KorAP: Find »[drukola/base=japonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...155 >

3,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

mai prindă ultimele știri, dar cei doi bărbați Îi făcură semn să plece. Basie era surprinzător de bine informat despre desfășurarea războiului - căderea Hong Kong-ului, a Manilei și a Indiilor olandeze de est, căderea orașului Singapore și Înaintatea neîntreruptă a japonezilor În Pacific. Singura veste bună În toate astea era zborul avioanelor americane pe care Jim le văzuse deasupra Shanghai-ului dar, dintr-un motiv oarecare, Basie nu pomenea niciodată de ele. Îi plăcea să vorbească din colțul gurii, povestindu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
locul lui. Jim presupuse că era unul dintre acei englezi Încăpățînați care refuzau să Înțeleagă că fuseseră Învinși. Bărbatul Își atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl cîntări fără să spună o vorbă. — Japonezii au cîștigat atîta teritoriu, Încît nu mai au hărți, remarcă el cu amabilitate. Jim, Înseamnă, oare, că s-au rătăcit? Jim se gîndi o clipă. — Nu chiar. Pur și simplu n-au capturat hărți. — Bun - să nu confunzi niciodată harta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă canal. De cîte ori cineva se mișca, japonezii strigau de pe platformă și făceau amenințător semne cu țigările. Deținuții nu-și luaseră nici provizii de hrană, nici apă cu ei, dar În mașina transmisioniștilor erau două canistre din care soldații Își umpleau bidoanele. CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-și luaseră nici provizii de hrană, nici apă cu ei, dar În mașina transmisioniștilor erau două canistre din care soldații Își umpleau bidoanele. CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat să se Întindă pe podea, doctorul Ransome Începu să protesteze, adresîndu-se japonezilor. Se ridică nesigur În picioare la parapetul din spate, ignorînd ocările lor și arătînd spre pasagerii vlăguiți de la picioarele lui. Rana de pe obraz i se inflamase din pricina soarelui și a muștelor și aproape că-i Închisese ochiul. Postura lui demnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al companiei Sincere. Aveau nevoie de apă, altfel vreunul dintre ei avea să moară și vor trebui să se Întoarcă la Shanghai. Jim Îi privi pe japonezii de pe platformă. Masa se terminase și doi dintre soldați desfășurau un colac de cablu telefonic. Lovind o piatră din fața lui, Jim se Îndreptă spre terasamentul căii ferate. Traversă șinele și, fără să se oprească, se urcă pe platforma de ciment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se terminase și doi dintre soldați desfășurau un colac de cablu telefonic. Lovind o piatră din fața lui, Jim se Îndreptă spre terasamentul căii ferate. Traversă șinele și, fără să se oprească, se urcă pe platforma de ciment. Savurîndu-și Încă masa, japonezii stăteau În jurul cenușii unde fusese făcut focul. Îl urmăriră pe Jim, care se Înclină și luă apoi poziția de drepți, În hainele lui zdrențuite. Nici unul nu-i făcu semn să plece, dar Jim știa că nu era momentul potrivit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de drepți, În hainele lui zdrențuite. Nici unul nu-i făcu semn să plece, dar Jim știa că nu era momentul potrivit să le arunce zîmbetul lui cel mai luminos. Își dădu seama că doctorul Ransome nu se putea apropia de japonezi atît de curînd după masă fără să fie doborît la pămînt sau chiar omorît. Așteptă În timp ce șoferul vorbea cu caporalul de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei pași Înapoi. Ascunzîndu-și zîmbetele, japonezii Îl urmăreau În tăcere. LÎngă camion, Basie și doctorul Ransome se aplecară Înainte, cu ochii ațintiți la fluidul luminat de soare din sticlă. Desigur, Își Închipuiau că le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Desigur, Își Închipuiau că le va duce apa și vor Împărți această rație neașteptată. Cu grijă, Jim șterse sticla de mîneca hainei. O ridică la buze, bău Încet, Încercînd să nu se Înece, făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții britanici, apreciase gluma. Basie Încercă un zîmbet silit, dar doctorul Ransome părea uluit. Caporalul luă sticla de Coca-Cola de la Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
