și o plachetă cu poeziile lui. Aveam să-l petrec peste câțiva ani, după cutremur, la Bellu, pe ultimul drum. Dumnezeu să-l odihnească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu regina o mai scăldam, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare! E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe, până-n văi străbate. Și clopotele cântă rar. Ah Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag. Cum plâng a jale! (George Coșbuc) În privința stării bisericii românilor transilvăneni în general, către finele evului mediu, aflăm dela acelaș istoric contemporan nouă, Florin Constantiniu, cam cum ședeau lucrurile în spațiul de existență al iobagilor, a locuitorilor satului nostru în acea epocă. Datorită în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
despre care scriam, deja trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm decât urmările imediate și doar impresionist: telefoanele la prietenii newyorkezi care îți povestesc despre oameni care merg pe străzi într-o căutare fără rost, într-o jale fără trupuri jelite, lumânări care înnegresc zidurile marilor clădiri, transformarea celor duși în imagine fantomă, fiindcă nu i-ai putut îngropa, Hudsonul care-și infiltrează apele tulburând „siguranța” și siguranța ca încredere că stai pe o rocă, nu pe nisipuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
luptele din Budapesta, munții Tatra etc., ceea ce ar fost de natură să se evite un final catastrofal al războiului, care ar fi putut schimba soarta Europei și a lumii. Sfârșitul războiului în sat a fost marcat de un val de jale, de năruire a speranțelor familiilor care își așteptau întoarcerea acasă a celor dragi, plecați pe front în est sau în vest. Se vorbea în sat că mulți dintre cei dați dispăruți își duceau viața în stare de robie, ca foști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
patriotice și de masă - peste 100 la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
produs enorme nemulțumiri în rândurile întregii populații rurale, fiindcă mulți țărani având în arendă mici suprafețe de pământ și pășuni, au fost siliți acum să renunțe în favoarea noilor proprietari. De la invaziile tătarilor și turcilor, nu s-a mai pomenit atâta jale în sânul populației basarabene. Teama de o administrație necunoscută și de un destin imprevizibil, pune stăpânire pe sufletele oamenilor. Mulți țărani au început să emigreze peste Prut, deoarece circula zvonul că își vor pierde statutul de țărani liberi. În guberniile
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
decât doi sau unul. Cu toții am sărit în ajutorul lor, căutând să le alinăm durerea. Dar... sufletele le vor fi mereu în doliu, căci valurile Nistrului au înghițit pe mulți din cei scumpi lor. și noi rămânem înmărmuriți, când vedem jalea de pe fețele lor, când vedem că ochii le sunt în lacrimi, când vedem că viața le este pustiită și când auzim din gura lor chinurile ce le îndură în lumea nouă. Acum Nistrul se dezgheață și pribegii de dincolo vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Femeilor și cunoscând și stăruințele Conferinței de la Geneva, pentru așezarea lumii pe temeliile păcii și ale ordinei, sperăm că intervenția noastră, va fi găsită dreaptă și se vor căuta soluții urgente pentru a se curma cu o clipă mai devreme jalea de la Nistru. Facem acest apel în numele umanitarismului universal. Smeritul Gurie Dr. Elena Alistar Romanescu Mitropolitul Basarabiei preș. Grupării femeilor române Henrieta V. Gavrilescu Florica Nitză Doctor în Drept. Avocată preș. Crucei Roșii Iulia Siminel Natalia Dicescu Preș. Soc. Ortodoxe preș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca întrun sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecândul ca sitcom, nu comparândul - Doamne ferește! - cu nu știu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile - penibile; astfel stând lucrurile, erai tentat să pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama scenariului. El nu putea fi atât de slab, că doar îl știam cu toții din Marfa și banii sau din Occident!... Apoi lam putut vedea pe la tot felul de emisiuni ale postului Acasă, apariții care vizau consolidarea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit casă cu dranița și a făcut și o fântână în curte. După câțiva ani mama a plecat la Domnul. Am ramas patru copii. Eu abia împlinisem șase ani. Mare jale și durere a fost la înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. județul Botoșani, în satul Răchiți. Pe tata îl chema Dumitru , Maria Mosneagu (Bulgaru) Și copiii nu mai aveau mama. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pregătit, a spus Apostolilor și tuturor celorlalți care erau cu ea. A dorit să fie toți Apostolii la înmormântarea ei. Și s-au adunat. Din toate părțile lumii au venit s-o petreacă, să-i cânte tropare de laudă. Multă jale și cântări duioase au fost la înmormântarea ei. Cor de îngeri în Cer și pe pamant au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ îl apasă. Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii îl sculau Și cu biciul îl loveau. Stă Măicuța și privește, Inima i se topește. Neîncetat se strigă: „Moarte!” Iar Pilat s-a temut foarte, De Iisus nu s-a-ndurat, La moarte L-au condamnat. Jidovii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. și am rămas pe post
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
țării și în stihurile din Pravoslavnica mărturisire și în cele din Mineiele buzoiene. G. se arată a fi poet de cursă lungă în tălmăcirea, din grecește, a primei povestiri în versuri (o lamentație, în fapt) din literatura română - Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]