locul În spatele cabinei șoferului. Știa că făcuse bine că băuse el Însuși prima porție de apă. Ceilalți, inclusiv Basie și doctorul Ransome, erau Însetați și ei, dar numai el fusese gata să riște totul pentru cele cîteva picături de apă. Japonezii l-ar fi putut arunca pe șine, rupîndu-i piciorul de liniile de cale ferată, așa cum făcuseră cu soldații chinezi pe care Îi omorîseră În stația Siccawei. Jim se simțea deja deosebit de ceilalți, care se comportaseră la fel de pasiv ca și țăranii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
liniile de cale ferată, așa cum făcuseră cu soldații chinezi pe care Îi omorîseră În stația Siccawei. Jim se simțea deja deosebit de ceilalți, care se comportaseră la fel de pasiv ca și țăranii chinezi. Jim Își dădu seama că era mai apropiat de japonezi, care cuceriseră Shanghai-ul și scufundaseră flota americană la Pearl Harbor. Ascultă zgomotul unui avion de transport, ascuns În spatele ceții de praf alb, și gîndul Îi zbură iar la portavioanele din Pacific, la bărbații mărunți În costume umflate, de zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
pe care nu i le putea spune cu nici un chip. — Da, am să-i văd curînd, adăugă el. Vreau să-l cunoască și pe Basie. Fața cenușie a lui Basie apăru de sub gulerul hainei. Se uită cu coada ochiului la japonezii de lîngă șinele de cale ferată, de parcă se temea de ceea ce Îi aștepta În aceste cîmpuri pustii. — O să-i cunosc și eu pe părinții tăi, Jim. Adăugă apoi către doctorul Ransome, fără nici un entuziasm: Am avut grijă de băiat. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Îi pipăi ficatul umflat, după care Îi ridică buza de sus și se uită la dinții lui. — E-n regulă, Jim. Încercam să ghicesc ce anume ai mîncat. Cu toții o să trebuiască să ne apucăm de grădinărit la Woosung. Poate că japonezii o să ne vîndă o capră. — O capră? Jim nu văzuse niciodată o capră, un animal exotic temperamental, și independent, calități pe care le admira. — Te interesează animalele, Jim? Da... nu prea. Ce mă interesează cu adevărat este aviația. — Aviația? Avioanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
cu picioarele lui lungi, cu stilul lui englezesc și cu interesul lui față de dinți. Oare el și cu Basie vor face echipă ca hoți de cadavre? Jim se gîndi la capra pe care doctorul Ransome voia să o cumpere de la japonezi. Tot ceea ce citise despre capre confirma faptul că erau creaturi dificile și năbădăioase, iar acest lucru sugera că doctorul Ransome avea și o latură nepractică. Puțini europeni aveau dinți de aur și singurii morți pe care doctorul avea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
cărbuni În lumina Înserării. Grupul de muncitori de lîngă gardul de sîrmă ghimpată se Întorcea la adăpostul din bambus. — Obosești pe toată lumea, Jim, Îi atrase atenția doctorul Ransome. Șezi liniștit sau am să-i cer lui Basie să te vîndă japonezilor. — N-or să mă vrea. Jim se trase din strînsoarea doctorului. Se așeză În genunchi pe banca de lîngă cabina șoferului. Legănîndu-se Înainte și Înapoi, Îl urmări pe sergent conducîndu-i pe cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
cer lui Basie să te vîndă japonezilor. — N-or să mă vrea. Jim se trase din strînsoarea doctorului. Se așeză În genunchi pe banca de lîngă cabina șoferului. Legănîndu-se Înainte și Înapoi, Îl urmări pe sergent conducîndu-i pe cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații Își luau cina. Pe masa de lemn, luminată de o lampă cu petrol, erau sticle de bere și vin de orez. Un muncitor chinez stătea pe vine lîngă focul de cărbuni, suflînd În el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
lîngă focul de cărbuni, suflînd În el, pînă ieșiră flăcări și mirosul de grăsime caldă se Împrăștie În aer. Jim trebuia să prindă cumva privirea soldaților din ghereta de pază. Știa că, departe de a le păsa de prizonierii nedoriți, japonezii Îi vor lăsa acolo toată noaptea. Dimineața vor fi prea bolnavi ca să plece spre un alt lagăr, așa că vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și tatăl. — Uite, Jim. Doctorul Ransome Îi dădu lui Jim cartoful lui. Mușcase doar puțin, iar miezul dulce era aproape intact. — E bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și paznicul Îl cercetau În fiecare seară, luîndu-și din el pantofi și papuci. Perechea se uita, fără să vorbească, la peisajul de orezării și canale, iar Jim presupuse că Își pierduseră interesul față de război. De două ori pe zi, cînd japonezii se opreau să-și pregătească o masă la marginea drumului, paznicul Îi ordona lui Jim să le dea deținuților un vas de lut plin cu apă. Restul timpului era lăsat În pace, liber să se concentreze asupra sarcinii de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
unde erau mama și tatăl lui. De zile Întregi erau pe drum, făcînd un circuit aleatoriu al provinciei aflate la zece kilometri nord-vest de Shanghai. Jim pierduse socoteala numărului exact de zile, dar cel puțin mergeau Înainte și, din fericire, japonezii nu erau defel descurajați de Înrăutățirea situației prizonierilor lor. În prima zi, după ce plecară din Woosung, un drum de trei ore prin cîmp deschis Îi duse la fostul seminar Sfîntul Francisc Xavier de pe Soochow Road, unul dintre primele lagăre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Înrăutățirea situației prizonierilor lor. În prima zi, după ce plecară din Woosung, un drum de trei ore prin cîmp deschis Îi duse la fostul seminar Sfîntul Francisc Xavier de pe Soochow Road, unul dintre primele lagăre de prizonieri pe care le formaseră japonezii În săptămînile de după Pearl Harbor. Seminarul era deja plin de personal militar. Toată după-amiaza așteptară la o coadă de autobuze rechiziționate ale companiei Shanghai Transit, care transportau laolaltă cîteva sute de civili olandezi și belgieni. Jim se uită cu interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și Basie ar fi avut aceeași soartă ca și misionarele. Jim observă că, după ce părăsiseră postul de jandarmerie de la ferma de porci, toți Își Îngăduiseră să se Îmbolnăvească. În cursul nopții, japonezii bătuseră un hoț chinez; țipetele bărbatului răsunau peste orezăriile pline cu apă, ondulînd suprafața Întunecată. A doua zi, toată lumea zăcea pe podeaua camionului, Basie din cauza plămînilor, iar doctorul Ransome pentru că nu putea să vadă cu ochiul lui infectat. Jim simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a aripilor lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești bărbați făceau din propriile lor oase un fel de covor pe care să aterizeze bombardierele japonezilor. Apoi se vor duce la locul de descărcare, unde așteptau sergenții japonezi, În bocanci plini de var, cu pistoalele lor Mauser. Iar după ce Își vor lăsa pietrele, el, Basie și doctorul Ransome se vor duce de asemenea la locul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
aproape tot atît cît Jim În anii de lagăr. Spatele puternic al soldatului făcuse să-i plesnească tunica decolorată și doar cureaua pentru muniții Îi ținea Întreagă haina ruptă. Înainte ca războiul să se Întoarcă În cele din urmă Împotriva japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici și Îi permitea să poarte armura lui, kendo. Jim Își aducea aminte de ceremonia complicată În care soldații japonezi Îl Îmbrăcaseră În armura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]